logo
FITS
Activitatea ziaristică a poetului Mihai Eminescu
Activitatea ziaristică a poetului Mihai Eminescu
Mihai Eminescu este cel mai mare poet român. Eminescu face parte din cei mai mari poeţi lirici moderni ai lumii secolului al XIX-lea, este omul total, este un geniu mondial, un simbol al spiritului românesc. Opera sa face parte din patrimoniul literaturii universale.

 

Ca ziarist, Eminescu debutează la ziarul "Curierul de Iaşi" sau "Foaia publicaţiilor oficiale ale Curţii de apel din Iaşi", ca redactor-administrator şi corector. Ajunge la acest ziar prin înlăturarea lui din postul de revizor şcolar, întrucât guvernul conservator la care era adept căzuse în favoarea liberalilor. La acest ziar, Eminescu lucrează foarte mult pentru un salariu de mizerie (100 lei). În coloanele ziarului la care a lucrat aproape 2 ani au apărut numeroase articole critice, economice, politice, precum şi teatrale etc.

Prin aceste articole reuşite, Eminescu şi-a dovedit talentul de mare ziarist. Au apărut în acest ziar două scrieri de mare răsunet: "Răpirea Bucovinei" şi "Grigore Ghica Voevod".

Ca poet, Eminescu ne-a lăsat o operă de o mare originalitate, a deschis un orizont viu şi nou în ceea ce priveşte orientarea poeţilor de mai târziu, contribuind la desăvârşirea limbii literare române. Iată ce spune Constantin Rădulescu Motru (1868-1957), filozof şi psiholog român, despre opera lui Eminescu: "Opera lui Eminescu a pătruns până într-atâta în mentalitatea celor ce vorbesc şi scriu româneşte, că urma ei nu se mai poate şterge pe veci, frumuseţea "verbului" eminescian va sta încrustată deasupra între podoabele sufletului românesc, cât timp acesta va exista. Şcoala lui Eminescu este prin excelenţă şcoala culturii neamului". Înainte de a trece să descifrăm şi să analizăm activitatea poetului Eminescu ca redactor la ziarul "Timpul" din Bucureşti, trebuie să arătăm că Eminescu, la vârsta de 20 de ani, era colaborator la ziarul "Federaţiunea" ce apărea la Budapesta şi era condus de Alexandru Roman, profesor de limba română la universitatea din acest oraş. Prin cele trei articole apărute în acest ziar: "Să facem un congres", "Echilibrul" şi "În mine e tăria", Eminescu cere autonomia Transilvaniei, unirea şi solidaritatea românilor, eliberarea naţiunilor de jugul asupritor austro-ungar, fărâmarea dualismului (apărut în anul 1867), "dreptul ce-l are fiecare popor de a-şi determina voinţa prin legi şi de a avea un propriu organ, pentru formularea acestor voinţe". Ziarul "Timpul" din Bucureşti apare pentru prima dată la 15 martie 1876 sub preşedinţia lui Lascăr Catargiu, ca organ al Partidului conservator. Pe tot parcursul existenţei sale, acest ziar are mai mulţi redactori (spre exemplu doi dintre ei: Gr. H. Grandea şi Gr. Peucescu). Începând cu anul 1877, Eminescu îşi începe activitatea ca redactor la ziarul conservator "Timpul" din Bucureşti, alături de prietenul său Ioan Slavici, care venise cu un an mai devreme (1876). Alături de cei doi se afla şi Ion Luca Caragiale.

"Timpul" - ziar conservator, avea nevoie de un redactor talentat, de aceea probabil şefii conservatori l-au adus pe Eminescu la şefia ziarului pentru a stăvili atacurile liberalilor. Ziarul "Timpul" susţinea necesitatea dezvoltării organice a societăţii româneşti.

Iată ce susţine poetul Mihai Eminescu, fiind credincios activităţii sale gazetăreşti: "Să nu se înşele nimeni, nu voim de loc a ne atinge de libertăţile câştigate odată, nu voim a ne întoarce îndărăt către privilegiunile sfărâmate de noi cu însuşi mâna noastră, nu cerem o reacţiune spre trecut, cerem însă stabilirea echilibrului care nu mai există pentru susţinerea intereselor vitale ale ţării". Activitatea lui Eminescu la ziarul "Timpul" este plină de pasiune şi de râvnă. Putem spune că a devenit un ziarist politic. Aceasta este demonstrată din declaraţia pe care o face Ioan Slavici în scrisoarea trimisă lui Iacob Negruzzi: "Pentru ca să vă vorbesc de Eminescu, el lucrează cu zel şi mai multă credinţă decât mine". Documentele vremii ne arată că Eminescu pe perioada cât a lucrat la ziarul "Timpul" a dus o viaţă de mizerie (un salariu mediocru, insuficient plătit, uneori întârziat), o muncă istovitoare, la munca fizică se adaugă şi suferinţa morală, se zbate într-un cerc vicios. Intră în contradicţie cu şeful Partidului conservator şi pe data de 16 februarie 1883 îşi înaintează demisia, care nu a fost onorată şi acceptată de conducerea ziarului. În coloanele ziarului, Eminescu a luptat, a apărat buna organizare a societăţii şi a statului, constituţia ţării să fie bine întemeiată pe principii sănătoase, ţăranul şi meseriaşul român să fie ajutaţi de către stat, învăţământul să fie susţinut şi dezvoltat în mod real, precum şi multe alte aspecte. Pe perioada 1883-1889, Eminescu duce o viaţă foarte grea, cu o existenţă tragică, este grav bolnav; începând cu ziua de joi - 28 iunie 1883, este internat la sanatoriul doctorului Şuţu din Bucureşti.

Redacţia ziarului "Timpul" este încredinţată lui Mihail Paleologu, care în ziua de 3 iulie 1883 anunţă în coloanele ziarului îmbolnăvirea gravă a lui Eminescu: "Unul dintre colaboratorii acestei foi, d-nul Mihai Eminescu, a încetat de a mai lua parte în redacţiune, atins fiind în mod subit de o gravă boală. Ne place însă a spera că lipsa dintre noi a acestui stimat confrate nu va fi decât de scurtă durată şi că ne va fi dată fericirea de a anunţa revenirea sa sănătos la funcţiunile de până acum". Pe parcursul celor 6 ani de boală gravă (1883-1889), Eminescu îşi revine la sfârşitul anului 1888, se simte mai bine şi colaborează la ziarul "România liberă", unde scrie două articole: "Iconarii domnului Beldiman" şi "Iar iconarii"; iar la începutul anului 1889 colaborează la ziarul "Fântâna Blanduziei" (ziar literar-politic săptămânal) cu 3 articole (ultimul în data de 6 ianuarie 1889) de fapt ultimul articol al lui Eminescu, unde poetul dispreţuieşte pesimismul şi scepticismul, care bântuie în societatea românească. Eminescu moare în data de 15 iunie 1889, într-o zi de joi, la orele amiezii, după 6 ani de suferinţă: "Rămas singur, se întinse pe pat şi, când limba sorţii sale ajunse pe pragul al doilea al vieţii, inima se opri şi poetul trecu în univers". Va fi înmormântat în data de 17 iunie 1889. La înmormântare participă un mare număr de studenţi, oameni politici, ziarişti, prieteni. Din cortegiul funerar fac parte Lascăr Catargiu (prim-ministru), Titu Maiorescu (critic literar, estetician, om politic român), Mihail Kogălniceanu (istoric, scriitor, ziarist, om politic român), Dimitrie August Laurian (profesor, filozof - fiul lui August Treboniu Laurian), Theodor Rosetti, oameni de cultură, numeroşi intelectuali. În drum spre cimitirul Bellu, cortegiul s-a deplasat pe Calea Victoriei, Calea Rahovei, Câmpia Filaretului. Pe parcursul deplasării s-au ţinut discursuri îndurerate (de exemplu în faţa Clădirii Universităţii). Cerul a fost noros, iar o ploaie măruntă n-a încetat. După ultimul discurs îndurerat ţinut în cimitir, spre seară sicriul a fost coborât în groapă, care avea de o parte şi de alta doi arbori, un brad şi un tei. Astfel ia sfârşit ultimul act al celui mai mare poet român, pe care acest pământ l-a plămădit. Eminescu rămâne o personalitate marcantă în cultura poporului român. Eminescu a avut o orientare spirituală bună, o intuiţie politică reală, a fost un mare patriot. Academia Română l-a ales membru post-morten.

 

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

 

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

Braţele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ţi mare, mare viitor!

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;

Căci rămâne stânca, deşi moare valul,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

 

Vis de răzbunare negru ca mormântul

Spada ta de sânge duşman fumegând,

Şi deasupra idrei fluture cu vântul

Visul tău de glorii falnic triumfând,

Spună lumii large steaguri tricoloare,

Spună ce-i poporul mare, românesc,

Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

 

Îngerul iubirii, îngerul de pace,

Pe altarul Vestei tainic surâzând,

Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,

Când cu lampa-i zboară lumea luminând,

El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,

Guste fericirea raiului ceresc,

Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

 

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţa în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală şi mândrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

turboclima

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia