logo
Avram Iancu în mărturii sibiene scrise şi în amintiri povestite ( n.1824,Vidra-d.10 sept.1872, Ţebea)
Avram Iancu în mărturii sibiene scrise şi în amintiri povestite ( n.1824,Vidra-d.10 sept.1872, Ţebea)

Vă vom spune, mai întâi de toate, că româ­nii trăitori în acest binecuvântat colţ de ţară continuă să-i păstreze, la loc de cinste, fap­tele de înalt patriotism ca şi plăcutele amintiri ale urmelor paşilor săi  purtaţi pe străzile vechiului burg imperial ca şi pe uliţele unor sate mărginene învecinate.

Dovadă că frumosul său nume, deopotrivă biblic şi ro­mânesc, i l-au dat atât unei străzi medievale şi unei mai tinere Aule Universitare, cât şi unor prestigioase unităţi şcolare şi liceale. Iar dacă vom străbate aleile Muzeului ASTRA din pădurea „Dumbrava Sibiului” vom putea admira un întreg crâng de case şi gospodării din bârne şi grinzi de lemn, meşteşugit clădite peste „meterezele” din bolovani de râu şi lespezi de stâncă. Ineditele exponate moţeşti sunt desprinse din zestrea cea mai de preţ a vetrei săteşti şi ţărăneaşti a Vidrei, aşezarea natală a Iancului, făcând cuvenita precizare că în mijlocul acelui crâng al văii Arieşului, o prea cuminte şi învechită căsuţă vesteşte vizitatorului că se află în faţa unei aşa-zise „şcoalii primare secrete”.

De ce o numesc astfel şi de ce nu o fac şi ghizii-mu­zeografi sibieni? Bag-samă că nu ştiu cum că, cu multe secole în urmă, în mica ei tindă preotul şi cantorul bisericii din Vidra, ştiutori de puţină carte, îi învăţau pe copiii şi părinţii analfabeţi ai acestora, atât tainele slovei scrise româneşti şi a cititului, cât şi vorbitul corect în grai strămoşesc. Şi totul se făcea fără ştirea şi încuviinţarea repre­zentanţilor orânduirii străine austriece, urmată de cea a şovinismului brutal şi păgu­bos unguresc, secuiesc şi săsesc, deprin­deri consfinţite în ascunzişul a ceea ce nu­meau domniile lor a fi sintagma „Unio Trium Naţionum”. În astfel de condiţii vitrege au deprins a scrie şi citi atât străbunicii, bunicii şi părinţii lui Avram Iancu, cât şi mulţi dintre urmaşii lor, între care şi viitorul „Crăişor al Munţilor”. Apoi, peste drum de bătrâna şi ma­ies­tuoasa clădire a „Împăratului Romanilor”, înscrisul unei plăci comemorative, de pe frontispiciul unei vechi case de locuit, anunţă trecătorul că Avram Iancu acolo şi-a găsit loc de strădanii revoluţionare şi de puţină şi fugară odihnă, el fiind în câteva rânduri oas­petele incognito al Sibiului imperial, cu guver­nator mult mai străin acestor locuri de cât era înaintaşul său, cultul cărturar sas, baronul Brukenthal, din Nocrichul văii Hârtibaciului. „Avrămuţ al Iancului” venind la Sibiu atât înainte cât şi după prima Mare Adunare Naţională a românilor ardeleni de pe Câmpia Libertăţii a Blajului, din luna mai a anului 1848.

Unul dintre puţinele momente cele mai potrivite mai bunei apropieri de înţelesul sfaturilor chibzuite şi înţelepte ale conducătorilor religioşi ai celor două biserici naţionale ale românilor transilvăneni: Mitro­politul Ortodox al Ardealului, Andrei Şaguna şi Episcopul Greco-Catolic, Ioan Lemeni, mai-nainte ca acesta din urmă să mascheze propria lui trădare a idealurilor naţionale ale adevăraţilor lideri ai revoluţionarilor români.

Mai zilele trecute (respectiv duminică, 10 septembrie), acei români ardeleni adevăraţi (din păcate  trişti şi dezamăgiţi de mersul treburilor ţării tot mai adapoda), din nou au coborât şi urcat   drumurile văilor Arieşului şi Crişului Alb, pentru a ajunge într-un târziu, în sunetele clopotelor şi în cântările de toacă, în întinsa poiană înverzită a dealului de deasupra Ţebei. Acolo unde, lângă bătrâna biserică ortodoxă a satului, stă îngânduratul şi obositul „Gorun al lui Horea”. Şi pentru că auziseră că este tot mai supărat de soarta neamului său românesc, au venit să-l ocro­tească, împotriva vânturilor şi furtunurilor vremii şi vremurilor, cei mai tineri reprezen­tanţi ai vechilor moţi din „Ţara de piatră a Daciei”. Şi s-au aşezat cu mândrele lor cocar­de tricolore prinse în piept în chiar imediata lui apropiere. Adică: lângă tăcutul şi înfloratul mormânt tomnatic al lui Iancu. Şi au rămas acolo, în stare de veghe, lângă Crucea de la căpătâiul acelui mormânt-simbol, toţi tinerii care au pornit pe jos, în urmă cu o săptă­mână, tocmai din vârful „Muntelui Găina”. Numai că până au ajuns la Ţebea li s-au alăturat numeroşi alţi tineri români din orăşelele Câmpeni, Baia de Arieş, Abrud şi Brad, precum şi din satele Lupşa, Sălciua, Avram Iancu, Roşia Mon­tană, Bucium Şasa, Bucium-Poeni, Curechi, Gura Barza, Criş­ciori, Ţebea şi Vaţa. Slujba religioasă de paras­tas, ca şi adunarea comemorativă care i-a urmat au fost întregite de o înălţătoare serbare câmpenească patriotic-folclorică, pentru care toţi protagoniştii ei, inclusiv profesioniştii Televiziunii Româ­ne şi ai Pos­tu­lui Naţional de Radio, merită sincerele noas­tre felicitări! Noroc cu acele transmi­siuni în direct, că de nu cine altcineva să le mai fi adus aminte nepăsătorilor şi uitucilor că în urmă cu 145 de ani se stingea din viaţă Avram Iancu. Nici că chinuitul şi obosi­tul său trup se odihneşte în acel pământ lutos al Ţebei; nici că în clipa morţii sale mult prea necăjitul „Crăişor al Munţilor” încă nu împlinise vârsta de 48 de ani!

Notă: Poate că cititorii fideli ai Ziarului „Tribuna lui Slavici” îşi mai reamintesc că în repetate rânduri îmi exprimam încrederea că sibienii se vor învrednici, odată şi odată, să aleagă un om de mare ispravă care să dăltuiască, cu măiestrie, frumosul chip al lui Iancu. Iată că acel temerar gând avea să se împlinească cu mai bine de 5 ani în urmă. Numai că măiastra creaţie sculpturală din bronz aurit, gândită cu sufletul şi lucrată cu bătăturile palmelor sale de talentatul artist plastic sibian Radu Aftenie, în zadar aşteaptă clipa în care să ajungă a întregii lungul, patrioticul şi înălţătorul şirag al „Patheonului Cărturarilor Ardeleni” de pe aleile cu platani şi castani ale „Parcului ASTRA”. Inclusiv să găzduiască firescul, omenosul şi creştines­cul ceremonial cultural-religios al dezvelirii şi sfinţirii acelui bust! Pentru că se dove­deşte, tot mai des, adevărul regăsit în versu­rile năsăudeanului George Coşbuc, cum că „Oameni răi, din lumea rea/Îmi tot închid cărarea”, transformând voitul lor refuz într-o condamnabilă nepăsare, tăcere şi uitare!

Mă gândesc că dacă o anumită personalitate a Statului Român ar fi luat parte la festivităţile de la Ţebea, atunci cu siguranţă că moţii lui Iancu l-ar fi rugat frumos, şi cu iertăciunea marelui deranj, să facă un amar de bine de a mijlocii oficializarea eternizării numelui de renume şi eroicele fapte de curaj ale lui Avram Iancu şi în multisecularul Sibiu-Hermannstadt! Nu de alta, dar opreliştile sunt puse în calea acestui deziderat încă de pe vremea când „Omul nostru din Ardeal” încă mai era primar respectat şi votat al urbei de pe Cibin!! Şi cât de mândru şi de bucuros ar fi „Crăişorul Munţilor Apuseni” să îşi poarte privirea de veghe peste Ţară şi Neamul său românesc măcar de ziua aniversară a 100 de ani de la Mare Unire, din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia!


Ioan VULCAN-AGNIŢEANUL



comentarii
1 comentarii

Asta asa, ca o multumire ca romanii si-au ales de-atatia ani primar sas in Sibiu?!
N.
26.09.2017 08:20
5.15.228.14
Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica