Tribuna
2019-anul tribuniştilor (XXVIII): nu s-a scris ce trebuie, pertinent...
Marius HALMAGHI
1960 vizualizari
2019-anul tribuniştilor (XXVIII): nu s-a scris ce trebuie, pertinent...
- tot, se mişca în redacţie după indicaţiile şi ordinele lui - problema Bechnitz - flagelat din patimă!

Scriitorul, criticul şi jurnalistul Stelian Vasilescu a prezentat în lucrarea „Publicişti precursori ai Marii Uniri”, o problemă prea puţin dezbătută în istoria jurnalismului, ridicată de cercetătorul George Sanda - îngrijitorul ediţiei din 1967 a lucrării „Ioan Slavici – Amintiri”: «Atâtea laude din partea lui Slavici la adresa lui Ioan Bechnitz l-au „deranjat” pe cercetătorul George Sanda (...) Într-o notă despre I. Bechnitz (...) domnia sa scrie: „Rolul pe care-l acordă Slavici în viaţa culturală a Transilvaniei este exagerat. În afară de Slavici, nici unul dintre contemporani nu i-au închinat pagini elogioase”». Stelian Vasilescu îşi continuă cercetarea demonstrând că nu numai Slavici i-a adus elogii lui Bechnitz: «Este aici o lipsă de informare bibliografică pentru că nu unul, ci mai mulţi contemporani i-au adus elogii, în scris, lui Bechnitz. Trei – Ion Gorun, Septimiu Albini şi Sever Bocu – i-au fost chiar colegi de redacţie la „Tribuna”. Apoi, indirect, l-au elogiat Eminescu şi Maiorescu. Poate şi alţii pe care, nu-i ştim, căci în „problema Bechnitz” colecţia „Telegrafului român” şi ale „Foişoarei” ... (poate şi arhivele sibiene) încă nu şi-au spus cuvîntul în întregime. Iată ce scria Ion Gorun: „Despre Bechnitz mi-a rămas o amintire ce nu pot s-o uit. Parcă-l văd în redacţia „Tribunei”, plimbîndu-se în sus şi-n jos – nu l-am văzut niciodată şezînd pe scaun – şi dînd îndrumări şi explicaţii. În redacţia „Tribunei” nu era nevoie de „Lexicon de conversaţie”, - Bechnitz îi ţinea locul, le ştia pe toate, - numai lui George Coşbuc nu putea să-i dea îndrumări, fiindcă acesta repede îşi lua pălăria şi o ştergea în hoinărelile lui poetice. Septimiu Albini, el însuşi un fel de dicţionar enciclopedic, zîmbea şi primea „indigetările” lui Bechnitz fără să discute, pe cînd într-o odăiţă de alături Slavici aprindea ţigară de la ţigară şi nu îndrepta nimic în manuscrisul lui, ci dacă i se părea că nu nimerise bine o frază rupea fila şi începea alta”. Şi un citat din Septimiu Albini, redactorul „Tribunei” şi cunoscutul luptător memorandist: „Slavici a fost ajutat şi sfătuit mai ales de Ioan Bechnitz, bărbat de cultură superioară şi înzestrat cu un deosebit bun simţ (...) tot, dar absolut tot, se mişca în redacţie după indicaţiile şi ordinele lui (ale lui Bechnitz, subl. – S.V.). Subiectele articolelor se discutau în prealabil, se scriau acasă cu răgaz apoi se citeau de Bechnitz, înainte de a fi date la tipar (...) Perfect orientat în mişcarea politică, literatură şi viaţa artistică, mai ales în ce priveşte muzica şi artele plastice, i se întîmpla să aibă nedumeriri în ceea ce priveşte faptele relatate de ziare. Pleca îndată la bibliotecă sau la clubul saşilor, unde se găseau toate publicaţiile străine, lămurindu-se şi făcînd notiţe pentru ziar. Seara ieşea cel din urmă din redacţie, după ce făcea personal revizia paginilor pînă la ultima informaţie şi stabilea cu Slavici materialul pentru numărul viitor.

O dată exemplarul de probă tipărit îl examina din nou şi dădea ordinele de expediţie”. Sever Bocu va spune peste ani de zile: „Fusesem cîteva luni şi în redacţia „Tribunei” din Sibiu (...) Acolo în seri neuitate de iarnă cu polihistorul Bechnitz îmi făceam eu ucenicia”.

Spuneam că Eminescu l-a elogiat indirect pe Bechnitz, reproducîndu-i, la Iaşi şi Bucureşti, în „Curierul de Iaşi”, „Convorbiri literare” şi „Timpul”, unele din articolele şi studiile publicate şi afirmînd că „Telegraful român” şi „Foiţa” lui sînt cele mai moderne foi ale românilor de peste Carpaţi. Am amintit că articolul lui Bechnitz despre „Dicţionarul” lui Cihac a fost reprodus de „Timpul” (...) Din (prea) puţinii cercetători ai presei transilvănene de pînă la Unire doar cîţiva şi-au adus aminte de Bechnitz, şi asta prin „via” Slavici. Din Ion Breazu am dat exemple. Nu trebuie însă să-l uităm pe D. Vatamaniuc, acest cercetător de excepţie, căruia nu ştim cum îi vom putea mulţumi pentru imensele servicii aduse. Cercetînd viaţa şi activitatea lui Slavici, el a scris, nu doar o dată, despre Bechnitz, pentru că cel puţin zece ani nu poţi despărţi viaţa şi munca primului de ale celuilalt! „Ioan Bechnitz, spune el, susţine cu o vigoare încă neîntîlnită în publicistica de peste munţi, lupta împotriva latinismului”, Şi în alt loc: „Bechnitz era un erudit şi în domeniul filologiei nici unul dintre tribunişti nu trece înaintea lui (...) Nimeni nu l-a combătut pe Cipariu, cum ştim, cu o mai bogată argumentaţie filologică. În sfîrşit, în „Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900” citim: „Posedînd o cultură întinsă şi sistematică, o inteligenţă ageră şi un condei necruţător, B(echnitz) s-a impus în ziaristica transilvăneană (...) A fost, mai bine de douzeci de ani, un animator şi un adevărat spirit conducător al ziaristicii transilvănene de orientare şagunistă”.

Nu ştim ca de la I. Mateiu (1933) pînă la Eugen Lazăr (1980) să se fi publicat un alt studiu dedicat, în întregime, lui Bechnitz, E. Lazăr aduce, cu argumente serioase, dovezi despre viaţa şi activitatea de excepţie a gazetarului Ioan Bechnitz – omul modest şi de un caracter rar, care a pus tot talentul său în slujba culturii naţionale. Şi semnatarul acestor rînduri a omagiat figura gazetarului, cu prilejul sărbătoririi (nu atît cît s-ar fi cuvenit) Centenarului „Tribuna”.  

În 1868, Bariţ dădea spre tipărire un gînd mai vechi: „Critică – să vină împărăţia ta!”. Bechnitz cu toţi colegii de redacţie a înţeles chemarea marelui Bariţ şi a făcut totul ca să-i dea viaţă. Toată activitatea lor gazetărească este o „critică” pusă în slujba slujirii idealului cultural-naţional al românilor. Bechnitz a făcut-o fără nici un fel de compromis. Aşa cum au făcut-o şi ceilalţi. Vreme de peste trei decenii, de la 1871 pînă la 1903, la dispariţia „Tribunei”. A „Tribunei” şi a celor mai mulţi slujitori ai ei. Bechnitz moare în 1898, Manole Diamandi (cîţi îşi mai amintesc astăzi de el?), în 1899, Nicolae Cristea tot în 1899, D. Popovici Barcianu în 1903. Sînt anii în care îşi pun capăt zilelor Gustav Augustini (1900) şi C.Pop Păcuraru (1904) cel care mai mult a stat în închisoare decît în redacţie ... Ce gol se făcuse atunci în presa militantă românească din Sibiu şi din Transilvania! Slavici – tot Slavici! – le evocă amintirea: „Diamandi Manole, dr. Aurel Brote, Ioan Bechnitz, N. Cristea, dr. Daniil Barcianu, dr. Ioan Crişanu, nu mai trăiesc astăzi în mijlocul nostru, dar felul lor de a gîndi şi de a simţi determină şi azi multe voinţe şi este peste putinţă să ne gîndim la „Tribuna” fără să ne aducem aminte de dînşii, care atît de mult şi cu atît de curată inimă au ostenit şi atîtea jertfe au adus pentru înfiinţarea ei. Căci n-a fost „Tribuna” lor unealtă născocită de oameni doritori de a se impune, ca să fie ridicaţi în înalte poziţiuni sociale, ci organ de propagandă culturală, care însemnează o fază luminoasă în desfăşurarea vieţii noastre naţionale”. ... Da, o fază luminoasă în desfăşurarea vieţii naţionale româneşti a fost şi gazetarul Ioan Bechnitz. Oradea, 27 ianuarie 1988».

Peste un deceniu, la Sibiu, apărea lucrarea tribunistului prof. Vasile Rusu „Ioan Bechniţiu şi Tribuna de la Sibiu (1884-1903)”, în prefaţa căreia prof. univ. dr. Victor V. Grecu scria: «Despre „Tribuna” şi „tribuniştii” sibieni nu s-a scris îndeajuns. Sau nu s-a scris ce trebuie, pertinent, în cunoştinţă de cauză, pe baza unei documentaţii minuţioase, la surse. Slavici, însuşi, a fost nedreptăţit sau prezentat trunchiat, statutul ori aportul său alterat, mistificat, denaturat, mutilat, datorită aceloraşi carenţe de cunoaştere şi înţelegere. Alteori flagelat din patimă, din diletantism ori din snobism, sub amăgirea epatării ori chinuiţi de ea. Şi e tot una. Meritele unora au fost atribuite altora, desfigurându-i ori răpindu-le paternitatea, diminuându-le valoarea. Relevarea lor nu este prielnică tuturor.» (va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

jidvei

fmct

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Covoare
turboclima
Licitatie publica

accentmedia