logo
2017-Anul tribuniştilor memorandişti (LII):
A existat Ungaria milenară? Ideea Memorandului! Epoca „Memorandului” şi a „Replicei” a mobilizat tineretul şcolar
Marius HALMAGHI
4511 vizualizari
A existat Ungaria milenară? Ideea Memorandului! Epoca „Memorandului” şi a „Replicei” a mobilizat tineretul şcolar

Istoricul  Vasile Lechinţan consemna în cronologie: «august 9-10, Ischl – regele Carol I al României cere graţierea memorandiştilor împăratului Francisc Iosif I; înainte de 15 septembrie 1895 – ţarul Alexandru al III-lea se adresează lui Francisc Iosif I, cerându-i să graţieze pe memorandişti, arătând că procesul lor poate fi “o puternică ameninţare pentru orice stat ce întruneşte sub sceptrul său mai mult decât o simplă naţiune”; septembrie 15 – condamnaţii în procesul Memorandului sunt eliberaţi printr-un act de graţiere dat de împăratul Francisc Iosif I; 1896 februarie – memorandiştii redactează un manifest prin care arată că politica de maghiarizare, de asuprire şi persecuţie a guvernelor ungare s-a dovedit ineficientă, iar pe poporul român l-a călit în luptă pentru drepturile sale, luptă care va continua pentru realizarea programului naţional, pe baza punctelor din 1881 ale Partidului Naţional Român din Transilvania şi Ungaria.»

Mişcarea memorandistă a fost cea mai importantă acţiune naţională care a pregătit Marea Unire din 1918, trebuind evidenţiat rolul “Ligii pentru unitatea culturală” - “veritabil stat major al mişcării naţionale pe întreg teritoriul locuit de români”; puţini istorici au abordat conexiunea dintre această ligă (şi altele similare), cu presa românească militatantă.

Prin conceptul ”Ungaria Milenară” guvernul maghiar din imperiul austro-ungar a creat un adevărat mit, o legendă privind stăpânirea Transilvaniei, care – astăzi - este povestită tuturor turiştilor şi-n general tinerilor, creând o nostalgie după alte vremuri, pe care – evident - aproape nimeni nu le cunoaşte în adevărata lor esenţă! Între 1867 şi 1918, Transilvania a fost înglobată – fără acceptul populațiilor majoritare nemaghiare – în cadrul Ungariei, pierzând statutul de principat autonom. A existat Ungaria milenară? 51 DE ANI (1867-1918) TRANSILVANIA A FOST ÎN UNGARIA. Timp de 51 de ani Transilvania a fost partea unei Ungarii, care a supus-o unui proces forţat de maghiarizare, deznaţionalizare şi chiar de ”distrugere biologică”, în baza unor programe extrem de clar conturate, ale guvernului de la Budapesta. Guvernanţii maghiari erau convinşi că fără aplicarea acestor politici statul ungar ar fi dispărut. Marile migraţii ale saşilor şi secuilor de la finele sec. XIX-lea (o istorie a secuilor recunoaşte că peste 100000 de secui au emigrat dincolo de Carpaţi) l-au determinat pe un istoric maghiar să afirme că: «unirea Ungariei cu Transilvania a pricinuit acesteia timp de 50 de ani mai multă pagubă decât folos»(Marina Lupaş-Vlasiu, Aspecte din istoria Transilvaniei, Sibiu, 1945)

Epoca „Memorandului” şi a „Replicei” a mobilizat întreg poporul şi în primul rând tineretul şcolar. Vasile Gionea scria în „Gazeta Juridică a Transilvaniei” (1945) că «participarea plină de avânt a tineretului şcolar, la evenimentele din primăvara anului 1894 n’a fost întâmplătoare. Ea era rezultatul unei pregătiri de fiecare clipă, pornind dela catedră, dela amvon şi din presă. (...) Andrei Bârseanu, profesor de istorie, nu pierdea niciodată prilejul să vorbească elevilor şi de istoria Ţărilor Româneşti, ştiind să aprindă în sufletul lor dragostea şi admiraţia pentru neamul românesc şi pentru eroii lui făuritori şi păstrători de Ţară. În fiecare vară, Andrei Bârseanu lua cu el câte un grup de elevi mai mari, colindând săptămâni dearândul pământul Transilvaniei, oprindu-se în fiecare loc unde găsea câte o mărturie a trecutului nostru, în fiecare colţ de unde grăia un îndemn de viaţă naţională. Lumea satelor îi primea cu „inimă deschisă pe tinerii pelerini”, care aduceau cu tinereţea lor năvalnică încrederea într-un viitor drept al neamului”».

Acum, la finalul seriei de articole “2017- anul tribuniştilor memorandişti”, ne putem întreba dacă mai sunt actuale gândurile istoricului şi scriitorului Vasile Netea, din “Istoria Memorandului românilor din Transilvania şi Banat” (1947): «Cu toate sutele de articole şi evocări ce s’au scris în legătură cu exponenţii şi cu mişcarea memorandistă, articole scrise de  cele mai multe ori din simple impulsuri politice sau sentimentale, procesul Memorandului nu şi-a găsit încă istoricul care să-i închine, călăuzit de un real spirit critic, monografia aşa de imperios necesară” (…) Întocmai ca şi faţă de revoluţia lui Bărnuţiu şi a lui Avram Iancu, istoriografia ardeleană ne-a rămas datoare şi faţă de procesul Memorandului».

Istoricii sibieni şi clujeni au studiat eşecul depunerii Memorandului şi consecinţele. În lucrarea “Habsburgi şi români: De la loialitatea dinastică la identitatea naţională”, istoricul Liviu Maior nota: «A fost o ultimă tentativă românească de această natură, iar loialitatea dinastică, de atâtea ori invocată în paginile Memorandului, va cunoaşte un recul foarte puternic. Francisc Iosif a transmis prin gestul său un mesaj limpede şi anume că titlul de rege al Ungariei era mai important pentru el decât soarta românilor din monarhie». Despre spulberarea “MITULUI BUNULUI ÎMPĂRAT” şi pierderea încrederii în monarhia de la Viena menţionează şi istoricii Ioan-Aurel Pop şi Ioan Bolovan, în “Istoria Transilvaniei” (2013): «Pentru elita românească, acţiunea de la Viena a fost edificatoare, dislocând loialismul tradiţional al românilor ardeleni faţă de casa de Habsburg. “Memorandul” a fost ultimul memoriu înaintat împăratului, încheindu-se astfel seria petiţionalismului românesc, începută la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Justeţea acuzelor pe care românii le-au făcut în “Memorand” la adresa politicii guvernului de la Budapesta a fost recunoscută şi de observatorii străini care au avut acces la conţinutul acestuia, prin traducerile ce au circulat în Europa. Deşi nu a condus la o ameliorare a statutului românilor din Transilvania, “Memorandul” şi-a avut rostul său. A fost momentul de glorie al politicii de tip tradiţional, bazată pe pasivism şi pe nerecunoaşterea dualismului instaurat în 1867, demonstrând liderilor politici din conducerea Partidului Naţional Român (şi nu numai lor) nevoia unei schimbări de strategie şi de tactică.»

Ca student braşovean am locuit pe str. Memorandului, celebra stradă intrând – demult - în memoria colectivă; revenind în Sibiu am constatat că sibienii sunt atât de dezbinaţi încât nu au reuşit să înzestreze Sibiul cu o alee a “Memorandului”, sau a memorandiştilor. Felicităm Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei Cluj, care a înţeles importanţa acestui an aniversar organizând o inedită expoziţie (18.05 - 9.07.2017) cu mărturii de epocă şi documente originale ale procesului (Memorandul, ziarele vremii), obiecte ale familiei Raţiu (fondurile Raţiu-Tilea), etc. Clujenii nu au uitat vorbele primarului Theodor Mihali (1926, 1927-1931): “Până şi ideea Memorandului a pornit dela regele Carol I”. „Marea Unire” din 1918 se datorează şi presei româneşti din Transilvania, în primul rând cotidianului Tribuna (Sibiu – Arad) şi a tribuniştilor care şi-au petrecut tinereţile în renumitele temniţe maghiare. Pentru ca sărbătoarea să fie completă, la un secol de la „MAREA UNIRE”, toţi românii ar trebui să facă un pelerinaj la locurile în care ziariştii români ai secolului al XIX-lea au făcut dovada dragostei faţă de neam, şi au pregătit cel mai mare eveniment din istoria noastră.

Dorim „TRIBUNEI” şi  tuturor cititorilor ei un sincer „LA MULŢI ANI” şi viaţă lungă; cititorilor, pentru că fără ei nu şi-ar justifica existenţa presa, iar Tribunei pentru că-şi onorează statutul de „CEA MAI CITITĂ PUBLICAŢIE LOCALĂ DIN ROMÂNIA” şi pentru că ne „trezeşte” - în fiecare zi - cu informaţii corecte, care să ne călăuzească paşii. Cine ştie, nu peste mult timp, aceste pagini vor scrie istoria zilelor noastre...! Până atunci vă invităm să lecturaţi, anul viitor, noua serie de articole – „MAREA UNIRE şi Tribunismul” (1918-2018). 

Marius HALMAGHI





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

artmania

sounds

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia