logo
Apulum
2019-anul tribuniştilor (VIII): 2020, anul omagial Emanuil Gojdu?
2019-anul tribuniştilor (VIII): 2020, anul omagial Emanuil Gojdu?
biserica „Sf. Atanasie”- ca fiu credincios al Bisericii mele, laud Dumnezeirea căci m-a făcut român!

Acad. prof. univ. dr. Mircea Păcurariu prezintă biografia marelui mitropolit în multe lucrări ştiinţifice. Selectăm câteva pasaje edificatoare, despre familia Şaguna, din lucrarea "Cărturari sibieni de altădată": "Cei doi fericiţi părinţi aparţineau comuni­tăţii aromâne de acolo, întemeiată încă de la înce­putul secolului al XVII-lea, când grupuri însemnate de aromâni din Moscopole, din sudul Albaniei de azi, important centru economic şi cultural aromânesc din Balcani, oraş în care au trăit cunos­cuţii cărturari Teodor Cava­lioti, Constantin Ucuta şi Daniil Moscopoleanul, şi-au părăsit locurile natale şi s-au îndreptat spre diferite alte localităţi din fostul Imperiu habsburgic, întemeind co­mu­nităţi noi, în care se ocu­pau mai ales cu comerţul. Decenii la rând s-a cunoscut o adevărată migraţie a negustorilor aromâni din Moscopole spre oraşele fostului Imperiu habsburgic, inclusiv în Ungaria şi Tran­silvania. Comunitatea "gre­co-valahă" din Mişcolţ nu­măra, pe la începutul veacu­lui al XIX-lea, aproximativ 2000 de suflete, îndrumaţi de preotul Constantin Vulc.

Prin grija acestui preot, în primii ani ai veacului al XIX-lea, credincioşii aromâni ortodocşi din Mişcolţ şi-au zidit o monumentală bise­rică, existentă şi azi (în ultimii ani având abia 60 de cre­dincioşi), fiind terminată în anul 1806.

La zidirea ei au contribuit cu sume importante amân­doi bunicii viitorului ierarh, Evreta Şaguna şi Mihail Muciu (...)". 

Mulţi sibieni nu cunosc vechea biserică în care a slujit Andrei Şaguna în Sibiu. Puţinele imagini care s-au păstrat au fost publicate în lucrări de specialitate sau publicaţii religioase, biserica mică - ctitorie a puţinilor aromâni şi greci stabiliţi în cetatea Sibiului, pe strada Măcelarilor (azi str. Mitro­poliei, pe locul actualei cate­drale) - fiind construită între 1797-1800.

Cine mai ştie că patronul spiritual al companiei greceşti era "Sf. Atanasie", biserica având acest hram, dar şi hramul "Schimbării la faţă"? Această bisericuţă a servit drept catedrală epis­copală şi ulterior mitro­politană, între 1862-1902, ea fiind cedată de către arhim. Meletie - ultimul preot grec - comunităţii ortodoxe române "graţie abilităţii mitropolitului Andrei Şaguna (...) e cunoscută relaţia de amiciţie existentă între mitropolit ... şi comercianţii greci".

Arhitectul bisericii greceşti a fost "M. Bucholzer, iar pictori, Iosif Neuhauser şi I. Krambeli, ultimul fiind şi cel care a pictat şi iconostasul, cumpărat ulterior de românii din Gura Rîului, unde se află şi astăzi".

Despre vechiul iconostas păstrat în biserica "Sf. Arh. Mihail şi Gavriil" Gura Rîului aflăm că a fost sfinţit la 31 august 1902, fiind "realizat tot în stil baroc cu o bogată ornamentaţie, iar pictura lui a fost executată de Iosif Neu­hauser şi I. Krambeli. Ne reţine atenţia medalionul de deasupra uşilor împărăteşti, unde găsim inscripţia: (…) "Dumnezeul meu, să-Ţi fie ochii Tăi deschişi şi urechile Tale cu luare aminte la rugă­ciunea care Ţi se va face în locul acesta". 2 Paralipo­mena (Cronici) 6, 40). Ultima Sfântă liturghie a fost ţinută în vechea biserică la 13 iulie 1902, de asesorul consis­torial dr. Elie Miron Cristea (viitorul patriarh), pentru ca la 18 august 1902 piatra de temelie să fie sfinţită de mitropolitul Ioan Meţianu". (sursa: Lumina 2011, "Ve­chea comunitate a grecilor din Sibiu" I-II- III).

Considerându-l pe Andrei Şaguna "cel mai de seamă legiuitor şi organizator bise­ricesc din întreaga Ortodoxie" acad. Mircea Păcurariu face o sinteză cu privire la modul în care a promovat învăţă­mântul românesc, "con­ştient că un neam oprimat, cum era al nostru, nu putea progresa decât prin cultură": "Deşi cârmuia o eparhie cu posibilităţi materiale reduse, iar păstoriţii săi, în majo­ritatea lor zdrobitoare, erau ţărani, Andrei Şaguna s-a străduit să formeze un nu­măr tot mai mare de inte­lectuali, conştient că aceştia vor lucra pentru emanci­parea naţională, socială şi culturală a neamului. De aceea s-a străduit să pună bazele unor fonduri şi fun­daţii speciale patronate de Biserică, din care să se acor­de burse unor elevi şi stu­denţi buni, dar proveniţi din familii lipsite de mijloace materiale. De pildă, prin pas­torala de Paşti din anul 1953 cerea să se organizeze co­lecte în toate parohiile în vederea creării unei fundaţii de acest gen, scriind: "Cui nu-i sângerează inima când vede că unii tineri dăruiţi cu cele mai frumoase talente şi plini de râvnă către învăţă­tură, din care ar putea să se aleagă nişte stâlpi şi luminători ai neamului său şi nişte fii străluciţi ai Bi­sericii, din lipsa mijloacelor celor trebuincioase sunt siliţi a lăsa şcoala şi a-şi îngropa talentele şi a-şi petrece viaţa la coarnele plugului? ... Drept aceea, nimenea dintre voi, iubiţilor fii întru Hristos, să nu se tragă îndărăpt, ci fiecare să contribuie la această fundaţiune ... Din ea se va da ajutoriu la orice tânăr bun, fie părinţii lui plugari, fie meşteri, fie neguţători, fie militari sau amploaiaţi" (funcţionari, n.n.). Cea mai însemnată fundaţie creată la îndemnul său a fost aceea a avocatului Emanuil Gojdu din Budapesta (1802-1870), aromân ca şi el, care şi-a lăsat, prin testament, în­trea­ga avere Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului şi din care s-au acordat apoi peste 5500 de burse unor elevi, studenţi şi meseriaşi ortodocşi între anii 1871-1918. Datorită acestor burse s-a format elita intelectuală a Transilvaniei, cu un rol însemnat în pregă­tirea Unirii din 1918".

În anul centenarului "Marii Uniri", puţini au amintit rolul pe care Şaguna l-a avut în iniţierea şi sprijinirea for­mării acestei elite intelec­tuale, sprijinul acesta fiind esenţial în lungul parcurs al românilor în procesul de deşteptare naţională. Dar despre Emanoil Gojdu, de ce nu s-a amintit nimic? Se ştie că fundaţia lăsată prin testament "acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Tran­silvania care aparţine la con­fesiunea orientală ortodoxă" a funcţionat 47 de ani, între 1870 şi 1917; mulţi intelec­tuali români care au contri­buit la Marea Unire, au fost susţinuţi financiar prin bur­sele acordate de această fundaţie. Amintim că Octa­vian Goga, Traian Vuia, Constantin Daicoviciu, Petru Groza şi Victor Babeş au fost bursieri ai fundaţiei instituite de Emanoil Gojdu, cel care întreaga viaţă a militat pentru drepturile românilor din Transilvania şi Ungaria, fiind mândru de originea sa de român ortodox. Absolvind studiile universitare la Buda­pesta, fiind avocat şi "notar cambial", Gojdu s-a stabilit în capitala Ungariei, profe­sând ca avocat şi politician. Casa lui din Budapesta era deschisă tuturor politicieni­lor români, aici dezbătându-se proiectele şi amenda­mentele legislative, inclusiv proiectul de lege "pentru egala îndreptăţire a naţio­nalităţilor". Gojdu făcea declaraţia: "Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dum­nezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Naţiunea mea mă îmbol­deşte a stărui în faptă, ca încă şi după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sînul Naţiunii". La 150 de ani de la stingerea sa din viaţă, România va declara "anul 2020 - anul omagial Emanoil Gojdu"?; naţiunea română va reuşi să clarifice regimul pro­prietăţilor Fundaţiei Goj­du, aceasta fiind naţiona­lizată de regimul comunist din Ungaria, în 1945?

În condiţiile în care regi­mul retrocedărilor în Româ­nia a fost foarte permisiv pentru toate naţionalităţile, de ce românii nu pot spera la restituirea - indiferent de formă - a proprietăţilor acestei fundaţii? De ce din 2005 - când guvernul Tări­ceanu a iniţiat semnarea unui acord cu Ungaria, iniţiativă eşuată din varii motive - clasa politică româ­nească nu a reuşit să cla­rifice destinul acestei fun­daţii, care ar putea să asi­gure fundamentele finan­ciare ale dezvoltării durabile prin cultură în beneficiul tuturor cetăţenilor Româ­niei? Cine este vinovat?

(va urma)






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

Garanta

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Licitatie publica

accentmedia