logo
Apulum
2019 - anul tribuniştilor (X):
Marius HALMAGHI
1049 vizualizari
2019 - anul tribuniştilor (X):
Acordul definitiv privind problema Fundaţiei Gojdu! - loc de frunte în pomelnicul neuitaţilor ctitori şi binefăcători ai neamului! - Curţile Gojdu

Cariera de avocat i-a adus lui Emanuil Gojdu satisfacţii atât materiale cât şi morale. Prin cabinetul său din Budapesta, el a reuşit să fie foarte cu­noscut, fiind înscris cu litere de aur în istoria justiţiei din Ungaria, ca primul jurist care a înlocuit limba latină cu cea maghiară, în intentarea proceselor din Buda şi Pesta (în 1827). Gojdu a privit întotdeauna dincolo de litera legii, având o privire de ansamblu asu­pra dreptului, posedând cunoştinţe juridice desă­vârşite, o uşurinţă în vorbire, forţă expresivă şi armonie în expunere, multe din pledoariile sale fiind prezentate - ca modele - studenţilor din Pesta şi Pojon. La 30 de ani, Ema­nuil Gojdu era considerat un om bogat, devenind proprietarul a două mori cu abur şi având multe plasamente financiare. Investiţiile imobiliare încep în 1832, prin cumpărarea casei lui Wilhelm Sebas­tian (pe str. Király - Pesta), ulterior construind un lanţ de imobile cu apartamente şi magazine, numite astăzi "Gojdu-udvar" - "Curţile Gojdu". Gojdu a ajuns să fie unul din cei mai înstăriţi proprietari din Pesta, administrându-şi veniturile şi participând activ la viaţa politică şi socială. Repu­taţia juridică i-a asigurat o frumoasă carieră dar şi multe satisfacţii legate de implicarea sa în acţiunile cultural-sociale, el fiind membru fondator al Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Ro­mân (ASTRA), întemeiată de Mitropolitul Andrei Şaguna (1861).

În plan familial, se ştie că, tânărul avocat s-a căsătorit cu Anastasia Pometa (în 1832), fiica marelui negustor aromân Constantin Pometa. Mirii au fost cununaţi de preotul scriitor Ioan Teodorovici, naş fiind Atanasie Gra­bovski. Din prima căsătorie au avut o singură fetiţă, Maria Cornelia, care a murit la vârsta de un an. Omul politic şi directorul Băncii "Albina", Partenie Cosma, apropiat al lui Gojdu, descria viaţa acestuia: "Era mândru de originea sa de român ortodox din popor (nenobil) şi asta o manifesta oriun­de i se dădea ocaziunea, atât cu cuvântul, cât şi cu fapta. (…) În casa lui numai cu străinii se vorbea în limba lor. În familie însă şi cu românii numai româ­neşte, parte în dialectul macedo-român, parte în limba noastră, pe care el o ştia din casa părintească, iar soţia sa o învăţase de la el şi din desele conversări cu tinerii români. Casa lui, atât înainte cât şi după 1848, era recunos­cută de casă românească, unde toţi românii erau bine primiţi şi sprijiniţi. În cancelaria lui avocaţională aplicau numai tineri români. Trăiesc încă mulţi din acei tineri universitari de odinioară cari dumini­cile şi sărbătorile după amiazi, vara, le petreceau în vila lui Gojdu unde fără nici o invitare erau bine­primiţi şi ospătaţi. Gojdu îşi petrecea cu ei, glumea şi cânta cu ei cântece naţio­nale, însufleţindu-i pentru idealurile naţionale. Era unul din acei rari bătrâni din Ungaria, care aveau ferma speranţă în viitorul naţiunii sale". (Sursa: Pavel Che­rescu, Un umanist român MARELE MECENAT EMA­NUIL GOJDU (1802-1870), Bucureşti, 2002). După moartea primei soţii, în 1863, s-a căsătorit tot cu o macedo-româncă, Melania Dumcia, fiica directorului de bancă Ignaţiu Dumcia. Pragmatismul care l-a că­lăuzit în afaceri şi sfaturile marelui său prieten, Mitro­politul Şaguna, l-au deter­minat ca, la 4 noiembrie 1869, să-şi întocmească testamentul; el stabilea ca întreaga sa avere - constituită din fonduri băneşti, imobile, acţiuni, valori şi opere de artă - să fie administrată de o fundaţie, care-i va moşteni numele, iar din venitul fundaţiei "să se capita­lizeze două treimi, iar a treia să fie distribuită ca burse acelor tineri români de religiune răsăriteană orto­doxă distinşi prin purtare bună şi prin talente, ai căror părinţi nu sînt în stare cu averea lor proprie să ducă la îndeplinire crescerea şi cultivarea copiilor lor. Ca principiu general testa­mentul prevede ca bursele să fie repartizate după cerinţe şi împrejurări locale avîndu-se în vedere ca studenţilor de la instituţiile de ştiinţe mai înalte din străinătate şi Budapesta să se acorde burse mai mari decît celor ce studiază în provincie şi în şcoli inferioare." 

Prin testament, fundaţia urma să fie  administrată de o reprezentanţă con­dusă de mitropolitul orto­dox al Transilvaniei, epis­copii ortodocşi de la Arad şi Caransebeş şi din membri laici. La puţin timp de la întocmirea testa­mentului, la 2 februarie 1870, Emanuil Gojdu se stingea din viaţă, Mitro­politul Şaguna fiind primul care a administrat noua fundaţie, respectând toate dispoziţiile testamentare. Din 1871 fundaţia a început acordarea de burse, acti­vitatea fiind recunoscută şi acceptată de autorităţile Imperiului Austro-Ungar. Acest testament a repre­zentat pentru poporul român un adevărat plan de investiţii - pe termen lung, timp de 200 de ani - pentru cultura poporului român. Întregul plan ţinea de buna administrare a averii lăsate, după prima jumă­tate de secol constatându-se că reprezentanţa legală a fundaţiei şi-a făcut exemplar datoria. În 1911, averea era echivalentă cu două tone şi jumătate de aur fin, aceasta ajungând în perioada interbelică la peste 2,2 milioane de pengő (1 dolar = 5 pengő). Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei a asigurat în toată perioada (până în 1917) administrarea aces­tei averi colosale, repre­zentanţa funcţionând în Sibiu, iar administrarea efectivă a bunurilor făcându-se la Budapesta. Informaţiile legate de evaluarea moştenirii sale sunt disparate, puţinele lucrări apărute nepre­zentând o analiză temei­nică a averii sale; majo­ritatea specialiştilor apre­ciază că aceasta se ridică - în prezent - la peste două miliarde de euro, fiind al doilea tezaur pe care România este îndreptăţită să-l recupereze, după tezaurul român trimis în Rusia. Dacă despre primul tezaur (care a luat drumul Moscovei) - care era format din multe categorii de valori (acte, documente, manuscrise, tablouri, cărţi rare, arhive colecţii de artă publice şi particulare, efecte publice şi valori, precum şi 93,4 tone de aur) - încă se amin­teşte
în diverse ocazii, la moştenirea lui Emanuil Gojdu se referă doar jurnaliştii, fiind un dosar fierbinte al relaţiilor româno-maghiare. Cine mai ştie acum că primele tratative îndelungate, s-au încheiat în 1937, prin "Acordul definitiv privind problema Fundaţiei Gojdu" între România şi Ungaria? Prin acel acord statul ma­ghiar se obliga să predea României "întreg patri­moniul Fundaţiei Gojdu care se găseşte pe terito­riul Ungariei cu toate drepturile şi obligaţiile aferente şi aceasta pentru ca zisul patrimoniu să fie pus la dispoziţia organului repre­zentând Fundaţiunea, în acordul cu scopul ur­mărit prin actul de fundaţie. În urma stipulaţiunilor Acor­dului de faţă, Fundaţiunea Gojdu încetează să existe ca fundaţiune ungară".

Anual, comunitatea ro­mâ­nească din Budapesta se strânge să-l omagieze pe Emanuil Gojdu, în prima duminică după praznicul Învierii Domnului, în Duminica Sfântului Apostol Toma, cunoscută ca "Paş­tile Blajinilor". La parastasul comun se pomeneşte şi familia lui Emanuil Gojdu, mormântul fiind în celebrul cimitir Kerepesi.

Noi, românii mai ştim că prin bursele acordate de Fundaţia Gojdu, unul din şase absolvenţi români de universitate din vestul şi centrul Europei au bene­ficiat de bursele Fundaţiei Gojdu? Ştiaţi că 14 membri ai Academiei Române, din care doi prim - miniştri, Octavian Goga şi Petru Groza, au fost bursieri ai fundaţiei?

Din lucrarea "Emanuil Gojdu 1802-1870" (Ora­dea, 1972) amintim: "Soco­tim inevitabil a reţine o expresie apreciativă cu care-şi începe Ioan Lupaş, sus-zisul studiu: "Prin ex­cep­ţionala sa dăruire a izbutit Emanuil Gojdu să-şi asigure un loc de frunte în pomelnicul neuitaţilor ctitori şi binefăcători ai neamului românesc. (va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

Garanta

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Licitatie publica

accentmedia