logo
spartan
2019-anul tribuniştilor (XXV):
Marius HALMAGHI
1584 vizualizari
2019-anul tribuniştilor (XXV):
aromânul Ioan Bechnitz „spirit universal” al Ardealului - Eminescu ... mai prejos de Bechnitz! - lui i se datorează conduita politică a ziarului!

În prefaţa lucrării „Aromânii-Istorie. Limbă. Destin.” (1996), G. Castellan scria: «Matei Cazacu, istoric al Balcanilor ..., tratează subtil şi cu precizie vestul Peninsulei şi aduce o lămurire nouă despre fenomenul „frontierei militare” - Militärgrenze - între creştini şi „păgâni”. Neagu Djuvara manifestă remarcabile talente de detectiv pentru a regăsi pista dispăruţilor din Moskopoli (...) şi-i urmăreşte până la Viena unde, prin favoare imperială, devin baroni austrieci; sau în Transilvania, unde devin purtătorii de cuvânt ai românilor, ca episcopul Şaguna, (...)». Mitropolitul Şaguna a fost mentorul primei generaţii de tribunişti, mişcarea şagunistă fiind reformistă, principala direcţie fiind refacerea unităţii culturale şi spirituale a românilor din Ardeal, într-un climat de legalitate şi fidelitate faţă de dinastia habsburgică şi Austria.

Între marile familii de aromâni, prezentăm familia lui Antoniu Bechnitz; tatăl tribunistului Ioan Bechnitz care «provenea dintr-o familie de macedoromâni, era mare negustor, făcea parte din anturajul lui Andrei Şaguna. Animator cultural, membru fondator al Astrei şi primul ei casier (1881). Mama, Ana, născută Densu, era fiica unor oameni cu stare materială bună din Lipova». Din lucrarea „Publicişti precursori ai Marii Uniri” reproducem fragmente din capitolul «Ioan Bechnitz, „spirit universal” al Ardealului. 1. S-a născut la 14 ianuarie 1848, Sibiu. Şcoala primară şi liceul – la Sibiu, universitatea la Viena (...), apoi la Heidelberg şi Leipzig unde urmează dreptul şi filozofia. La Sibiu, pune bazele unui cenaclu al adepţilor „Junimii” şi al programului antietimologist al „Convorbirilor literare” (1871) şi se numără printre animatorii culturali. Poliglot, Bibliofil însemnat. Moare în septembrie, 1898, la Sibiu».

Ioan Slavici scria: «„În ceea ce priveşte cultura generală (Bechnitz) era mai presus de toţi intelectualii români cu care am avut parte să lucrez împreună”. (...) Ioan Bechnitz e omul celor mulţi necunoscuţi, care în Ardeal a pornit mişcarea pentru unitatea culturală a poporului român şi a condus-o timp îndelungat cu pricepere şi râvnă neistovită». Încercând „să dovedim că Ioan Bechnitz merită din plin recunoştinţa noastră” S. Vasilescu prezintă în subcap. „1.Omul” Bechnitz: «„Aproape tot ceea ce ştim – şi e de regretat că nu ştim mai mult – despre rolul lui Bechnitz la Tribuna – (dar nu numai la Tribuna) datorăm lui Slavici. (...) Datorită educaţiei primite acasă, în şcoli şi în preajma învăţăceilor lui Şaguna, cunoştea mai multe limbi: pe lîngă română, maghiară şi germană, citea în engleză, franceză şi italiană. Era la curent cu tot ceea ce se întîmpla în domeniul cultural-artistic şi politic din Europa. Se pricepea – spune Slavici – la muzică şi arte plastice. Tatăl său fiind bogat (era mare negustor), Bechnitz a sprijinit material „Tribuna”, la tipografie, la cumpărarea hîrtiei pentru tipar. Nu făcea paradă de calităţile lui. De aici şi dragostea şi respectul cu care era înconjurat. Poate şi această concluzie a lui Slavici. „Adevărul este că între cititorii „Tribunei” nu erau decît de tot puţini care ştiau că trăieşte la Sibiu şi un oarecare Bechnitz, care de dimineaţa pînă seara aleargă mereu şi ostăneşte pentru ca românii din monarhia habsburgică să aibă un ziar redactat, vorba lui, cu inima curată”. Şi o altă concluzie, de data aceasta a lui I. Breazu, referitoare tot la perioada „tribunistă” din viaţa lui Bechnitz: „Simţul lui politic era apoi atît de sigur, căci după amintirile aceluiaşi prieten, lui i se datorează conduita politică iniţială a ziarului, precum şi lămurirea ei în multe împrejurări delicate”.

2. Debutul publicistic. Debutul lui Ioan Bechnitz în ziaristică – un debut strălucit – a avut loc în paginile ziarului „Heidelberg Zeitung” pe cînd era student în oraşul atît de binecunoscut pentru şcolile lui superioare. Cum a ajuns să scrie la „Heidelberg Zeitung”? Unul dintre profesorii săi, W. Wattembach, nume de referinţă în epocă, conferenţiind despre saşii din Transilvania, a făcut (se pare în necunoştinţă de cauză) aprecieri negative, uneori jignitoare la adresa românilor transilvăneni, mai ales atunci cînd era vorba de continuitate şi despre majoritatea lor etnică. Citind în paginile ziarului numit o dare de seamă asupra cuvîntării profesorului său, tînărul român a cerut redacţiei să-i publice un răspuns-replică. Redacţia i-a îndeplinit dorinţa şi a acceptat articolul. Dovedind remarcabile cunoştinţe istorice şi politice, Bechnitz a combătut viguros afirmaţiile lui W.W. Făcînd incursiuni în politica naţională a românilor transilvăneni şi a situaţiei acestora în anii dualismului austro-ungar, arăta, printre altele, ce succese poate obţine un popor, dotat nativ, dacă se bucură de libertate. Avînd unele drepturi, cucerite prin Revoluţia de la 1848-9, transilvănenii au făcut dovada calităţilor lor intelectuale-culturale. Printre altele, Bechnitz arăta că atunci, în 1869, românii aveau în parlamentul pestan cel mai mare număr de deputaţi tritraţi (n.a. aproape toţi erau jurişti). Deci dragoste pentru şcoală şi pentru cultură la români! La acei români, pe care profesorul german, necunoscându-i decît din surse istorice mincinoase, duşmănoase lor, îi jignise. Redacţia ziarului german publică un alt articol al profesorului, unde erau recunoscute greşelile şi regretate jignirile. Articolul era însoţit de o notă redacţională cu scuzele de rigoare. Ce a urmat? Toată intelectualitatea românească a îndrăgit numele lui Ioan Bechnitz. Presa îi reproduce articolul, ASTRA îl sărbătoreşte oficial, Zaharia Boiu, una din personalităţile transilvănene ale momentului, publică o scrisoare de felicitare care se care se încheie astfel:

Un popor ai cărui fii simt şi cugetă astfel are un viitor”. Şi Blajul catolic îl sărbătoreşte pe tînărul ortodox,(...)”.

3. La Viena. Cînd Mihai Eminescu soseşte în capitala Austriei, în toamna anului 1869, Bechnitz se afla acolo, printre studenţi. Cei doi se împrietenesc, ultimul purtînd respect celui care, în dese discuţii, îi clarifica părerile în legătură cu modul desfăşurării luptei pentru unitatea culturală a românilor. Tot în 1869, soseşte la Viena şi Ioan Slavici, la studii universitare. Se împrieteneşte cu ceilalţi doi, iar discuţiile pe teme politice şi culturale devin şi mai interesante. Să-l lăsăm pe Slavici să ne vorbească despre perioada vieneză a celor trei mari viitori luptători pentru drepturile românilor asupriţi. Mai întîi despre prima lor întîlnire: „Cîteodată (n.a.: Eminescu) se plimba, printre lecţiuni, pe coridor, cu alţi tineri atunci mie necunoscuţi. Erau Toader Nica şi Ioan Bechnitz, Ioniţă Bumbac ori vreun alt bucovinean”. Apoi: „Simţindu-mă lipsit de învăţătură şi neajutorat sufleteşte, aveam chiar dintru început un adevărat cult pentru dînşii şi cea mai mare mulţumire a vieţii mele era să mă luminez trăgînd cu urechea cînd ei steteau de vorbă. Doi oameni cu desăvîrşire deosebiţi şi cu toate aceste foarte înrudiţi sufleteşte”. Bechnitz era mai mare decît Eminescu cu doi ani şi îşi făcuse studiile secundare în cele mai bune condiţii, apoi urmase, aflăm de la Slavici, „patru semestre cursuri universitare, nu spre a se pregăti pentru vreo carieră, ci din slăbiciune pentru ştiinţă şi pentru artă”. Dacă ţinem cont de aceste spuse parcă ne vine mai uşor să înţelegem acea afirmaţie a lui Slavici care de decenii indignează pe unii: „ElEminescu adică – era însă-n toate privinţele mai prejos de Bechnitz”. Să nu uităm însă următoarea afirmaţie a lui Slavici pusă doar la două trei rînduri distanţă de prima. „Era însă un lucru în privinţa căruia Eminescu şi eu puteam să-l socotim pe Bechnitz mai prejos de noi” (...) „Noi amîndoi dar, Eminescu şi eu, cunoşteam poporul nostru din propria noastră intuiţiune, şi lui Bechnitz îi plăcea să spună că ţine să ne exploateze”». (va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

sounds

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Covoare
turboclima
artmania
Licitatie publica

accentmedia