Tribuna
2019-anul tribuniştilor (XIX): a fi redactor e lucru greu, nu-i destul să ştii scrie şi să ai idei şi sentimente - Miercurea, jurnal socialist - Trebuie să te ştii şi păzi cînd scrii!
Marius HALMAGHI
1281 vizualizari
2019-anul tribuniştilor (XIX): a fi redactor e lucru greu, nu-i destul să ştii scrie şi să ai idei şi sentimente - Miercurea, jurnal socialist - Trebuie să te ştii şi păzi cînd scrii!

În lucrarea "Publicişti precursori ai Marii Uniri" (1988), Stelian Vasilescu prezenta capitolul intitulat sugestiv: "Valeriu Branişte, soldatul idealului naţional", relaţia acestuia cu familia Mocioni fiind una cu totul specială. Născut în 10/22 ianuarie 1869, în comuna Cincu Mare, tatăl fiind Moisă Branişte (fiu de iobag, publicist, coautor al unui manual de stenografie, prim-pretor) şi mama Maria Vlad (fiică de preot) a urmat şcoala primară în comuna natală, apoi la Sighişoara şi Sălişte (aici fiind singurul an de studii unde a învăţat în limba română). După absolvirea liceului din Braşov, urma facultatea de filologie şi filozofie din Budapesta, fiind unul din mulţii bursieri ai Fundaţiei Gojdu. Ca student activează în societatea "Petru Maior" (vicepreşedinte), participând la redactarea unor părţi din "Replica". Licenţa o ia în filologie română, germană şi literatură maghiară, susţinând teza de doctorat "Andrei Mureşanu" (magh.: Mureşanu András, 1891).
Debutul publicistic l-a avut în "Tribuna", chiar în anul fondării. Ambiţia de a fi publicist poate fi o lecţie de viaţă pentru mulţi tineri: "are loc întâlnirea lui Branişte cu nestorul gazetăriei româneşti, George Bariţ, cunoscut bun al tatălui său. Era, în 1883, la Sibiu. Tatăl său, Moisă Branişte, îl duce la întîlnirea lui cu Bariţ. Despre convorbirea de atunci Branişte a scris de mai multe ori: "Şi ce vrei să te faci? Continuă cu blîndeţe bătrânul (Bariţ) întrebările sale binevoitoare. Încă înainte de-a putea răspunde tatăl meu, care frămînta în creierii săi mari planuri privitoare la viitorul meu, am răspuns cu hotărîre: Redactor. ... Bătrînul Bariţiu a început să dea din cap ... "Dragul meu, a fi redactor e lucru greu. Nu-i destul să ştii scrie şi să ai idei şi sentimente. Nu! Trebuie să te ştii şi păzi cînd scrii. Iată eu scriu de aproape o jumătate de veac. Şi ştii cum scriu? Iată fiecare vorbă ce o scriu, ţin înaintea ochilor codul penal şi îmi închipui că la spatele meu stă jandarmul! În vremurile de astăzi numai aşa poate scrie un redactor român. Cine nu scrie aşa, cine nu are necontenit paragraful legii în faţă şi jandarmul în spate, cînd scrie, acela dragul meu, mai mult strică decît direge cu scrisele sale".
Şi-apoi întinzându-mi cu bunătate mîna la despărţire zise: "Dar poate că tu, dragul meu, să ajungi zile mai bune". Vorbele bătrînului mi s-au întipărit în suflet ca tăiate în granit. După zece ani - bătrânul Bariţiu murise - iată-mă pe neaşteptate ... redactor. Pe la mijlocul anului 1884, la Sibiu apărea Tribuna. Peste câteva luni, Valeriu Branişte îşi vedea numele trecut sub o culegere de folclor în coloanele foii lui Slavici. El a trimis redacţiei prima culegere masivă din creaţia populară - aproape o sută de poezii - şi ea se publică, în octombrie 1884, în cinci numere ale ziarului (Foiţa Tribunei, 1884, nr. 143-147, cu titlul "Chiote populare", adunate din Valea Buii). În timpul studenţiei va trimite mai multe articole, cei din redacţie tipărind unele din ele în fruntea ziarului. În felul acesta, Valeriu Branişte se formează în spiritul tribuniştilor sibieni, adepţi ai ideilor Partidului Naţional Român. Tot pe atunci, în vacanţe, la Miercurea, localitatea unde erau părinţii, Branişte scoate, scrisă de mînă, "Miercurea, Jurnal socialist" (!) pagini "cu mult umor, oglindind realitatea socială, criticând moravuri, obiceiuri ale cercurilor politice conducătoare, starea de lucruri nesatisfăcătoare în administraţie şi atmosfera provincială". Ajuns profesor la Braşov, va continua colaborarea la "Tribuna" unde va publica: studii politice, de folclor, istorie şi la "Gazeta Transilvaniei" şi "Transilvania". Şi dintr-odată primeşte o depeşe de la Ioan Raţiu, preşedintele P.N.R. care-l cheamă la Sibiu, pentru a fi încadrat la "Tribuna": "Supremul şef al partidului naţional m-a chemat şi eu, ca soldat credincios, am urmat îndată chemării". Deoarece Curtea cu juraţi din Cluj condamnase redacţia "Tribunei", in corpore - Septimiu Albini, I. Rusu Şirianu, Andrei Balteş, Al. Dordea -, pentru o informaţie al cărei autor nu putuse fi descoperit (era Ion Curiţia, sublocotenent de honvezi), Ioan Raţiu îl numeşte pe Branişte conducătorul ziarului (la 17/29 august 1893). Ajunsă la Bucureşti, vestea nu este pe placul lui Eugen Brote, care din România încerca să impună redacţiei sibiene punctul lui de vedere, aservit politicii lui D. Sturdza, orientare cu care Branişte nu era de acord.
Pînă la urmă, partida va fi câştigată de Brote, tînărul gazetar fiind nevoit să părăsească redacţia la mai puţin de 120 de zile de la sosirea la Sibiu. Aici, la Tribuna, însă Branişte va face dovada că este un bun conducător de gazetă şi un ziarist dotat, cult, exigent, intransigent. Vremurile erau deosebit de grele pentru gazetarii români care luau tot mai mulţi, şi tot mai des, drumurile închisorilor de la Seghedin, Vac, Cluj, etc. Avusese loc "Procesul Replicii", şi se pregătea monstruosul proces în care vor fi condamnaţi 15 luptători români transilvăneni, în frunte cu Vasile Lucaciu.
Branişte dă dovadă de curaj, în scrierile sale, publică articole ale colaboratorilor, care discută, aprins, problemele cele mai importante pentru viaţa politică-social-culturală a românilor. Va tipări "Seghedinul" (Impresiuni), reportaj în care va elogia activitatea luptătorilor pentru dreptatea naţionalităţilor din monarhie, paginile fiindu-i închinate lui Svetozar Hurban-Vajanski, pe care-l cunoscuse în cele opt zile pe care le petrecuse, şi el, în celebra închisoare maghiară. (n.a.: Svetozar Hurban-Vajanski (1847-1916) publicist, poet, om politic slovac, mare prieten al românilor). Branişte reproduce în reportajul său aceste cuvinte ale luptătorului slovac: "De familie nu mă doare, suferă şi ei dimpreună cu mine, cauza pentru care suferim prin sfinţenia ei ne dă puteri să suportăm toate (...) Mi-e dor însă să văd zorile învingerii, mi-e sete, grozav de sete, să gust libertatea popoarelor". Despre ceea ce a putut să facă la "Tribuna", în câteva luni doar, vorbeşte chiar el: "Primul lucru ce l-am introdus la "Tribuna" a fost tonul urban, liber de personalităţi ... Am sistat sistemul de a pune culegători tipografi ca redactori responsabili la foaie. Cum nu aveam nici o şcoală politică, scriam articole de sentiment sau ironie, cu aliure revoluţionare şi iredentiste (citeşte patriotice - S.V.). Colaboratorul Augustini despre care am scris amintirile hazlii "Qui pro Quo" era încîntat. Aceasta era muzica ce-i plăcea ...  Îl aduce redactor responsabil al "Tribunei" pe Cornel Scurtu, de la Braşov, cel cu care se bătuse în duel pentru probleme politice, duel pentru care făcuse zilele de puşcărie de la Seghedin. Sistează apariţia articolelor anti-mocioniste, (Mocioniştii nu erau pe placul celor de la Sibiu fiindcă nu recomandaseră ducerea Memorandului la Împăratul de la Viena). Branişte face dovada unor reale calităţi de conducător de revistă. Dar acest lucru nu a contat în faţa disputelor interne de partid, cîştigate în final de Brote, care a hotărît înlăturarea din redacţie a celui ce nu-i accepta punctul de vedere în acţiuni politice.
Redactorul va suferi o grea înfrîngere morală. La 25 oct. 1893 Valeriu Branişte îi scria mamei sale, de la Sibiu: " ... Toată politica naţională stă acum în mine (n.a.: îngrijitorii volumului socotesc că afirmaţia este o autoironie ... ) cît voi duce-o nu ştiu. Cei din Timişoara mă roagă să mă duc la ei (mocioneştii - subl. S.V.) îmi promit 1200 florini şi 5% din venitul brut ce va fi dat peste 1000 abonaţi. Alţii voiesc să înfiinţeze o foaie nouă, să mă duc acolo director (Braşov), consistoriul îşi bate capul cum să mă facă iar profesor (eu nu le merg pe clei), cu Brote sîntem în "striche" (popular, în conflict) (...) "Tribuna" o fac eu cu Scurtu şi Dordea. Lucru destul dar îmi place. Nu vă speriaţi de încurcăturile acestea, într-o lună se va aranja totul".





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

jidvei

Sibiul de odinioara

fmct

Comunicat de presa smart city parking

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Covoare
turboclima
Licitatie publica

accentmedia