Tribuna
brukenthal museum
2019-anul tribuniştilor (XLI): „a magyarok Istene” - criza şi forţele putrezirii - limitaţi în timp ... şi’n judecată - No, acuma cântă Deşteaptă-te române! - puţină înţelepciune conduce lumea!
Marius HALMAGHI
2394 vizualizari
2019-anul tribuniştilor (XLI): „a magyarok Istene” - criza şi forţele putrezirii - limitaţi în timp ... şi’n judecată - No, acuma cântă Deşteaptă-te române! - puţină înţelepciune conduce lumea!

Tribuna” a militat constant pentru întărirea solidarităţii celor trei naţiuni din imperiu, marele ziarist slovac G. Augustini fiind foarte activ în utilizarea tuturor argumentelor, în lupta pentru emancipare naţională. Este edificator articolul „Ura naţională” („Tribuna poporului” nr. 20 din 28 ianuarie – 9 februarie 1899), în care Gustav Augustini explica originea sentimentului puternic de dușmănie - la unguri, faţă de naţionalităţile din Austria - cu argumente din psihologie:

« ... Deşi lupta între cele doue elemente etnice din Austria nici pe departe nu este pe sfîrşite, deşi din causa luptelor acestora a trebuit să fie proclamată o cârmuire fără parlament, totuşi din aceste puţine apariţii se poate conclude, că ura naţională în sânul acestor popoare începe a scădea; ear’ ceea-ce este şi mai îmbucurător şi mai promiţător, este împregiurarea, că iniţiatorul acestei scăderi este însăşi tinerimea, care mai mult de cât ori care alt strat al naţiunii se crede în drept a nutri ura naţională. Dacă tinerimea a luat iniţiativa frumoasă în această direcţie, se poate presupune cu logica psihologiei, că „bătrânii” sunt şi mai îndepărtaţi de ura naţională. Ba şi mai mult: în apelul celor de la „Slavia”, adecă „o bună jumătate a studenţimii cehe”, observăm un fel de simţământ de ruşine dinaintea acelei porniri. O asemenea evoluţiune etnico-etică dar’ în contururi mult mai mari, vedem operându-se tocmai acum între Germani şi Francezi; deşi rana acestora datează numai de eri, deşi nimeni nu s’ar mira, dacă ura naţională la Francezi în urma perderilor de tot felul, dar mai ales a „carnei din carnea lor” ar dura aşa zicând a pururea. Dar’ nu, nobila gintă latină nu e capabilă unei asemenea uri „pe vecie”, nesfârşite, ne creştine. Recunoscând în catastrofa îndurată partea ce se cuvine păcatelor sale proprii de odinioară, poporul francez, deşi deocamdată numai prin representanţii sei cei mai cumpeniţi, simte şi resimte, vede şi prevede, că cu ura naţională nu se merge „ad astra”, că nici un popor nu poate ţine pas în mersul tot mai nainte şi „Excelsior” alăturea cu celelalte necum să păşească în fruntea lor. Eacă instinctul şi priceperea rostului vieţii istorice la popoarele civilisate, civilisatoare, şi la cele ce rîvnesc şi lăcomesc a fi atare, pe basa iubirei, ertării propovăduite de acela, care ne-a învăţat, că toţi avem un singur tată ceresc, comun ear’ nu fiecare îndeosebi pe „Iehova al lui Israel”, sau pe „Dumnezeul Maghiarilor” „a magyarok Istene”; o aberaţie deci a avea „D-zeu naţional”. Ce concordanţă etnico-etică şi religioasă în psihologia acestor două popoare! Amândouă şi numai ele păstrează încă credinţa în Dumnezeul lor propriu „naţional”! La Ovrei nici nu ne prea vine să ne mirăm de această anomalie naţional-religioasă; dar’ la Maghiari, creştinisaţi de o mie de ani şi tot ţinând încă la Dumnezeul lor, cel vechiu cu care veniseră aci, cum se esplică? Când evoluţia religioasă, în partea ei dogmatică, întrupată de Isus, constă tocmai în deosebirea concepţiunei „vechi” a lui Israel despre fiinţa lui Dumnezeu şi acela a concepţiunei din testamentul nou, raportul oamenilor cătră el ca a fiilor cătră tată – în loc de acela al slugei cătră stăpân. Tot aşa evoluţia în morala: la poporul lui Israel ura naţională, dispreţul pentru toate celelalte popoare şi resbunare ca principii conducătoare; pe când învăţătura Răstignitului punea mai presus de toate „iubirea”. Nu s’ar putea oare pe calea acestor fel de analise psichologico-etice, în această concepţiune a lor despre „Dumnezeul Maghiarilor”, găsi esplicarea pentru-ce numai ei, printre popoarele creştine, sunt stăpâniţi în grad aşa de înalt şi apururea, fără slăbire, de ura naţională? Gustav Augustini.» Prin citarea articolului din „Tribuna Poporului”, istoricul Gelu Neamţu încerca să găsească o explicaţie pentru „ura, dispreţul pentru alte popoare, şovinismul, indiferent ce susţine istoriografia naţională maghiară”, în prezentarea execuţiei celor 150 de români la Uioara, când fiecărui român mort i se striga „No, acuma cântă Deşteaptă-te române!” (cântecul naţional fiind cântat încă din vara anului 1848).

Reproducem articolul edificator al tribunistului Sever Bocu «Ziaristica ardeleană şi bănăţeană dinainte de război (1)”: «A fost o epocă de discordie şi diviziune: apropierea de marea criză umană din 1914. Propriamente această epocă – dintre 1890 – 1910 – era un sfârşit, sfârşitul unui Sistem Politic, care a pus peste 1000 de ani, spre a se constitui şi care acum, ca orice lucru omenesc, cădea în ruină. Decrepitudinea unui Sistem Politic sau Social, nu e ceva vesel, şi mai puţin ceva armonic, ci, prilej, universal mai curând, de sciziparităţi, diviziuni, discordii. Sunt forţe cari lucrează şi’n destrucţie, răzvrătite, negative, haotice, dar forţe: forţele putrezirii. În mijlocul acelor contradicţii, sciziuni şi, false afirmări de autoritate, a venit răsturnarea! Prin surprindere? Pentru noi, limitaţi în timp şi deci şi’n judecată, da. Dar din o perspectivă, mai lungă, istorică, putem distinge mai de mult, poate dela Sfânta Alianţă, atâtea preavize câte s’au dat, pentru cei ce aveau urechi de auzit. 48 n’a izbutit, dar n’a fost el oare un asemenea preaviz, foarte serios? Vizionarul, poetul german se exprima atunci: „Das alte stürtzt, es andert sich die Zeit/ Ein neues Leben blüht aus den Ruinen” ...

(n.r.: „Cel vechi se prăbuşeşte, timpul se schimbă/ O nouă viaţă înfloreşte din ruine”)

Sărmanul Augustini, n’a fost el oare un sol rătăcitor, nu lipsit de tâlc, din ţara lui Sviatopluc, din acel Nord Slovac, pe pământul celor două Dacii, nu mult înainte de reconstituirea lor inopinată? O rândunică ce nu făcea primăvară, desigur, dar care nu anunţa oare, chiar singuratică, sgribulită, Primăvara, în care a sosit prea devreme?

Ce ambasadă curioasă fu aceasta a lui Augustini, la Sibiu, şi mai în urmă la Arad, din partea umilului popor Slovac, trimisă nu mai puţin umilului popor Român, frate cu el, 1000 de ani în suferinţă! Nu era propriamente dela popor la popor. Misiunea aceasta nu şi-o putea aroga în un rol de modest ziarist. Dar era altceva, marcarea unui Destin, ce avea să schimbe atâtea, a acelei înţelegeri, care ni se pare azi un lucru atât de simplu şi care s’a lăsat totuşi atât de aşteptată – 1000 de ani – a acelui, pact de neagresiune, cum l-am numi azi, între asupriţi, care înseamnă ruinarea însăşi a acelui Sistem, cunoscut în istorie sub denumirea de „Divide et impera”, metternihian, monarhic, desvoltat în principiu de bază al acelor monarhii poli-etnice, cu raţiunea însăşi în asuprire şi suferinţă.

Ce era mai natural, mai logic, mai necesar, în faţa solidarităţii asupritorilor, puternici, dar puţini la urma urmelor ca număr, decât solidarizarea fie şi în suferinţă, a celor asupriţi dar mulţi, a celor slabi dar numeroşi, atât de numeroşi încât să poată prin unire ori când modifica un Destin. Dar tocmai aceasta n’a fost cu putinţă 1000 de ani.

Sistemul Monarhiei asupritoare, dualist, în ultima-i formă, rezida, creştea şi înflorea, tocmai pe această anomalie, pe un fel de spirit de turmă care este în mulţimi şi care înlesneşte atât de mult asupritorului munca sa, uneori de copil rău, care mână cu un bici turme de oi, de berbeci, în gârlă, în prăpastie. Când ne uităm la acea galerie de împăraţi din Viena, dintre cari unii, caracteristic mărginiţi, cu stigmate de degenerescenţă vizibile în figura lor, înţelegem cum au putut guverna milioane de supuşi transformaţi în turme precum şi acel aforism al strămoşilor noştri în care se exprimă o filozofie de stat: „Parva sapientia regit mundus” (n.r. „puţină înţelepciune conduce lumea”)»

(va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis



classic junior

targul de craciun

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia