logo
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XXV):
Marius HALMAGHI
2242 vizualizari
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XXV):
Nu vă nemţiţi; nu vă rusiţi, nu vă unguriţi nici voi; rămâneţi credincioşi numelui şi limbei voastre! Egalitatea civilă... religioasă?

În cap. "Biografia lui Si­mion Bărnuţiu", Petre Pan­drea consemnează eveni­men­tele principale din 1848: "La 2/14 Mai a ţinut faimosul discurs din catedrala Blaju­lui, iar la 3/15 Mai a repetat aceleaşi gânduri pe Câmpia Libertăţii în faţa unei mulţimi de 40-50000 Români veniţi din toate părţile Ardealului. La Blaj s'a ales un comitet de conducere compus din 25 de membri. Preşedinte era episcopul Şaguna, iar vice­preşedinte Simion Bărnuţiu (...)"

În discursul său Bărnuţiu prezintă toate drepturile fi­reşti ale cetăţeanului, extin­zându-le şi asupra popoa­relor:

"Egalitatea civilă? Aceasta atunci ar fi în Stat, când legile Statului ar apăra în aceeaşi formă pe toţi cetăţenii, când le-ar face dreptate fără să-i întrebe, dacă sunt nobili sau plebei, meseriaşi sau avuţi, creştini sau păgâni, albi sau negri, barbari sau Români, şi când le-ar deschide calea spre câştigarea mijloacelor vieţii şi spre cultura tuturor în una şi aceeaşi formă. Însă lucrurile nu merg aşa, ci ve­dem din contră că, la jude­cată, fiecare naţiune îşi face dreptate sieşi; şi, afară de aceasta, fiecare îşi caută numai fericirea şi cultura sa şi, în special, Ungurii şi Sa­şii, de când locuesc împreu­nă cu Românii, nu-şi dau osteneala decât cum să le ia locurile şi cum să-i ţie în sărăcie şi în întuneric. (...)

De egalitate religioasă nici nu vroiu să vorbesc. Ce egalitate pot să aştepte Românii în anul 1848, când în anul 1842, deputaţii Ungu­rilor din Cluj stau de epis­copii Românilor, ca să tra­ducă nu numaidecât cărţile bisericeşti pe limba ungu­rească! (...) Porunca asta nouă a Ungurilor către mi­niştrii bisericii române are rostul ca să mulţumească pe unii episcopi sau preoţi mai de frunte, ca prin aceştia să-i înfricoşeze şi să-i înşele pe toţi cu vorbe bune şi speranţe mincinoase. Văzut-aţi mai acum câţiva ani biserica unită din Boian (n.r. sat aparţinând comunei Bazna, jud. Sibiu), acoperită cu coceni de porumb, şi altarul îngropat în zăpadă? (...) Cine să creadă că, după unirea asta nouă politică, vor fi mai bine îngrijiţi preoţii, mai bine acoperite bisericile şi casele lor? Domeniul bise­ricii Române din Oarda, po­sesie de sute de ani, a pier­dut-o  biserica Română la 1714, sub uniune, într'un pro­ces de o zi.

Iată ce egalitate a produs uniunea religioasă! (...) 

Aşa este! Fără de naţio­nalitate nu e libertate, nici lumină nicăieri, ci pretutin­deni numai lanţuri, întuneric şi amorţire. Ce este apa pentru peşti, aerul pentru zburătoare şi pentru toate vieţuitoarele; ce este lumina pentru vedere, soarele pen­tru creşterea plantelor, vorba pentru cugetare; aceasta e naţionalitatea pentru oricare popor: (...) Prin ea vorbim astăzi cu părinţii noştri, cari au trăit înainte de mii de ani; prin ea ne vor cunoaşte stră­nepoţii şi posteritatea peste mii de ani. Naţionalitatea e îndemnul cel mai puternic spre lucrare pentru fericirea neamului omenesc. Pe cel ce nu-l trage inima să lucreze nici măcar pentru gloria şi fericirea naţiunii sale, acela nu e decât un egoist pierdut pentru umanitate, de care e păcat că l-a împodobit natura cu forme de om. Naţio­nalitatea e libertatea noastră cea din urmă şi limanul scăpării noastre viitoare. După ce ne-a luat toate numai această libertate nu a răpit-o până acum vreun barbar dela Români. De 17 sute de ani se luptă neamul Român în depărtata Dacie cu toate turmele barbarilor şi ancora aceasta a ţinut naţiunea Română în contra tuturor valurilor de nu s'a scufundat în abisul pieirii cu barbarii dimpreună. Şi iată că uniunea cu Ungaria acum vrea să frângă şi să smulgă această ancoră de mântuire, vrea să strice acest organ al vieţii româneşti, vrea să răpească dela Români şi libertatea cea mai de pe urmă. Aceasta e Uniunea pen­tru Români! Pentru Un­guri e viaţă; moarte pentru Români; pentru Unguri, libertate nemărginită; pentru Români, şerbie eternă. Unin­du-se cu Ungaria, naţiunea Română nu va avea nici şcoale, nici dregători naţio­nali cari să poarte grije de şcoalele şi de interesele naţio­nale, nici chiar biserica naţională; toate acestea se vor boteza a doua oară cu nu­me unguresc, toate se vor îmbrăca în vestmânt ungu­resc. Din ora în care naţiu­nea se va declara pentru U­niune, ea se va învoi la piei­rea sa însăşi: ea va începe îndată a se stinge şi a pieri ca un arbore fulgerat. Atunci nici om, nici Dum­ne­zeu nu-l mai poate scăpa pe Român de pieirea naţională; pentru că, învoindu-se la sentinţa morţii sale, va arăta, că preo­ţii Români erau trecuţi mai înainte de idolii neamu­lui strein; că aleşii lor erau cumpăraţi, poporul vândut, - şi toată naţiunea era moartă mai dinainte, şi Ungurii a­cuma îi fac numai îngro­păciunea cea de batjocură.  (...) Fraţilor! Să nu cugete cineva, că aşi înţelege uniu­ne dogmatică, confesio­nală, religioasă prin uniunea de care vorbesc. Scopul meu nu este a chema pe Ro­mâni la uniune confesio­nală, ci la uniune naţională, cu care au fost uniţi între sine Românii şi atunci, când nu erau pe pământ formele religiunilor cele de astăzi, şi vor fi şi când nu vor mai fi acestea. La această uniune îi chem eu pe Români cu toată seriozi­tatea, pentrucă sunt convins din profundul inimii, că naţiu­nea română nu s'a adunat aci, ca să se facă unită sau neunită, ci ca să se facă liberă înainte de toate, apoi cultă şi fericită. Libertatea însă nu e legată, nici se cade a fi legată de o religiune sau de alta, ci tre­bue să fie comună tuturor religiunilor. Cel ce leagă libertatea de religiune, n'are idee nici de libertate nici de religiune, şi merită compă­timire, ca un fanatic rătăcit, sau dispreţ, ca un om rău­tăcios. (...)

Aşa, fraţilor! Închipuiţi-vă încă odată, cum că această mie de ani ai tiraniei ungu­reşti e numai o zi în viaţa cea dureroasă a naţiunii noastre; închipuiţi-vă, că dimineaţa ne-au băgat în jug, toată ziua ne-au mânat, şi acum, când veni seara ca să ne odihnim, nu ne iau jugul după grumaz decât ca să ne omoare. Care naţiune de pe pământ nu s'ar ridica, dela mic până la mare, când îşi vede numărate zilele vieţii? (...) Însă când vi se va părea lupta cu neputinţă, când se vor ridica greutăţile asupra voastră, ca valurile mării turbate asupra unei corăbii, când principele întu­ne­ricului va deslega pe toţi necuraţii şi îi va trimite, ca să rupă legăturile frăţiei voastre şi să vă abată dela cauza şi iubirea gintei noas­tre spre idoli străini, - adu­ceţi-vă aminte atunci, cu câtă însufleţire şi bărbăţie s'au luptat străbunii noştri din Dacia pentru existenţa şi onoarea naţiunii noastre, (,,,) Aşa fraţilor! Aduceţi-mi aminte atunci, că va striga străbunii noştri: Fiilor! Şi noi am fost nu numai odată în împrejurări grele, cum sun­teţi şi voi as­tăzi; şi noi am fost înconjuraţi de inamici în pământul nostru, cum sun­teţi voi astăzi, şi de multe ori am suferit şi mai rele decît voi. Fost-am cu Hunii, da nu ne-am făcut Huni; Fost-am cu Avarii, şi nu ne-am făcut Avari; Fost-am cu Bulgarii şi nu ne-am făcut Bulgari; cu Ruşii, şi nu ne-am făcut Ruşi; cu Ungurii şi nu ne-am făcut Unguri; cu Saşi şi nu ne-am făcut Nemţi; aşa este fiilor! Nu ne-am ungurit, nu ne-am rusit, nu ne-am nem­­ţit; ci ne-am luptat ca Ro­mâni pentru pământul şi neamul nostru, ca să vi-l lă­săm vouă dimpreună cu limba noastră ca cerul sub care s'a născut; nu vă nemţiţi; nu vă rusiţi, nu vă unguriţi nici voi; rămâneţi credincioşi numelui şi limbei voastre! Apăraţi-vă ca fraţii, cu puteri unite, în pace şi resbel. Vedeţi cum ne-am luptat noi pentru limba şi Romanitatea noas­tră: luptaţi-vă şi voi, şi le apă­raţi ca lumina ochilor voştri, până ce se va reînte­meia Capitoliul şi va trimite la voi Se­natul şi popul Roman pe Traian cu Legiunile peste Du­­năre, ca să vă înco­roneze cu laurul nemuririi pentru constanţa şi bărbăţia voastră! Dixi et salvavi animam meam." 

(va urma)






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

artmania

sounds

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia