Tribuna
2019-anul tribuniştilor (XXIII): Ziariştii sunt tirani, genii rele capabile de orice - trei generaţii Mocioni - formând legătura între straturile înalte şi cele de jos ale societăţii
Marius HALMAGHI
1598 vizualizari
2019-anul tribuniştilor (XXIII): Ziariştii sunt tirani, genii rele capabile de orice - trei generaţii Mocioni - formând legătura între straturile înalte şi cele de jos ale societăţii

Familia de aromâni Mocioni a condus, timp de opt decenii, viaţa politică a românilor din Banat, rolul Mocioniştilor fiind comparat cu cel al familiei Golescu (în Ţara Românească) sau a familiei Hurmuzaki (în Bucovina). Cele trei generaţii au fost prezentate succint în lucrarea „Monografia familiei Mocioni”: «Donaţiunea domeniului Foen din Banatul Timişan şi cumpărarea, tot pe teritorul Banatului, în cursul veacului al XIX-lea, a moşiilor din Vlaicoveţ, Prisaca şi Birchiş, iar în anul 1853 a latifundiului din Căpâlnaş dela Conţii Alfred, Ioan, Gheorghe şi Camilo Zichy, apoi în 1858, a domeniului Bulci, dela baronul Fechtig-Fechtenberg, care deţinea moşiile din comunele Bulci, Ţela, Bata, Bruznic şi Ohaba-sârbească, şi în urmă a domeniului, numit „Pusta Sân-Paul”, din hotarul comunii Curtici, judeţul Arad, precum şi alianţa celor două linii, prin căsătoria lui Mihai de Mocioni cu Ecaterina Mocioni de Foen, şi în urma acestei căsătorii aşezarea şi a acestei linii din depărtatul Tokay în domeniul Căpâlnaş din judeţul Severin, - contribuiră în chip fericit la înrădăcinarea familiei în ţarina românească, îndepărtându-se astfel pericolul înstrăinării de neam şi lege ce o ameninţa, dacă ar fi rămas izolată la Pesta şi Tokay (...) Începutul atitudinii dârz naţionaliste, precum şi al rolului important şi binefăcător al Mocioneştilor în viaţa noastră publică românească îl face cu prevedere şi înţelepciune seniorul Ioan Mocioni de Foen (1780-1854). Energia şi hărnicia lui, nu mai puţin vrednicia de soţie şi mamă a soţiei sale, Iuliana, ridică ambele ramuri ale familiei în clasa socială a marilor proprietari şi a elitei din societatea contemporană. Alături de bătrânul lor părinte, fiii săi: Petru, Andrei, Antoniu, Gheorghe şi Lucian se reliefează ca reprezentative figuri şi ca fruntaşi printre luptătorii pentru drepturile şi aspiraţiunile naţionale ale poporului român în vârtejul evenimentelor dela 1848-49 şi în epoca frământărilor şi luptelor, ce urmară după aceşti ani memorabili în istoria imperiului habsburgic şi în viaţa şi evoluţia poporului român. Fiii lui Mihai de Mocioni şi ai distinsei sale soţii Ecaterina: Alexandru şi Eugen, precum şi vărul lor primar, Zeno, fiul lui Antoniu Mocioni de Foen, formează a doua generaţie istorică a Mocioneştilor, a căror activitate, inspirată de tradiţiile naţionale şi ortodoxe ale familiei, se încadrează cu vrednicie în cea a moşului, a unchilor şi a părinţilor lor şi se desfăşoară în luptele pentru aspiraţiunile neamului românesc din aşa numită eră constituţională ungară, ce se inaugură – spre dezastrul naţionalităţilor din împărăţia dualistă austro-ungară – prin faimoasa transacţiune din 1867. Fiul lui Zeno Mocioni de Foen, Antoniu şi fiii lui Eugen de Mocioni: Petru, Alexandru şi Ionel, toţi crescuţi româneşte şi în spiritul tradiţiilor familiare, formă generaţia tânără – a treia – a Mocioneştilor, de a căror activitate publică se legau mari şi îndrepăţite speranţe ..., în epoca ...când imperialismul şi şovinismul maghiar e tot mai încrezut şi agresiv, făcea zadarnică şi chiar imposibilă lupta cu arme constituţionale pentru drepturile şi aspiraţiunile naţionale ale poporului român şi a celorlalte popoare nemaghiare. În aceste împrejurări politice, ţinuta expectativă, de răbdare şi aşteptare, moştenită dela marele lor unchiu, Alexandru, precum şi loviturile soartei nemiloase, ce răpi, în primăvara vieţii, trei din aceste vlăstare tinere, sunt tot atâtea circumstanţe fatale, din pricina cărora această generaţie de jertfă a familiei Mocioni nu şi-a putut împlini, în măsura înaintaşilor săi, rolul, la care erau chemaţi în arena vieţii publice româneşti. După unirea Ardealului cu patria mamă şi înfăptuirea idealului naţional, Antoniu şi Ionel Mocioni au intrat în serviciul Statului român întregit. Primul e membru în marele sfat naţional, deputat în Camera Română, apoi ministru de Stat în primul guvern Averescu, având un rol de frunte şi în viaţa economică a Ardealului. Al doilea, Ionel, fost deputat şi el în cameră, şi-a încheiat în 1930 promiţătoarea sa carieră politică, după ce mai ales în calitate de prefect al judeţului Severin dovedise mari însuşiri.

A fost o personalitate nobilă şi plină de eleganţă, care şi-a închinat munca sa desinteresată binelui obştesc».

Familia Mocioni a sprijinit constant presa românească, înţelegând rolul important al acesteia în viaţa cotidiană. Reproducem articolul „Jurnalistul publicat în „Tribuna” nr. 68 din Arad (27 martie/ 9 Aprilie1909): «Extragem din un articol al d-lui Albert Fiament publicat în „Gaulois” câteva din părerile sale asupra rolului ziariştilor. Jurnaliştii, spune d. A. F., să fie ei Ia modă, ei care au ca profesiune să se ocupe totdeauna de alţii? Unii înlocuiesc siguranţa sau forţa publică, alţii cer suveranilor părerile lor, ei sunt veşnic în contact cu miniştrii, deputaţii, senatorii, doamnele din societatea înaltă, ei formând legătura intre straturile înalte şi cele de jos ale societăţei. Cineva nu se improvizează ziarist, cu atât mai mult jurnalismul nu-i o artă ale cărei formule se învaţă, nici o meserie. Despre jurnalism s'ar putea spune că este un simţ pe care educaţia îl va perfecţiona dar pe care nu-l crează jurnalismul la aceia cari nu-l au. Toată lumea poate să încerce să facă versuri, însă puţini se nasc poeţi. Să fii bun ziarist înseamnă să ai darul să exprimi cât mai lămurit şi cât mai pe înţelesul tuturora actualitatea. Poţi să scrii prost, însă să ai talente mari de ziarist.

Modul cum scrii nefiind de cât ceva cu totul secundar, improvizarea fiind partea esenţială a presei. Un articol lăsat pe mâine ca să fie periat, riscă să se învechească în cursul nopţei. Douăsprezece ceasuri, ajung ca să oblige pe un ziarist să scrie contrar celor spuse în ajun, evenimentele luând o turnură cu totul contrară prevederilor lui. Se văd ziarişti, cari au cucerit o situaţie importantă, care în afacerile externe, enunţă aproape zilnic lucruri cu totul diferite, afirmând seara sau dimineaţa ceeace au negat în ajun, însă pentru aceasta ei sunt şi mai buni ziarişti, impunând astfel, zi cu zi, părerile lor, sinceritatea “actualităţei” lor. Un ziarist lucrează în unire cu forţele destinului; dacă ninge, în loc să fie frumos, ziariştii au contribuit cu ceva. Se vorbeşte despre război, ei vor deslănţui cataclismele cu urmările lor! Ziariştii sunt tirani, genii rele capabile de orice, care ştiu să smulgă oamenilor secretele ca să le publice în urmă, şi ştiu să ţie totdeauna încordată atenţia publicului, dându-i faptele cele mai noui, viaţa intensă aşa după cum este ea ...

Jurnalele au devenit mai numeroase, influenţa lor a crescut în proporţii foarte mari, ele s'au amestecat în atâtea cauze, au îmbrăţişat fapte atât de deosebite, au ajutat la îndeplinirea atâtor reforme, au înregimentat oameni atât de diferiţi, au întâlnit sprijin puternic în straturile societăţii, au produs talente literare aşa de variate, de numeroase, de glorioase, au făcut loc în coloanele lor la atâţia oameni de acţiune şi care au cârma statului.

Jurnalul este fluviul care duce cu sine viaţa, care poartă pe apele sale repezi corăbiile cele mai gingaşe şi vasele cele mai mari, iahturile cele mai graţioase. Cu flotele sale, cu escadrele sale, fluviul înaintează zilnic pe tărâmuri noui, pe care nu se va mai întoarce. Fuge, ducând pe apele eterne viaţa transformată. Ziariştii sunt o armată recrutată din toate clasele. Sunt unii vremelnici, alţii permanenţi, unii numai literari, alţii combativi şi acelaş ziar, are în josul coloanelor sale numele cele mai aristocratice şi cele mai plebeiene. Jurnalul reflectează viaţa aşa cum este ea astăzi, cu mişcările contradictorii, cu clasele sociale la un loc, cu aspiraţiunile ei cătră un necunoscut mai bun, cu trebuinţa ei de satisfaceri imediate, cu materialismul şi poezia ei, cu ştiinţa şi cu repeziciunea ei”». (va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

jidvei

fmct

Thyssenkrupp System Engineering GmbH

Enescu

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Covoare
turboclima
Licitatie publica

accentmedia