logo
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XXXIV): Politica externă a Daco-României – Un "meeting valah” și "Noi vrem să ne unim cu Ţara” - Iancu condus de două principii!
Marius HALMAGHI
1058 vizualizari
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XXXIV): Politica externă a Daco-României – Un

Continuăm reproducerea selectivă din cap. "Cum vedea Alexandru Papiu-Ilarian la 1860 putinţa de înfăptuire a Daco-Româ­niei?" (dr. Ioan Lupaş): "B. În politica externă: 1.Să stea în cele mai bune relaţii cu Italia şi cu Franţa, pe care să le convingă prin agenţii săi, că Transilvania e ţară româ­nească. 2.Nici cu Rusia dar nici cu Austria să nu se strice înainte de timp. Niciodată să nu se învoiască a aduce în ţară colonii nemţeşti sau a întinde cît de puţin juris­dicţiunea consulară austria­că, fiind aceasta foarte pe­riculoasă pentru Principate; 3.Să asculte şi pe unguri, fără a pierde însă din vedere că ei sînt duşmanii neîm­păcaţi ai existenţei naţionale a românilor, mai ales a celor din Transilvania. Poate cea mai deaproape luptă din răsăritul Europei este revo­luţia ungurească. Dacă a­ceasta ar triumfa, ar putea să schimbe poziţiunea politică a românilor." (...) Dorinţa cu care îşi încheia Papiu me­moriul, apare astfel ca mo­mentul culminant al întregii expuneri: "O Principe şi Doamne al românilor! fie ca să vă steie întru ajutor geniul naţiunii române, ca să vă răzbunaţi cu înţelepciune moartea şi să fiţi executorul fericit al planului celui mai mare domn al românilor, ce a avut vreodată Dacia lui Traian". Cuza va fi cetit cu atenţie memoriul şi se va fi bucurat, cînd pe autorul lui a putut să-l salute, mai tîrziu, ca ministru de Justiţie în cabinetul lui Mihail Kogăl­niceanu. Problemele dificile ale consolidării nu i-au per­mis însă a risca vreun pas în direcţia indicată de Papiu Ilarian prin cele două exem­ple istorice: Petru Rareş şi Mihai Viteazul. (...) Cînd s-ar fi ivit din nou prilejul potrivit să creeze - cum spunea Papiu - chipul şi modul de "a se vedea în Transilvania", în cursul războiului dintre Austria şi Prusia aliată cu Italia (1866), Cuza nu mai era domn al Principatelor Unite, ci - după abdicarea sa forţată de la 11 februarie - un de­tronat pribeag, care căuta să-şi însenineze tristeţa exilului cu amintirea realizărilor din cursul celor 7 ani de domnie, cum apare aceasta dintr-o scrisoare adresată la 28 aprilie 1867 succesorului său Carol: "cel puţin am avut mulţumirea de a realiza Unirea Principatelor, a face din trei milioane de clăcaşi trei milioane de proprietari, a înapoia ţării a cincea parte din pământul său uzurpat de clerul grec al locurilor sfinte, a da tuturor românilor, fără excepţiune, drepturile electo­rale, de care era lipsită pe nedrept marea majoritate a naţiunii, a constitui puternic egalitatea civilă şi politică şi, în fine, a traduce în fapte mai toate dorinţele Divanurilor ad-hoc din 1857".

Concluzia acestui Memo­rand: "crearea României Mari cu centrul în Tran­silvania"! Prin opoziţia fermă a românilor faţă de unirea Transilvaniei cu Ungaria şi refuzul majorităţii fruntaşilor maghiari transilvăneni de a recunoaşte naţiunea româ­nă, conducătorii români erau acuzaţi de activităţi subversive, de iredentism, de acţiuni panromâneşti menite să se creeze un stat daco-român, etc; problemele şi revendicările românilor erau cunoscute la Viena, dar ignorate. Ziua de 3/15 mai 1848 din Blaj a fost evocată şi comemorată timp de decenii, fiind sărbătorită ca "o zi măreaţă, căci întîiaşi dată auzirăm atunci un popor întreg răspunzând celor ce-i vorbeau de unirea Transil­vaniei cu Ungaria, prin a­ceastă strigare: "Noi vrem să ne unim cu Ţara!" (...) Ungurii şi saşii îşi dădeau seama de consecinţele inevitabile ale acestei manifestări popu­lare. Contele Dionisie Bánffy scriind în memoriile sale despre ea sub titlul "Un meeting valah", afirmă că "programul politic al acestei adunări vinovate nu era decît întemeierea apropiată a unui stat valah, liber şi independent". Iar printre saşii oraşelor transilvane circula în 1848 şi 1849 o poezie de 5 strofe exprimând groaza cu care ei se gîndeau la timpul cînd legăturile cu Viena împărătească vor înceta, cînd privilegiile seculare se vor spulbera şi ei se vor vedea nevoiţi a îngenunchea în faţa "unui nou Decebal" ("vor einem neuen Dezebal das Knie zu beugen"). Acelaşi sentiment îl exprimă şi notiţele contemporanului Samuel Traugott Binder, membru al comitetului să­sesc din Sibiu, arătând că saşii au fost determinaţi să ia atitudine ostilă faţă de unirea Transilvaniei cu Ungaria, între alte motive, şi de teama de a nu fi înfăţişaţi ca slabi sprijinitori ai cauzei imperiale. (...) Un cores­pondent transilvan (sas, probabil) al ziarului, din Vie­na, "Wanderer", nu întârzia să înspăimânte pe austriaci că cele două biserici române din Transilvania se vor uni într-o singură biserică naţională, că prin stăruinţele lui Şaguna şi în paguba elementului german, specific austriac, se va înălţa în Piaţa Mare a Sibiului o mitropolie pentru toţi românii din Austria şi astfel prin o singură trăsătură de condei Daco-România ar fi gata: "o mitropolie daco-română în Transilvania - şi Orientul e pierdut pentru Austria!" Aceste prevestiri aveau darul de a trezi în cercurile naţio­nale-politice din Viena o neadormită bănuială faţă de toate tendinţele naţionale-politice ale românilor tran­silvani. De aceea situaţia Comitetului naţional român era foarte dificilă: prigonit cu înverşunare de către unguri, el nu putea să aibă în viforul revoluţiei, nici din partea Vienei un sprijin sincer. Dovadă instrucţia comi­sarului împărătesc destinat pentru Transilvania, baronul Geringer, căruia i se şoptea că activitatea Comitetului Naţional român trebuie împiedicată, fiindcă nu merită încrederea cîrmuirii, deşi românii luptă pentru interesele acestei cîrmuiri imperiale".

În acest context s-a distins prefectul român, avocatul Avram Iancu, alături de juristul Simion Bărnuţiu şi mitropolitul Andrei Şaguna. Într-un discurs, Bălcescu descria oastea ţărănească condusă de "regele munţilor" Avram Iancu: "generalii ... erau nişte preoţi şi nişte tineri, abia ieşiţi din şcoalele de teologie, filosofie şi juris­prudenţă; ei nu puseseră pînă atunci mînă pe o armă, cînd nevoia îi sili a se face generali şi a cîştiga bătălii. Lipsiţi de cunoştinţe şi de principii de artă militară, ei le învăţară în mijlocul luptelor. Am văzut cu mirare, cum ei dibuiseră adevă­ratele principii ale războiului şi cum simţiră importanţa poziţiilor naturale şi folosul ce ştiură trage din orice loca­litate. Femeile nu rămă­seseră în urmă nici cu curajul, nici cu simţămintele naţionale; ele luară parte la toate primejdiile soţilor lor. Din vîrful munţilor ele arun­cau o ploaie de bolovani, care răreau batalioanele vrăjmăşeşti. Cîntecele lor nu erau ca mai înainte de dor şi de plăcere, ci cînturi pline de patriotism şi de simţimînt naţional" (...) În ce priveşte îndeosebi meritele lui Iancu, ele au fost apreciate în chip elogios şi în raportul oficial înaintat guvernatorului transilvan Wohlgemuth de către că­pitanul Gratze, care mărtu­riseşte că Iancu era spiritul dătător de viaţă în toate operaţiile militare şi bărbatul care se bucura de nemăr­ginită popularitate. Spunea că avînd nume­roase prilejuri de a-i studia caracterul, a putut constata că era condus de două principii: păstrarea monarhiei şi egala îndreptăţire a naţiunei sale. Totodată exprima con­vin­gerea că, cu ştirea lui Iancu, sau din îndemnul lui nu s-a făcut nimănui vreo nedreptate. Aceste însuşiri eminente ne lămuresc taina succeselor sale în cursul războiului civil, pe care unii dintre conducătorii maghiari îl contemplaseră aproape ca o cruciadă de exterminare a elementului românesc de pe plaiurile transilvane."

Istoricul sibian dr. Anton Petru Moisin (n.1944, Veş­tem) ne dezvăluie cine a fost marele înaintaş al revoluţio­narului român, care a schim­bat destinul românilor în 1848-1849. Cine mai ştie as­tăzi că bunicul lui Avram Iancu a fost fratele lui Horea? Avea avocatul Avram Iancu o mi­siune istorică, conducând armata românilor transilvă­neni - aliată cu armata austriacă - împotriva trupelor revoluţionare maghiare?

(va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

povestea chitarei

classicc junior

tdc sibiu

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
brukenthal
spitalul de psihiatrie
clau
Licitatie publica

accentmedia