logo
Acum, la vârsta-mi înaintată…,

Am avut plăcuta surpriză şi bucurie de a primi, în sfârşit, răspunsul mult aşteptat la mai vechea şi copilăreasca-mi întrebare, adresată presupusului auz înţelept şi cuminte al „Păsărilor călătoare ale Cerului”: „Domnişoarelor şi Domnişorilor, de ce şi pentru ce, an de an, în miez de toamnă, voi zburaţi spre alte ţări străine, mult mai calde ca a mea?!”. Am aşteptat ce am aşteptat şi iată că din toate câte sunt în văzduh şi pe pământ, doar o preacuminte rândunea mi-a răspuns cam aşa: „Zburăm pentru că ne este tare greu să mergem pe jos! Şi, precum ai văzut, şi alte dăţi, niciodată nu uităm a ne întoarce de unde plecăm! Tragem nădejde ca tot la fel să fie şi îndepărtata Primăvară românească (de va fi Pace, nu Război între voi, oamenii). Să ajungem, negreşit, la cuiburile noastre şi la casele voastre. Atunci, fi-va blândul şi cumintele anotimp religios al dangătelor clopotelor bisericilor credincioşilor români. Cele care ne vor vesti sfânta slujbă a Învierii Domnului, când, împreună, vom ciocni ouăle roşii ale Paştilor şi vom intona Imnul Preaslăvirii lui Dumnezeu şi Cântărilor iubirii dintre Oameni:  „Hristos a Înviat din Morţi,/ Cu Moartea Pre-Moarte Călcând/Şi celor din Morminte/Viaţă Dăruindu-le!”.
    Aşadar, acum este toamnă târzie şi brumărie, cu frunze ruginii în vii, amintind că rândunelele, berzele şi cocorii au ajuns în îndepărtatele ţări străine calde şi fierbinţi. Pe noi, oamenii ţinuturilor româneşti, lăsându-ne uitaţi în prea recea îmbrăţişare a apropiatei sosiri a iernii! Atunci, ne va fi şi mai tare dor de românicile noastre rândunele! De fantastica imagine a urcuşului lor avântat în înaltul cerului, ca şi de dansul lor sprinţar pe deasupra limpezilor ape ale văilor şi râurilor!


Ioan VULCAN-AGNIŢEANUL

 



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Fabrica de lactate Sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
targul de cariere
Licitatie publica