logo
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XVIII): Viaţa e ca o bucătărie, miroase urât ... - la Unirea cu Patria Mumă ... nu s-a mai ales Blajul habsburgofil! - bătrâneţea omenirii?
Marius HALMAGHI
1272 vizualizari
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XVIII): Viaţa e ca o bucătărie, miroase urât ... - la Unirea cu Patria Mumă ... nu s-a mai ales Blajul habsburgofil! - bătrâneţea omenirii?

În 2018, în agendele publice sibiene regăsim majoritatea evenimentelor centrate pe sărbătorirea centenarului Marii Uniri, dar şi pregătind anul 2019, când Sibiul va fi "Regiune Gastronomică Europeană". Amintim cugetarea lui Balzac: "Viaţa e ca o bucătărie, miroase urât şi, ca să mănânci bine, trebuie să te murdăreşti pe mâini".
Istoriografia maghiară a aplicat cu consecvenţă teoriile "iluziei binelui" în regatul maghiar, interpretând - de la caz la caz - diferitele catastrofe, în funcţie de interesul politic determinant. Ştiaţi că la întrebarea "care a fost cea mai strălucită epocă din istoria Ungariei?" sondajele de opinie (efectuate în Ungaria), au clasat pe primul loc lupta pentru libertate de la 1848? (pe primul loc cu 24%, pe locul doi fiind epoca regelui Matei Corvin - cu 13%).
Marea majoritate a istoricilor unguri au idealizat lupta pentru libertate "izvor de tradiţii romantice, care în vremuri de criză au fost reluate mereu" (Paul Lendvai). Şi totuşi în două sondaje (din 1994 şi la finele lui 1996) "deci la mai bine de cinci sute de ani de la moartea sa, regele Matei a fost caracterizat ca personalitatea cea mai preţuită, situându-se în această privinţă înaintea lui Ştefan cel Sfînt şi a eroilor revoluţiei de la 1848, Széchenyi şi Kossuth".
Cine mai ştie cum s-a pierdut bătălia de la Mohács (1526), când câmpia Panonică - din vechiul regat "meterez şi scut al creştinătăţii" (papa Pius al II-lea) - a devenit un teatru de operaţiuni otomane? Puţini cunosc cauzele reale ale acestei "catastrofe naţionale maghiare" (care a dus la începutul sfârşitului Ungariei unite) şi legătura cu moartea regelui Matei Corvinul (1443-1490), răscoala secuiului Gheorghe Doja (din 1514) şi Codul "Tripartitum" (1571). După moartea regelui Matei Corvinul "Ungaria a fost cuprinsă de o orgie de              egoism, aviditate de putere şi rivalităţi", răscoala lui Doja zdruncinând regatul şi castelele nobilimii fiind luate cu asalt de ţărani, recrutaţi şi înarmaţi de călugării franciscani. Conducătorul micii nobilimi Istvan Werböczy, prim-judecător regal, a introdus culegerea de drept cutumiar maghiar, împărţind "societatea ungară într-o atotputernică aşa-zisă "naţiune politică" şi un popor lipsit de orice drepturi". Noţiunea de popor cuprindea numai nobilii, restul (ţăranii - majoritatea români) fiind "plebea", aceasta fiind pedeapsa pentru răscoala lui Doja. Efectul a fost lipsa de sprijin de care s-a "bucurat" tânărul rege Ludovic al II-lea (în 29 august 1526), la Mohács. Iată cum descrie Lendvai situaţia: "Într-o oră şi jumătate, sultanul Soliman a obţinut o victorie uşoară şi rapidă (…) majoritatea demnitarilor bisericeşti şi laici, printre care şapte episcopi, împreună cu 15000 de soldaţi (majoritatea germani, polonezi şi cehi), şi-au găsit moartea pe cîmpurile de la Mohács. Regele, fugind cu armura completă pe el, surprins de o vijelie cu rupere de nori, s-a înecat cu calul său în apele umflate ale unui râu (…) După fuga în timp util de la Mohács, palatinul Ştefan Báthory (…) împreună cu prietenul său contele Batthyány, şi-a petrecut timpul cu jefuirea canonicilor care fugeau de turci: cu străvechile comori ale palatului episcopal din Pécs le-a căzut în mîini pradă bogată. Alţi nobili şi ofiţeri unguri au jefuit vistieriile arhiepiescopiei din Esztergom, au atacat nava reginei şi i-au violat doamnele de onoare. (…) Pe nobilii distraţi nu-i anima decît un singur sentiment: mare bucurie mare că a căzut curtea germană, că a fugit regina nemţească" scria istoricul Szekfű şi adăuga că în primul rind agitaţia micii nobilimi a fost aceea care dezlănţuise ura împotriva "nemţilor" şi-i silise pe negustorii, meseriaşii şi medicii germani să se ascundă pentru un timp". Seria de erori politice - le- gate de relaţia cu imperiul habsburgic de la care "ungurii au cerut cu disperare ajutor" ("Ferdinand nu a putut sau nu a vrut să-şi ajute cumnatul aflat la ananghie") dar şi "teama demnitarilor bisericeşti şi laici faţă de proprii lor ţărani, deposedaţi de drepturi şi pedepsiţi de la răscoala lui Doja încoace, era probabil mai mare decît cea faţă de luptătorii lui Soliman"- au condus la efectul cunoscut: "Ungaria ca forţă politică independentă a dispărut pentru aproape 400 de ani de pe harta politică a Europei. Ungurii păreau a fi fost raşi de pe faţa pămîntului".
Friedrich Nietzsche  descria cultura istorică ca "un soi de încărunţire înnăscută, iar cei ce poartă semnele ei încă din copilărie vor trebui să ajungă la credinţa instinctivă despre vârsta înaintată a omenirii: astăzi însă bătrâneţii se pare că i se cuvin ocupaţii bătrâneşti - adică privitul înapoi, calculatul exagerat, încheierea socotelilor, consolarea găsită în trecut prin amintiri (…). Neamul omenesc este însă rezistent şi perseverent şi nu vrea să-i fie privit mersul - înainte şi înapoi - în perspectiva mileniilor, (…) - ceea ce înseamnă că "nu vrea deloc" să fie privit ca o totalitate pornind de la punctişorul atomului infinit mai mic, care este omul singular. Căci ce pot să însemne câteva milenii (…intervalul de timp a 34 de generaţii de vieţi omeneşti calculate la 60 de ani viaţa) pentru ca să ne îngăduim să vorbim despre "tinereţe" referindu-ne la începutul acestei perioade, iar la sfârşitul ei să şi vorbim despre "bătrâneţea omenirii"! Nu este mai curând această credinţă paralizantă într-o omenire deja în curs de ofilire, o înţelegere greşită a unei reprezentări creştin - teologice moştenite din Evul Mediu, şi anume gândul la apropiatul sfârşit al lumii, la judecata din urmă aşteptată cu teamă?"
În lucrarea "Către fiinţa spiritualităţii româneşti", filozoful Mircea Vulcănescu definea un concept de generaţie complex, precizând succesiunea generaţiilor în istoria modernă a României: generaţia premergătorilor: 1821-1848 (27 de ani) - ridicată după revoluţia lui Tudor Vladimirescu, cuprinzând pe iniţiatorii prefacerilor sociale ale României moderne, influenţaţi mai ales de Şcoala Ardeleană, fiind generaţia lui Gheorghe Lazăr din Muntenia şi a cărvunarilor din Moldova; generaţia paşoptistă: 1848-1880 (32 de ani), generaţia junimistă: 1880-1907 (27 de ani); generaţia socială: după 1907. Multor cititori li se va părea stranie asocierea dintre Simion Bărnuţiu şi Iuliu Maniu, ambii remarcându-se la interval de şapte decenii, primul în contextul dificil al anului 1848, iar al doilea contribuind decisiv la Marea Unire de la 1918. Aproape nimeni nu mai vorbeşte (sau scrie) despre fratele mai mare a lui Iuliu Maniu, publicistul care a debutat în "Tribuna" (1897), av. prof. Cassiu Maniu (1867- 1943, decedat şi înmormântat la Sibiu) cel care a fost condamnat de două ori de regimul austro-ungar pentru opiniile jurnalistice, reprezentându-i gratuit pe toţi gazetarii români ardeleni!
Simion Bărnuţiu (1808-1864) a fost unchiul (din partea mamei) lui Ioan Maniu cel care (căsătorit cu Clara Coroianu) a fost tatăl unei familii numeroase, cei mai cunoscuţi fiind Cassiu şi Iuliu Maniu. Din generaţia paşoptistă, Simion Bărnuţiu a fost considerat - mult timp - cel mai important om politic, discursul său din catedrala Blajului (2/14 mai 1848) reprezentând un îndreptar ideologic pentru viitorul partid naţional român şi "o adevărată magna charta libertatum a Ardealului politic" (Petru Pandrea); el a fost un adevărat tribun pe Câmpia Libertăţii, mentor spiritual al viitorilor tribunişti. Puţinii intelectuali (din 1848) au înţeles ce reprezintă Blajul pentru români, acolo fiind cultura, centrul de polarizare şi de mândrie naţională, oraşul unde s-au concretizat "formele de intimidare ale ungurilor şi începutul unei independenţe ardeleneşti (...) Când s'a păşit la Unirea cu Patria mumă în 1918, nu s'a mai ales Blajul habsburgofil, ci Alba-Iulia unde plana umbra lui Mihai-Viteazul". (va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

tdc sibiu

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
brukenthal
Licitatie publica

accentmedia