logo
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XXIV):
Marius HALMAGHI
1013 vizualizari
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XXIV):
Masca libertăţii şi a frăţiei – Viața națiunii fără onoare e mai amară decât moartea - Uniunea dă Ungurilor o putere nemărginită!

Continuăm reproducerea selectivă a discursului lui Simion Bărnuţiu, din catedrala Blajului (2 mai 1848): «din contră, dacă se face Uniunea, naţiunea ungurească cea mică mai creşte cu un milion şi jumătate de Români şi cu vreo două sute de mii de Saşi, pe care Uniunea îi face Unguri îndată cum se va proclama; să considerăm în fine că, afară de aceste câştiguri, Uniunea dă Ungurilor o putere nemărginită peste Ardeal, de a face legi, de a comanda, de a administra ţara numai în folosul naţiunii ungureşti, fiindcă după Uniune legea nu va mai cunoaşte alte naţiuni; să le considerăm aceste toate bine, să aflăm, ce este Uniunea pentru Unguri, şi pentru ce ei aşteaptă ziua Uniunii mai cu foc decât împăratul oastei, ziua de triumf!

Ce este Uniunea pentru Români? Dacă ne aducem aminte cu ce s’au folosit Românii din toate uniunile de până acum politice şi religioase, şi vom considera că şi uniunea de acum se urzeşte numai spre binele Ungurilor – putem prevedea ce va fi uniunea pentru Români. Cu toate acestea, să cercetăm ceva mai cu de-a-mănuntul, ca să vedem şi să ne convingem, că sub masca libertăţii şi a frăţiei, cu care ni se înfăţişează uniunea, ea nu acopere pentru noi nici libertate, nici frăţie, ci numai servitute şi o fiară sălbatică care mănâncă naţiuni.

Eu zic că, libertatea cea adevărată a oricărei naţiuni nu poate fi decât naţională. Care om nu se va simţi vătămat până în suflet, dacă îl vei opri să vorbească, pe unul pentrucă l-a făcut natura mai târzielnic, pe altul mai repede la vorbă, pe unul pentru că l-a făcut natura Ungur, pe altul Sas? Dacă îl vei opri să umble, pe unul pentrucă are mersul mai lin, pe altul pentrucă păşeşte mai repede decât alţi oameni, oare nu li se va turbura fierea, când îşi va auzi unul: taci, târziule! Altul taci moară de vânt! altul: ţineţi gura, ungure, sasule, etc.? Într’adevăr toţi vor fierbe de mânie, pentrucă tot omul are voie să vorbească şi să meargă cum i-a dat natura şi cum poate; şi când i-ai atacat libertatea aceasta, i-ai vătămat totdeauna sentimentul de onoare. Aceasta însemnează că libertatea oricărui om e legată de persoana lui cu cea mai strânsă legătură, e proprietatea lui cea mai personală, şi poartă chipul persoanei fiecărui om, aşa că nimeni nu se mişcă, nu cugetă, nu vorbeşte, nu umblă, etc., decât fiecare în formele sale. Acum, trecând dela persoana omului la persoana naţiunii, care şi ea are personalitatea ei (dacă e drept, că persoanele nu-şi pierd natura când se leagă într’un corp naţional cu limbă şi datini comune), vom fi constrânşi a zice, şi de naţiune, acelaşi lucru pe care-l zicem şi de o singură persoană: că libertatea naţiunii e şi ea legată strâns cu persoana ei, ca şi persoanele fireşti, dacă nu chiar mai strâns; libertatea naţiunii şi ea poartă chipul naţiunii, cum poartă libertatea personală chipul persoanei omului; şi natura i-a dat naţiunii forme ca şi persoanelor fireşti; cu persoana naţiunii deodată se naşte şi libertatea ei, ca şi a deosebitelor persoane, şi cu persoana dimpreună se stinge. Tot ce ajută şi împiedecă persoana, ajută şi împiedecă libertatea naţiunii; tot ce lăţeşte libertatea, - creşte în acelaşi timp şi preţul naţiunii şi-i înalţă demnitatea; cu cât îşi preţuieşte mai mult persoana sa o naţiune oarecare, cu atât îşi preţuieşte mai mult, cu atât îşi iubeşte mai fierbinte, şi libertatea, cu atât are mai mare preţ şi respect înaintea neamurilor şi cu atât face şi pe alte lucruri mari pentru onoare; ea nu sufere niciun scăzământ din libertatea sa, pentrucă ea simte că fără de libertate nu e onoare pe pământ, şi viaţa naţiunii fără onoare e mai amară decât moartea. Pentru libertate îşi pune averea şi viaţa, libertatea e coarda inimei ei cea mai personală, proprietatea ei cea mai naţională, inima ei, sufletul ei, podoaba ei!

Ce ar face Ungurii, când Împăratul Iosef le-ar cuvânta încă odată de pe tron în chipul următor: “Ungurilor, acum este epoca libertăţii; eu am pus, ca să fie dătătoare de legi în împărăţie, filosofia: fiţi liberi toţi, vorbiţi ce vreţi, însă numai nemţeşte; ridicaţi-vă şcoale şi învăţaţi, însă numai nemţeşte; lepădaţi-vă portul vostru naţional şi limba voastră incultă, pentrucă aşa cere unitatea şi siguranţa Statului ca să fie numai o limbă în şcoale şi în teatre, în case şi în pieţe, în biserică şi la judeţe”: oare n’ar ridica Ungurii iarăşi furci ca să spânzure poporul nemţesc, cum au făcut după moartea împăratului Iosef? Ce ar zice şi cum s’ar purta Germanii, când alt Napoleon Bonaparte i-ar face să-şi lepede limba cea aspră şi când le-ar impune limbă, legi, guvern şi datine franceze, fi-vor acestea oricât de liberale chiar şi până la gradul cel mai înalt republican? Cum s’ar mulţumi cu rusismul, Cabinetele, Dietele şi Universităţile dela Pesta până la Berlin şi Götingen, când Rusul ar constrânge pe Unguri şi pe Germani să ia limba şi religiunea ortodoxă, chiar dacă le-ar îmbrăca de o sută de ori mai în dărnicie decât e îmbrăcat maghiarismul? Acum închipuiţi-vă că vin nişte deputaţi dela dieta ungurească în mijlocul acestei Adunări şi începe a cuvânta în chipul următor:

“Români, astăzi e ziua libertăţii tuturor, şi scaune la masa libertăţii sunt puse şi pentru voi: veniţi de fiţi şi voi judecători dela Comitate până la Cancelaria de Curte şi luaţi parte la toate onorurile politice şi militare, însă numai cei ce ştiţi ungureşte ca Ungurii născuţi; acum e ziua dreptăţii pentru toţi, veniţi toţi cei asupriţi şi dăunaţi să luaţi dreptate ieftină şi uşoară, însă vedeţi ca hârtiile să vă fie scrise ungureşte şi să luaţi totdeauna câte un Ungur lângă voi, ca să vorbească pentru voi la judecătorie, pentrucă ştiţi că mama noastră cea dulce, patria comună, nu mai îngădue la judecăţi altă limbă decât pe cea ungurească, nici să i se plângă cineva decât numai cu lacrămi ungureşti. Astăzi e ziua luminii; şcoalele ţării sunt deschise şi pentru voi, nu ca înainte de Împăratul Iosef, învăţăţi prin urmare toţi şi vă luminaţi, însă numai ungureşte, pentrucă aşa cere unitatea Statului! Nu vă întreb dacă s’ar afla şi Români care să accepte vreo dregătorie în care să lucreze în contra naţiunii lor, pentrucă vânzători au fost la orice naţiune, şi vor fi; nu vă întreb dacă Românii vor merge la judecătorie, când vor vedea dreptatea legată de limba ungurească, - ci vă întreb, e libertate oare aceea care leagă onorurile ţării sale numai de o limbă în ţara unde sunt cele mai multe limbi? Oare dreptate e aceea pe care Statul o face numai celor ce ştiu ungureşte? Oare lumină adevărată e aceea, dela care Statul opreşte pe toţi cei ce nu ştiu ungureşte? Eu zic că aceasta nu e libertate, nici dreptate, ci este o mare nenorocire pentru acele popoare nefericite, care au căzut în această groapă întunecoasă care poartă numele de Stat.

Ce folos va avea naţiunea Română de libertatea de tipar, pe care o permit Ungurii, când tipografia cea liberă nu va umbla decât numai pentru folosul ungurismului, şi când, dacă vreun Român va cuteza să apere interesele naţiunii sale, tiparul unguresc îl va denunţa înaintea lumii ca pe un criminal, şi tribunalele îl vor certa? Ce-i vor folosi miniştrii cei responsabili ai naţiunii ungureşti, care nu vor suferi în sânul lor niciun element străin deosebit de dânşii? Ce-i vor folosi chiar şi în cazul când s-ar întâmpla să fie Români, toţi miniştrii din Budapesta, dacă aceştia nu înfăţişează naţiunea Română şi interesele ei? »



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

SmartUP

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia