Tribuna
2019-anul tribuniştilor (XXX):
Marius HALMAGHI
1673 vizualizari
2019-anul tribuniştilor (XXX):
se simte în Sibiu, că a stat Şaguna aici - Sibienii, din contră, sunt oameni pozitivi - despre nepotism - înfiinţarea Tribunei ca un semn bun!

 

Continuăm reproducerea din scrisoarea lui Ioan Slavici (10 aprilie 1884), adresată lui Titu Maiorescu, în care prof. Vasile Rusu prezenta prima impresie a lui Ioan Slavici despre situaţia presei şi a gazetarilor din Braşov şi Sibiu, la 1884: «Sibienii, din contră, sunt oameni pozitivi, ba adesea ori lipsiţi de hotărâre. În genere se simte în Sibiu, că a stat Şaguna aici şi partea inteligentă a sibienilor sunt junimişti îndârjiţi. Tocmai de aceea, însă, nicăieri certurile nu sunt mai înăsprite ca aici, unde ardeleanu ignorant şi pretenţios intră în contact cu junimiştii, care toţi, fără osebire, sunt oameni stăruitori şi cu deosebire muncitori. În mijlocul acestor oameni am simţământul de siguranţă, care mă face să încep lucrarea cu încredere în reuşită. Va fi, fără îndoială, greu de găsit terenul comun, pe care putem urma lucrarea cu cei din Braşov, însă sibienii sunt totodată şi oameni îngăduitori. Ceea ce mi se va putea întâmpla e că braşovenii ne vor respinge în o direcţie mai mult ori mai puţin radicală, astfel că nu vom putea obţine nimic în viaţa politică, dar nici aceasta nu ar fi o nenorocire, căci am deveni în cazul acesta populari şi suntem cu toţi oameni tineri, mai avem timp să aşteptăm. Despre o înţelegere cu adversarii noştri de aici poate fi abea vorba. Bechnitzu, unul dintre cei mai inteligenţi din ai noştri, îi caracterizează prin „geschäftige Müssiggnger” şi sunt în adevăr o seamă de oameni neastâmpăraţi, care fac multă gălăgie, dar nici o treabă. Nota lor caracteristică, după impresia ce mi-au făcut-o mie, e nepotismul. Mulţi dintre dânşii sunt săraci şi vor să trăiască domneşte, alţii au fete de măritat, gineri ori nepoţi de căpătuit, sunt oameni care nu mai au timp să aştepte. Deocamdată se îmbulzesc asupra bugetului bisericesc, însă fără îndoială dorinţa de a fi lăsaţi şi la bugetul statului e foarte viuă într-înşii. Noi, în contra, suntem toţi oameni care n-au trebuinţă de buget.

Am stabilit, prin urmare, noi ăştia din Sibiu, principiul de a încerca deocamdată să-i împingem pe dânşii a face un pas înainte spre politica de coaliţiune. Şi pe cât am simţit eu, ei ar fi dispuşi a renunţa la autonomia Transilvaniei, dacă li s-ar deschide numai un drum mai larg spre buget! De aceea,ei au sperat prea mult ca Bariţ să rămână la Bucureşti, ca arhivar la Academie, ori ocupând postul meu la comisiune. Astfel, fuseseră puse la cale lucrările mai înainte de plecare lui Bariţ. Şi mare le-a fost deziluzia când au aflat că Bariţ n-a rămas la Bucureşti. Ar dori prea mult să poată scăpa de dânsul.

Pe Merişianu l-am împins spre o politică radicală, în care sibienii nu vor putea să-l urmeze, astfel sper, că nu le va rămâne decât să se întreacă cu noi în moderaţiune. Aceasta este cu atât mai vârtos, cu cât saşii, cât şi maghiarii privesc înfiinţarea „Tribunei” ca un semn bun şi ne iau drept elemente serioase. De aceea, am şi luat trei saşi între noi. Administratorul ziarului e Hintz (Hinţescu – proverbe etc), corectorul e alt sas, unul Mekesch, şi şeful tipografiei e al treilea sas, un anume Gerula(?). Ieri, a doua zi de Paşti, mi-am făcut vizitele pe la notabilităţile de aici. Mitropolitul, Bologa şi Cosma m-au primit prea bine. Cât pentru mitropolit îndeosebi, el este foarte descurajat, nu crede deloc că situaţiunea e astfel, ca românii să se poată impune. Deşi m-a încredinţat că prea mult îi pare bine că am venit şi că speră că mă voi putea pune între el şi adversarii lui, am simţit că prezenţa mea îl supără. De ce, aceasta o voi vedea în viitor. Eu, în tot cazul, voi face să înceteze atacurile violente, la care a fost expus până acum, să-l ţinem izolat, dar să-l rezervăm pentru cazul când guvernul ar voi să intre în tratări, că cu noi tot n-o să intre. Îi promitem popularitatea pe care n-o are în cazul când ar fi dispus să reprezinte programul nostru. „Tribuna” va apare săptămâna aceasta, joi, ori vineri. Lucru s-a amânat din cauza lui Bechnitz, pe care Diamandi Manole îl numeşte Haarspalser. A comandat un titlu nou pentru ziar şi caractere noi la Viena şi ţine strună să nu apărem noi înainte de a putea să dăm ziarului drum. De zece zile dă mereu depeşi la Viena, literele au şi sosit ieri, dar titlul galvanizat e încă pe drum. Din primul număr veţi vedea programul stabilit de noi şi poziţia ce am luat eu faţă de acest program. A trebuit să susţin o discuţie foarte lungă şi grea pentru aceste două lucrări, căci braşovenii cer mereu energie şi cuvinte aspre, iar sibienii stăruie pentru moderaţiune. Astfel, nici acum nu s-a stabilit definitiv programul. Braşovenii cer să zicem într-un loc „voim să ne impunem prin rezistenţă pasivă”, iar sibienii stăruie pentru formularea „voim a îndupleca pe guvern prin rezistenţă pasivă”, unii cer „acţiune energică”, iar alţii „activitate susţinută cu energie”. Pentru asemenea nimicuri ne bălămbănim mereu şi dăm într-una depeşi şi primim într-una. Aş dori, cu toate acestea, ca ceea ce facem noi aici să afle aprobarea D-voastră, ori cel puţin să nu vă supere, căci purtaţi în mod fatal răspunderea pentru o parte însemnată din faptele noastre. (...) Eu stau aici cu protopopul Simion Popescu, fost profesor la seminar, om de vârsta mea, neînsurat, o natură deschisă şi o inteligenţă de tot vie, un fel de Popă Furtună care nu umblă, ce-i drept, la vânătoare, nu ţine cai, nu are prepelicari, are însă un revolver deasupra mesei de lucru, un topor într-un colţ şi un ciomag vrednic în celălalt. E un om care ştie carte, se interesează de toate, munceşte cât trei, unul din tinerii trimişi de Şaguna la Lipsca. M-a invitat să stau cu el şi pare-mi-se că aici o să şi rămân, deoarece lărgime este şi gospodăria e foarte regulată, aerul curat, grădina cu flori, în curte tot ce-mi poate cere inima. Ca toţi dascălii de aici, este şi el un junimist îndârjit. De aceea şi tinerimea de la Institutul Pedagogic Teologic de aici e a noastră; iar teologii mi-au făcut o manifestaţiune, au venit să-mi cânte in corpore un „Mulţi ani să trăiască!”. Vi-o spun aceasta pentru că în adevăr, ea mă priveşte pe mine. Sosind la gară am fost întâmpinat de dăscălimea de aici, care s-a simţit foarte deziluzionată că nu l-am adus şi pe Eminescu. Era aici aşteptat cu multă căldură. Îndeosebi cucoanele şi cuconiţele sibiene îl cunosc şi toate-l doresc. E aşteptat aici şi dacă va veni va fi foarte călduros primit. (...)» Scrisoarea lui Ioan Slavici către Titu Maiorescu a fost publicată în „Convorbiri literare” (septembrie 1930), regăsindu-se în fondul Titu Maiorescu la Biblioteca Academiei Române.

Tribunistul Vasile Rusu publică, în anexele lucrării „Ioan Bechniţiu şi Tribuna de la Sibiu (1884-1903)” mai multe scrisori edificatoare pentru activitatea extrem de complexă - depusă de prima generaţie de tribunişti - de a impune cotidianul „Tribuna” pe piaţa presei, în toate provinciile imperiului austro-ungar, dar şi în Regatul României: «Sibiu, 4 mai 1884 „Preastimabile Domnule Maiorescu, „Tribuna” a reuşit peste aşteptările mele, grupul nostru s-a impus.

Şi fiindcă v-am vorbit despre viespile de aici şi de neîncrederea braşovenilor, încep a vă împărtăşi că cei de la Braşov au primit până acum 90 de abonamente, iar aici, atât mitropolitul, cât şi adversarii lui cei mai neîmpăcaţi ne-au felicitat şi s-au abonat, şi atât „Telegraful Român” cât şi „Observatorul” au anunţat apariţia „Tribunei” în termeni călduroşi. Din alte părţi ale ţării de asemenea vin felicitări şi abonamente şi ni se oferă corespondenţi. E înainte de toate Blajul. Mitropolitul a refuzat a primi numărul de probă, însă în ziua în care a înapoiat exemplarul, mi-au venit abonamente de la Timotei Cipariu, de la A. Grama şi de la Clasa VI gimnazială. Au venit apoi succesiv abonamente de la canonici şi de la alţi blăjeni.» (va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

jidvei

fmct

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Covoare
turboclima
Licitatie publica

accentmedia