logo
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XXVIII):
Marius HALMAGHI
1098 vizualizari
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XXVIII):
Regele Ungariei declarase război regelui Croaţiei şi împăratul Austriei era neutru şi aceşti trei monarhi erau una ...

Istoricul şi cercetătorul ştiinţific clujean Ela Cosma - specialist în istoria mo­dernă, prezintă în lucrarea "Presa săsească şi revoluţia în Transilvania la 1848/1849" (2002, Cluj) o serie de informaţii inedite legate de presa germană şi cenzura în imperiul habsburgic, un jurnal al presei săseşti din Transilvania, o cronică a presei săseşti sibiene şi alta a presei braşovene (în anii revoluţiei), politica şi ideolo­gia saşilor cu o serie de teme interesante: pentru uniune sau împotriva uniunii Transilvaniei cu Ungaria, asaltul răsăritului şi imaginea ruşilor, liberalism versus conservatorism, pre­sa ca izvor documentar (programele unioniştilor şi antiunioniştilor saşi). Studiul acestei epoci şi desluşirea tuturor iţelor politicilor naţiu­nilor existente în Transilvania impune munca în echipe de specialişti, un aspect important fiind multilingvismul. Pentru descifrarea docu­mentelor paşoptiste a fost nevoie de cunoaşterea a minim şase limbi  (inclusiv cu paleografiile aferente): limba română (cu alfabetul chirilic şi latin), limba ger­mană (cu paleografia goti­că), limba rusă (cu paleo­grafia chirilică, ulterior cu scriere latină) şi limbile ma­ghiară, franceză şi engleză. Istoricul Ela Cosma a coor­donat un proiect grant în pe­rioada 2011-2016, cu tema: "Armatele imperiale şi ro­mânii (1848-1849). Mărturii militare secrete din arhi­vele ruseşti şi austrice", fiind cercetate documente din 25 de arhive din ţară şi străi­nătate.

O privire asupra jurna­lismului săsesc în acea perioadă surprinde divizarea acesteia. Erau jurnaliştii de la "Siebenbürger Zeitung" ce aparţineau cercului de învăţaţi din "jurul lui Samuel von Brukenthal: Johann Filtsch, Michael Lebrecht, Jakob Aurelius Müller, Joseph Karl Eder, Daniel Gräser, Johann Seivert. Ziarul era încă de pe atunci purtător al ideii statale a Marii Austrii, intrând adesea în conflict cu autorităţile din pricina unor exprimări critice. De-a lungul întregului secol al 19-lea, ziarul a păstrat acelaşi spirit al loialităţii faţă de Austria. Noua generaţie de publicişti, care trăia nemijlocit anii revoluţiei nu era unitară. În rândurile ei se aflau Joseph Bedeus von Scharberg, Ludwig von Ro­senfeld şi Eugen von Fridenfels, oameni de mare cultură şi descendenţi ai unor vechi familii patriciale sibiene. Deoarece ocupau concomitent şi slujbe de înalţi funcţionari, se înţelege că erau promotorii status quo-ului. (…) Aproape toţi colaboratorii foilor sibiene erau jurişti, înalţi funcţionari ai statului sau profesori ai Academiei de Drept. S-a afirmat că Academia sibiană de drept a oferit poporului săsesc "cei mai fini şi mai eleganţi jurnalişti". Educaţia şi poziţia redactorilor de la "Siebenbürger Bote" explică atitudinea lor. De idei revoluţionare pe plan social se simţeau atraşi numai în măsura în care acestea erau impuse de spiritul timpului. Pe plan politic respingeau orice modificări ale rapor­turilor de forţe. Istoriografia (Friedrich Teutsch, Carl Göllner) i-a etichetat drept "conservatori". În fapt, aşa numitul lor "conservatorism" nu însemna altceva decât stat austriac unitar şi anti­unionism faţă de Ungaria, promovarea naţiunilor cre­dincioase împăratului - adică menţinerea drepturilor saşilor şi egala îndreptăţire a românilor". Cea mai aprigă concurenţă pentru presa sibiană a fost cea braşo­veană condusă de ctitorul Johann Gött (1810-1888), născut la Wehrheim (în principatul Nassau). Stabilit în 1832 la Braşov (după ce a învăţat tainele tipografiei la Frankfurt, făcând ucenicia în mai multe oraşe, inclusiv în Bucureşti), va reuşi să cumpere vechea tipografie a lui Johannes Honterus (din sec. 16) şi să întemeieze ziarul "Siebenbürger Wo­chen­­blatt" (1837). El a fost considerat întemeietorul presei săseşti braşovene şi editor al primelor ziare româneşti din Ardeal. "Me­ritul principal al publicisticii braşovene constă în modul fără ocolişuri în care aducea problemele vieţii săseşti în faţa publicităţii, contribuind astfel la depăşirea timidităţii paralizante faţă de aceasta … Aici … se vorbeşte despre: bătălia limbii … germanitate, spirit comunitar, comasare, şcoală civică, emanciparea evreilor, sistemul caseriilor, filializarea comunităţilor evanghelice, separarea ser­viciului religios de şcoală, ş.a. "scria A. Schuller la 1896. Prin adoptarea unui ton mai radical", ziarul îşi atrase colaborarea unei gărzi de tinere talente: G.D. Teutsch, St.L. Roth, Elias Roth, Peter Lange, Martin Schnell, Karl Maager, A.T. Laurian (cu articole în limba germană)."

O analiză lucidă privind războiul civil declanşat de revoluţia maghiară a făcut-o Paul Lendvai ("Ungurii"); după zdrobirea răscoalei cehilor (de feldmareşalul Windisch-Grätz) şi a armatei piemonteze (de bătrânul feld­mareşal Radetzky), moralul armatei austriece s-a îmbu­năţit. Cea mai mare şi gravă problemă întâlnită în armata imperială era conflic­tul de conştiinţă al ofiţerilor cezaro-crăieşti, o adevărată dramă care s-a observat - cel mai bine - în Războiul cel mare, Războiul Naţiunilor (primul război mondial 1914-1918). Iată cum descrie Lendvai situaţia colonelului Friedrich baron von Blomberg: "În vara anului 1848, Blomberg, el însuşi austriac german, co­manda un regiment polonez de ulani, care era staţionat în Banat, deci în sudul Un­gariei, unde trăia o ames­tecată populaţie de nemţi, maghiari, sîrbi, români şi bulgari, printre ultimele trei etnii existând şi ortodocşi şi catolici. Cînd a început să fie ameninţat de răsculaţii sîrbi, Blomberg a cerut noi instruc­ţiuni de la generalul său. Acesta, deşi personal nu foarte binevoitor faţă de guvernul de la Budapesta,           i-a indicat colonelului să lupte împotriva voluntarilor străini şi a grănicerilor. O indicaţie sunând la fel a fost emisă şi de comisarul crăiesco-maghiar din acest ţinut, comisarul, în ce-l priveşte fiind sîrb. Blomberg a luptat, şi chiar cu succes, dar cînd căpetenia răsculaţilor sîrbi, un colonel habsburgic de obîrşie germano-austriacă, i-a amintit lui Blomberg de datoria sa faţă de împărat, datorie care ar fi mai presus de datoria sa faţă de rege (situaţie în care împărat şi rege erau, fireşte, una şi a­ceeaşi persoană), Blomberg le-a ordonat polonezilor săi să părăsească ţinutul. Cu aceasta, el a lăsat expusă mîniei sîrbilor populaţia germană care întîmplător era sincer de partea ungurilor. Complet descoperit, Blom­berg s-a adresat ministrului austriac de război: "Înduraţi-vă, Excelenţă, de situaţia noastră insuportabilă; rog cu cea mai profundă smerenie, rechemaţi-ne din această provincie (…) dezbinarea aici este mai mult decît se poate suporta". Dar Blom­berg nu a fost rechemat, deoarece regimentul său (…) se afla sub autoritate ungară. În loc de a fi rechemat, Blomberg a primit indicaţia "de a-şi chestiona conştiinţa".. (…) A început un război în care generali habsburgici con­duceau tru­pele împotriva altor generali habsburgici sau cum nimerit a descris situaţia încurcată din vara lui 1848 aristocratul maghiar conte Majláth - "regele Ungariei declarase război regelui Croaţiei şi împăratul Austriei era neu­tru şi aceşti trei monarhi erau una şi aceeaşi persoa­nă"… Răs­punderea guver­nului de la Viena a constat în aceea că a exploatat în pro­priul său interes contradic­ţiile naţio­nale şi s-a folosit mai ales de sîrbii şi croaţii sprijiniţi şi de Belgrad - atunci încă principat autonom în cadrul Imperiului Otoman - , ca să provoace un conflict armat cu Budapesta. Curtea voia să anuleze din capul locului reformele ungureşti, care, după felul ei de a citi sem­nele vremii, ameninţa să distrugă unitatea monar­hiei. Pentru Viena era total indi­ferent care grup obţinea ceea ce dorea, pentru ea nu conta decît să cîştige aliaţi împotriva ungurilor (…)."

(va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

artmania

sounds

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia