Tribuna
2020 Dosarele patrimoniului (XLIV): România mai citeşte? - cartea ca bun de obşte - suveranitatea alimentară - n-ar fi rău să fie bine în ţara asta - Salvaţi Ţara de la Ţară!
Marius HALMAGHI
1918 vizualizari
2020 Dosarele patrimoniului (XLIV): România mai citeşte? - cartea ca bun de obşte - suveranitatea alimentară - n-ar fi rău să fie bine în ţara asta -  Salvaţi Ţara de la Ţară!

La o trecere în revistă a anului 2019, se poate constata că „Tribuna” a prezentat consevent: “Anul internaţional al Limbilor Indigene” (declarat de ONU), „Anul omagial al satului românesc” (declarat de Biserica Ortodoxă Română) şi evenimentele anului „Sibiu – capitală gastronomică europeană. S-a scris şi s-a vorbit puţin de „2019 – Anul Cărţii în România” - declarat prin Legea 357/2018 - prin care s-a instituit programul naţional „România citeşte”, deşi era interesant un studiu, numit sugestiv „Barometrul de consum cultural. Cultura în pragul Centenarului Marii Uniri: identitate, patrimoniu şi practici culturale ”. Realizat în 2017 - de Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală – studiul constata că: 42% din români nu citesc nici măcar o singură carte pe an, 69% nu împrumută niciodată cărţi de la bibiliotecă, 61% nu accesează niciodată arhivele digitale ale bibliotecilor, nedescărcând cărţi de pe internet; practic numai 4% din populaţie cercetează o carte zilnic, 9% citesc o carte pe lună, iar 6,8% împrumută de la bibliotecă o carte pe an.

Ca sibian, păstrez speranţa că vom fi informaţi dacă este valabilă - pentru judeţul Sibiu - concluzia din „Dilema veche” (nr. 790/11-17 aprilie 2019), prin care se afirma că: „la Centenar, jumătate din cetăţenii României sînt analfabeţi funcţional care nu pot, nu ştiu şi nu găsesc nici o plăcere sau vreo nevoie în cititul cărţilor. Legat de acest aspect, în loc să investească substanţial în educaţia de la bază, adică în ciclul preşcolar, primar şi gimnazial, România alocă tot mai mulţi bani pentru sistemul universitar (1% din PIB, peste media europeană ...) punînd, cum se spune, oiştea înaintea carului”. Se dau şi exemple. În Olanda - în timpul „Săptămânii cărţii” (fondată în 1932) - poţi circula cu trenul prin ţară, dacă ai o carte, iar căile ferate olandeze sponsorizează, organizarea de lecturi şi sesiuni de autografe, pe diferite rute. În Islanda (ţară unde la fiecare zece cititori, există un scriitor), de sărbătoarea cărţii – „Potopul cărţilor” („Jolabokaflod”, sau „The Book Flood”), în preajma Crăciunului – se vinde aproape întregul stoc de carte produs, primul cadou de Crăciun fiind o carte!

În România, tema ar trebui abordată cu maximă responsabilitate, nu numai de „Ziua Culturii Naţionale” (15 ianuarie), de „Ziua Mondială a Cărţii” (23 aprilie, sărbătorită în România ca „Ziua Bibliotecarului”), sau de „Ziua Mondială a Educaţiei” (anual, în 5 octombrie). Ştiaţi că, în 2019, „Capitala Mondială a Cărţii” a fost declarată localitatea Sharjah (Emiratele Arabe Unite), apreciată atât pentru proiectele creative de încurajarea lecturii (în rândul localnicilor şi a numeroşilor migranţi) cât şi pentru cele care au stimulat creaţia literară în ţară şi în întreaga lume arabă? Cine mai ştie că vice prim-ministrul acestei ţări (între 1971-1973), Sheikh Hamdan Bin Rashid Al-Maktoum a instituit premiul Hamdan (în 2008), care se acordă din doi în doi ani – în valoare de 300.000 dolari – la trei laureaţi, pentru proiecte care au ca obiective îmbunătăţirea performanţelor şi eficienţa profesorilor? Oare tinerii ştiu că din vechea Arabie şi în mitologia Egiptului antic îşi are originea celebra antologie de povestiri „O mie şi una de nopţi”, colecţie cunoscută de Europa Occidentală abia în sec. al XIX-lea, influenţa în cultura lumii - asupra literaturii, muzicii şi filmului – fiind imensă?

Având în vedere că următoarea testare PISA (pentru elevii de 15 ani) va fi abia în 2021, marea provocare a celui de-al treilea deceniu - din actualul mileniu - va fi strategia naţională de scădere a analfabetismului funcţional din România.

Cotidianul „Tribuna” contribuie şi în acest an la misiunea istorică de culturalizare a românilor, invitând toţi cititorii să respecte vechiul îndemn „Citeşte şi dă mai departe!”. Sfântul Augustin spunea: „Dacă lumea e o carte, cei ce nu călătoresc îi citesc doar prima pagină”. Afirm categoric că orizontul cunoaşterii poate fi lărgit mult mai mult prin lectură! La fiecare final de an, românii ar trebui să păstreze un moment de recunoştinţă celui mai merituos dascăl român al tuturor timpurilor, scriitorul Ion Creangă stingându-se din viaţă în 31 decembrie 1889; în 2019 am comemorat 130 de ani! Pentru pregătirea electoratului român pentru marile bătălii ale anului 2020, vă propunem lectura unei povestiri inspirate din realitatea cotidiană a secolului XIX: «La o altă întrunire viticolă la Primărie, toţi oratorii băteau apa în piuă şi cu toţii se învârteau în loc şi nu ştiau pe cine să învinovăţească mai tare că nu merg podgoriele bine, îi flocăiră pe toţi, pe D-zeu, pe guvern, pe negustori că nu dau preţ, mă rog era o zarvă cumplită în contra tuturor, şi a oamenilor şi a elementelor. Creangă ie cuvântul şi spune:

-D-lor, ştiţi cum faceţi d-voastră, chiar ca pungaşul cela din Paris, care întâlnind pe drum un om cu lanţ frumos la brâu, îl întrebă câte ceasuri (sânt); el scoţând ceasornicul, pungaşul iute îl înşfăcă cu lanţ cu tot, rupându-i chiar jiletca, şi o ia la sănătoasa. Alergând domnul cela după el, iată că în cale îl întâmpină un alt pungaş şi îl întreabă că de ce aleargă; el răspunde că i s-a furat ceasul cu lanţ cu tot. Atunci istalant pungaş îl întreabă: - Ia vezi că ţ-a furat şi punga ...

-Ba, punga o am, iat-o! Pungaşul al doilea îi smunceşte punga şi fuge de partea cealaltă, încât bietul om nu ştia în care parte să fugă mai degrabă, înspre cel cu ceasornicul sau înspre cel cu punga. Iaca aşa faceţi şi d-voastră cu întrunirea viticolă. Eu ştiu un lucru şi anume că „n-ar fi rău să fie bine în ţara asta”». (Anecdote cu şi despre Creangă, Iaşi, 2002)

Înţelepciunea rurală face parte integrantă din patrimoniul imaterial al poporului român, cultura populară fiind leagănul civilizaţiei noastre. Istoricul clujean Ioan Chindriş (1938-2015) - care a debutat literar în „Tribuna” (1967, cu schiţele „Bărbosul şi Melchior”) - scria în lucrarea „Chipuri din hronicul neamului”: «Poezia documentului se subtilizează pînă la durere sufletească în faţa mărturiilor istoriei române. În întregimea ei, cartea românească veche este mai ponosită, mai învechită şi mai înegrită decît aceea a Europei în general. Pentru că la noi nu s-au scris ori tipărit cărţi de castă, de confrerie ocultă sau de lux spiritual privat. În spaţiul său carpato-dunărean bătut de valurile istoriei, românul şi-a putut îngădui cartea doar ca un bun de obşte. Cărţi de credinţă şi spiritualitate bizantină, adînc impregnate de contemplaţia platoniciană, poartă urme de fum şi coroziune. Iar peste minunate încondeieri de coperte şi miniaturi s-a aşezat pînza de păianjen a estompării, a depărtării, sporindu-le farmecul. Ici-colo, alături de bătrîne cronici, de cărţile înnegrite ale Psaltirei sau Evangheliarului, ale Alixăndriei şi Esopiei, întîlneşti zapisuri şi documente manuscrise vii şi fruste, crîmpie aievea din viaţa veacurilor trecute». De pe aceleaşi meleaguri, amintim apelul sociologului Vasile Dâncu: „Salvaţi Ţara de la Ţară” – „Salvaţi România Rurală” (Sinteza, iulie 2016): «Strategic, noi ar trebui să gândim în termenii suveranităţii alimentare. Suveranitatea alimentară este lucrul cel mai important în condiţiile unei emergenţe a crizelor din ultima perioadă de timp. Acum suntem nişte iraţionali consumatori de produse alimentare străine, de proastă calitate, ne distrugem producţia internă şi importăm produse ieftine şi toxice (...) La marile dezordini globale, agricultura românească poate aduce o soluţie locală, sănătoasă, testată sute de ani alături de o cultură alimentară.» (va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

Pastravaria Laita

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Licitatie publica

accentmedia