logo
spartan
2019-anul tribuniştilor (XXVII): problema fonetismului ... o problemă naţională - „ochiul politic” al Tribunei - rolul de „totum factum” - să fim cu deosebire cumpătaţi!
Marius HALMAGHI
984 vizualizari
2019-anul tribuniştilor (XXVII): problema fonetismului ... o problemă naţională - „ochiul politic” al Tribunei - rolul de „totum factum” - să fim cu deosebire cumpătaţi!

Scriitorul, criticul şi jurnalistul Stelian Vasilescu (1927, Alexandria – 2003, Oradea) a prezentat în lucrarea „Publicişti precursori ai Marii Uniri” activitatea lui Ioan Bechnitz, la „Telegraful” şi „Tribuna”, acesta arătând în studiul „O transacţie ortografică” (apărut în „Telegraful”, în 12 numere), că «problema fonetismului este, la urma urmelor, o problemă naţională». Bechnitz a polemizat şi cu «Gr. Silaşi, cel din urmă latinist important. În „Un meşter strică” (n.a.: în Telegraful, 1878, nr. 91, articol semnat „Un delectante”) cu multă inteligenţă va satiriza bizara analogie de limbă care-l duce pe cel criticat pînă la schimbarea unor versuri din „Ginta latină” a lui Alecsandri, poezie atît de dragă ardelenilor. Altă dată, recenzînd „Dicţionarul lui Cihac, nu-i va ierta pe Laurian şi Massim pentru al lor făt tragicomic. Din toate cele spuse pînă aici se vede cîtă atenţie acorda Bechnitz limbii. Iată încă o dovadă în acest sens: cînd apare „Albina Carpaţilor” la Sibiu (1877), salută printr-o notă-recenzie ideologia junimistă şi fonetismul ei, e drept ceva mai temperat decît al „Foişoarei”. (...) În recenzie, autorul găseşte spaţiu şi pentru a spune că nu este de acord cu măsurile guvernului maghiar care a interzis titlul iniţial „Albina Daciei”. Şi Eminescu va saluta cu bucurie apariţia noului organ de presă tocmai pentru faptul că a adoptat scrierea fonetică: „Propăşirea fonetismului este un puternic mijloc pentru a păstra vechea noastră avere naţională: unitatea în limbă şi o normă unică în pronunţie.

5. La Tribuna. În luna martie din 1884, mitropolitul Miron Romanul, cel din cauza căruia aproape întreaga redacţie a „Telegrafului” părăseşte publicaţia, înfiinţează un nou partid politic, Partida naţional română moderată. Cu atît mai mult se impunea apariţia ziarului politic visat de Eminescu, Slavici, Bechnitz şi de alţii în anii lor de studenţie vieneză, apariţie discutată apoi cu însufleţire la Congresul de la Putna din 1871. Astfel ia fiinţă, la 14-26 aprilie 1884, Tribuna sibiană care, din capul locului, consideră noul partid moderat ca instrument al politicii guvernamentale maghiare şi porneşte lupta împotriva celui ce-i dăduse viaţă şi a celor ce-i stăteau alături. Fondatorii ziarului, în număr de zece, publică Apelul „Către publicul român” (...) Bechnitz se află printre semnatarii Apelului (...) Aşadar lupta de la Telegraful putea fi dusă mai departe de foştii redactori, cărora li se alăturase acum şi Diamandi Manole, marele patriot şi mecenat de la Braşov. Cu toate că lucrează mai bine de zece ani în redacţie, numele lui Bechnitz nu apare, decît o singură dată în paginile ziarului, caz unic, poate, în istoria presei noastre din Transilvania. A dat viaţă la cîteva mii de numere ale Tribunei, dar numele lui nu apare decît printre cei care semnează Apelul – program. (n.a.: Bechnitz va mai semna, alături de luptătorii sibieni pentru drepturile politice ale românilor transilvăneni, o declaraţie de sprijin şi simpatie pentru generalul Traian Doda, judecat şi condamnat de oficialităţi). Dar, din nou, vine Slavici (şi, vom vedea, şi alţi colegi de redacţie) care ne vorbeşte despre imensul rol avut de Bechnitz. Să dăm, deci, cuvîntul memorialistului, care începe cu o frază fără echivoc: „Tribuna” este creaţia unui om fără preocupări politice (n.a.: credem, în sensul aderării lui la un partid politic) pe care numai puţini îl ştiau, amicul meu Ioan Bechnitz. Noul ziar, să o mai spunem o dată, urma să se adreseze tuturor românilor, de aceea sibienii („telegrafiştii”) s-au gîndit să aducă în fruntea „Tribunei” un om de prestigiu cultural şi politic care era cunoscut de ambele părţi ale Carpaţilor şi care, la rîndul lui, cunoştea realităţile româneşti de pretutindeni. De aceea s-au gîndit la Slavici pe care l-au chemat la conducerea ziarului. Tot cu referire la Bechnitz, acesta scrie: „El m-a înduplecat să iau sarcina de director al ziarului”. Cu alt prilej va arăta de ce s-a făcut această alegere: „M-a înduplecat ca redacţiunea să o primesc eu, care-i cunoşteam bine pe maghiari şi ştiam limba maghiară, eram din părţile Aradului, făcusem examenul de maturitate la Sătmar, stătusem un an la Buda-pesta şi unul la Oradea-Mare, aveam legături strînse cu bucovinenii, întreţineam corespondenţe cu basarabenii şi cu macedonenii, trăisem la Iaşi, călătorisem mult prin ţările române şi lucrasem timp de zece ani publicist la Bucureşti, unde aveam legături cu oameni din toate partidele politice.” Tot din „Amintiri” reiese şi rolul de „totum factum” al lui Bechnitz în pregătirea apariţiei revistei: „el a ales numele „Tribuna”, el a hotărît formatul, literele, împărţirea, maniera de redactare, ortografia, tonul, ba chiar şi limba ziarului”. Se pare că Bechnitz era omul de redacţie desăvârşit, ideal. Tot din spusele conducătorului director al Tribunei ştim că: dimineaţa era primul în redacţie, iar noaptea pleca ultimul, după ce făcea lectura numărului de-abia scos din tipografie şi dădea „bun de difuzare”; discuta subiectele articolelor cu redactorii şi după ce erau scrise le citea cu atenţie şi numai cu avizul lui intrau la tipar; citea cu regularitate presa străină (în 5-6 limbi) şi informa colegii despre problemele importante găsite în paginile ei, ceea ce făcea ca redacţia să fie „la zi” cu tot ce se petrecea în întreaga Europă; stabilea cu directorul ziarului, sumarul numărului următor. Era deci un excelent secretar de redacţie, după cum am zice astăzi. Cu toate acestea a refuzat să facă parte din comitetul redacţional şi nu primea retribuţie bănească.

Dar era şi „ochiul politic” al Tribunei.

Tot Slavici: „El ţinea mai presus de toate să ne ferim de ceea ce ar putea să învrăjbească ori să înăsprească conflictele. În urma stăruinţelor lui şi a fraţilor Brote, se încheiase un fel de alianţă cu partidul naţional al saşilor. Vorba era deci ca în ziar să nu se publice nimic ce ar putea să-i jignească pe saşi. Tot atît de mult ţineam cu toţii ca să fim cruţători cu poporul maghiar, că să ne mărginim a combate guvernul şi pe koşutişti (o vreme guvernanţi la putere – S.V.). Bechnitz îndeosebi mai mult ţinea să fim cu deosebire cumpătaţi în ceea ce priveşte oamenii de stat ai României (...) ceea ce puteam să cerem de la dînşii era numai să nu îngreuneze poziţia românilor din regatul ungar, amestecîndu-se în treburile lor. (...) Printre cei aleşi de Slavici să facă, la Tribuna, propagandă necesară pentru restabilirea unităţii în viaţa culturală a poporului românesc, se număra şi Coşbuc, adus în redacţie de la Cluj, unde studia. Aşadar iată-i la un loc, în lupta pentru acelaşi sfînt ideal românesc, pe Coşbuc şi Bechnitz. E adevărat că primul nu-l asculta cîteodată pe celălalt ... Dar tot de atît de adevărat este că în formarea lui Coşbuc ca ziarist militant un rol important a avut Bechnitz.

Slavici va nota în articolul „Coşbuc la „Tribuna”: „Gheorghe Coşbuc, înzestrat din belşug de către firea sa darnică, s-ar fi ridicat în toate împrejurările deasupra contemporanilor săi; n-ar fi ieşit însă ceea ce a fost dacă nu şi-ar fi croit lucrarea vieţii în mijlocul acestor oameni cu cultură generală, care toţi erau scriitori, şi n-ar fi primit îndrumări de la Bechnitz”. Ore întregi discutau în redacţie politică şi cultură, ba făceau treaba aceasta şi în afara redacţiei, la un pahar de vin bun. Coşbuc a fost al treilea, la „Tribuna”, care a înţeles ce mare importanţă are pentru un ziar corespondenţa primită de la cititori şi colaboratori, şi ca atare a trecut, alături de ceilalţi doi, la citirea şi corectarea ei. Îmi face multă plăcere, zicea el, căci multe învăţ făcînd corecturi: o singură greşeală în ceea ce priveşte alegerea, întrebuinţarea ori aşezarea verbelor te luminează mai bine decît toate gramaticile şi toate cursurile de stilistică.» (va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

sounds

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Covoare
turboclima
artmania
Licitatie publica

accentmedia