Tribuna
2019-anul tribuniştilor (XLVII): nenorocita psihologie a mitrei! - dorul de a parveni! -ucenicul cel rău ... - model de toleranţă şi de înţelegere a scopurilor înalte ...!
Marius HALMAGHI
2565 vizualizari
2019-anul tribuniştilor (XLVII): nenorocita psihologie a mitrei! - dorul de a parveni! -ucenicul cel rău ... - model de toleranţă şi de înţelegere a scopurilor înalte ...!

În 1910, Lucaciu cunoaşte eşecul la Beiuş, în timp ce Mangra câştiga locul de deputat la Ceica. Istoricul dr. Blaga Mihoc (n.1943) explica situaţia: «reuşita candidaţilor români în campania electorală era o excepţie, căci practica alegerilor pe care constituţia le declară libere, evidenţia întotdeauna cele mai mari abuzuri. (...) Procedurile brutale urmăreau un singur scop – impunerea, în exclusivitate, a reuşitei candidaţilor maghiari în dauna celor ai altor naţiuni». Izbucnind primul război mondial, Lucaciu se refugiază în Regatul României, militând pentru alianţa cu Antanta şi intrarea României în război; este ales preşedintele „Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor”. Despre activitatea lui V. Lucaciu în această perioadă relatează dr. Florin Ardelean: « ... în decembrie 1914 primeşte o misiune (...) de a pleca la Roma şi de-a influenţa în favoarea noastră intenţiile italienilor, mai cu seamă pe baza faptului că, în timpul studiilor sale din Cetatea Eternă îşi formase o foarte bună imagine în cercurile Curiei papale. (...) Vasile Lucaciu caută pe toate căile să constituie un corp de armată format din prizonieri ardeleni căzuţi în mâinile ruşilor sau o unitate de voluntari alcătuită din refugiaţi (...) Evenimentele nefavorabile – ofensiva germană, ocuparea Bucureştiului, Turtucaia, retragerea în Moldova - l-au întristat, dar nu l-au determinat să dezarmeze. Astfel, în anul 1918, când soarta României părea pecetluită, pleacă în Statele Unite, în fruntea unei delegaţii, cu scopul de a face cunoscute interesele noastre peste ocean, de-a trezi simpatia yancheilor şi de-a mobiliza cei peste 200 de mii de români stabiliţi acolo. Prin strădaniile sale, ale fiului său, Epaminonda, şi ale altora, se constituie un corp de armată format din emigranţi români. Acesta va lupta pe frontul de Vest, în ultimele luni ale războiului. La 5 iulie 1918 s-a constituit „Liga română” din SUA, organizaţie ce a militat activ pentru interesele ţării şi pentru difuzarea culturii noastre în America. Întors pe vechiul continent, Vasile Lucaciu se stabileşte, în vara anului 1918, la Paris, unde va fi foarte activ, alături de Octavian Goga, Nicolae Titulescu şi Tache Ionescu. Împreună vor pune bazele „Consiliului Naţional al Tuturor Românilor” (septembrie), transformat puţin, mai apoi în „Consiliul Naţional al Unităţii Române”. Ziua de 1 Decembrie îl găseşte în Italia, în mijlocul legiunii de voluntari români, mereu gata de-o nouă acţiune în numele unui crez niciodată fanat (...)». Nicolae Iorga i-a recunoscut sacrificiul şi i-a apreciat devotamentul în acţiunile întreprinse pentru «eliberarea de sub apăsarea unei trufaşe clase de magnaţi, a unei caste de funcţionari, dresaţi pentru prigonire ... Vasile Lucaciu a fost omul care ducea această luptă în fiinţa sa văzută, în ţinuta şi glasul său, în atitudine şi gest”. Fin observator al realităţilor transilvane, ale Imperiului Austro-Ungar, în globalitatea sa, a ştiut să fie echilibrat şi să conlucreze alături cu biserica soră, cea ortodoxă, în numele aceloraşi idealuri. De aici aprecierea de care se bucura şi în ochii episcopului Roman Ciorogariu, cel care povesteşte cum Vasile Lucaciu nu pregeta să intre în bisericile ortodoxe şi să predice în numele intereselor româneşti, rămânând consecvent, totuşi, cu ideile sale catolice. Acest comportament este un model de toleranţă şi de înţelegere a scopurilor înalte, în numele cărora luptau împreună, ambele „strane”, fără a căuta motive de orgoliu şi de dezbinare».

Destinul tragic al celor doi mari oameni politici este puţin cunoscut şi prea puţin analizat de istoria naţională.

Istoricul dr. Florin Ardelean prezintă trei ipoteze privind motivele pentru care Vasile Mangra „şi-a abandonat neamul”. Prima ipoteză este motivată de tribunistul Octavian Goga (în 1911), în care poetul răşinărean afirma: «Vasile Mangra fusese motivat în demersul său oportunist de „dorul de a parveni, pofta de a ajunge în scaunul vlădicesc, prin ajutorul guvernului (maghiar – n.n.) şi prin iertarea noastră”, ceea ce l-ar fi mânat din spate ar fi fost „nenorocita psihologie a mitrei, care a orbit pe mai mulţi oameni din clerul nostru superior”. Explicaţia poetului şi publicistului din Răşinari este, mult prea simplistă, influenţată de patima de-a fi fost martor la o trădare cu totul neaşteptată. De un astfel de gest (lăcomie, pur şi simplu) sunt capabili doar oamenii mediocri, cupizi, primitivi în bună măsură, incapabili de cel mai mic proiect spiritual. Or, Mangra nu a fost un astfel de om. Dimpotrivă, toţi i-au remarcat inteligenţa, spiritul polemic, rafinamentul intelectual, drept pentru care, pe merit, a fost primit în Academia Română. Un om cu o astfel de personalitate nu face figură de nesătul, de ins predestinat îmbuibării ca scop de-o viaţă, fie şi în numele obţinerii mitrei.

A doua ipoteză este cu mult mai plauzibilă. Vasile Mangra s-a lăsat sedus. Cel ce i-a întins capcana, cel ce l-a ademenit şi apoi l-a vrăjit a fost contele Tisza István. O personalitate, un om influent în epocă. Capabil de-o „captatio” greu de refuzat, acesta şi-ar fi găsit în credulul preot român o victimă ideală. Un intelectual în plină ascensiune, dar încă fără a fi ajuns la un stadiu al perfecţiunii de sine convenabil, un spirit deschis gata să admire pe cel detectat ca fiind un magistru plin de forţă şi de farmec. Vasile Mangra nu i-a sesizat dimensiunea malefică. Ori poate nu a fost dispus să i-o constate. A crezut în vorbele celui pentru care românii erau consideraţi fraţii maghiarilor, mai precis acei fraţi pierduţi din cauza unor împrejurări istorice vitrege, dar, în sfârşit, recuperaţi la timp, numai bine pentru a croi împreună un destin comun şi fericit. Pentru prima dată auzea un astfel de mesaj, în care românii şi ungurii nu erau priviţi sub chipuri diabolizate, vrăjmaşi ireductibili în faţa istoriei. Cine n-ar fi marşat, dacă ar fi trăit la sfârşitul secolului al XIX-lea, într-un oraş din Ardealul de Vest, spre un astfel de vis? Un idealist, în orice caz, ar fi făcut-o imediat. Iar Vasile Mangra avea alura unui astfel de idealist, un om îndemnat să creadă mai degrabă în bine şi puritate, decât în rău şi murdărie. Nicio clipă nu şi-a imaginat că ar fi prostul care cade într-o manipulare ordinară. Îndoiala cu privire la dreptatea idealului său de luptă naţională s-a destupat în faţa unui discurs pe care astăzi l-am considera „corect politic”. Înainte de-a fi români sau unguri, suntem făpturile lui Dumnezeu, create în numele unui Bine universal. Ca faţă bisericească, V. Mangra era sensibil la un astfel de silogism. Patriotul din el a pălit în faţa personajului animat de umanism şi generozitate. Imediat în mintea lui s-a înfiripat un alt plan, de data aceasta asumat în numele iubirii, nu al urii. I-a văzut pe români şi pe unguri laolaltă, într-un Eden născut miraculos, dar irezistibil, din ruinele unei lumi nedrepte şi cinice. Atunci, la banchetul dat în cinstea lui Iosif Goldiş, celălalt drum i s-a arătat, iar calea n-a mai putut fi abandonată. Seducţia s-a consumat inexorabil. Îmbrobodirea s-a manifestat exemplar, ca un exerciţiu amăgitor, în care fascinaţia nu te lasă să vezi la doi paşi în faţa ta. Să-şi fi dat seama, ulterior, că a fost înşelat? Că idolul său e un manipulator pervers?

Mai mult ca sigur, asta s-a întâmplat, căci Vasile Mangra avea suficient spirit critic pentru a nu poza în ins subjugat asemenea unui bou. Mult prea târziu, însă. Apoi, o minimă speranţă a funcţionat pe post de miraj.

Unde mai pui că, din moment ce te obişnuieşti să fii înjurat de semenii tăi, bătut cu ouă şi ameninţat în permanenţă, o anume doză de masochism te poate determina să devii încăpăţânat, un fel de martir à rebours.

Ucenicul cel rău are totdeauna propria lui aură magică.» (va urma)






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Targul de Cariere

Comunicat de presa

EVENIMENT TV
VISA MEDICA
visa medica
Cartuse toner, unitati cilindru
adi eco
Licitatie publica

ACCENT MEDIA