logo
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XLVII): Nu a fost neam în lume, care prin căciulire să fi ajuns la bunătăţile pământului - Proşti nu suntem ... Treziţi-vă români!
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XLVII): Nu a fost neam în lume, care prin căciulire să fi ajuns la bunătăţile pământului - Proşti nu suntem ... Treziţi-vă români!

1903 a fost un an de cotitură în viaţa politică românească din Transilvania şi Ungaria, Aradul devenind noul centru politic al luptei româneşti pentru emancipare socială şi naţională. Aici şi-a desfăşurat activitatea juristul şi scriitorul român Moise Nicoară (1764 – 1861), în Arad având loc şi cunoscutele tratative dintre revoluţionarii români şi maghiari în anii revoluţiei (1848 – 1849), la acestea contribuind şi revoluţionarul Nicolae Bălcescu, acesta militând pentru concilierea părţilor. După capitularea armatei revoluţionare maghiare, Aradul a devenit centrul represaliilor din întreaga zonă, cetatea fiind transformată în închisoare pentru toţi revoluţionarii, români şi maghiari, aici fiind închis și Eftimie Murgu; după declaraţiile guvernatorului, comandantul imperial Heynau, represaliile trebuiau să împiedice izbucnirea unei noi revoluţii în următorii 100 de ani. Românii arădeni au participat la toate evenimentele mişcării politice din sec. al XIX-lea.

Din primul număr al „Tribunei” de Arad (transformată din Tribuna Poporului), apărut la 25 decembrie 1903/7 ianuarie 1904, reproducem selectiv articolul „Tribuna.”: «Am revenit la matcă. Ridicasem steagul de luptă pe moarte şi pe viaţă pentru drepturile fireşti ale neamului nostru oropsit şi nedreptăţit. Şi izbutit-am, să simţă durerile neamului întreg şi cel din urmă ficior din valea ascunsă a codrului de lume uitat. Nu a fost sat şi colibă, unde să nu fi ajuns glasul sfâşietor al buciumului de redeşteptare. Din Sătmar până’n Doloave şi dela Gurba pân’ la Braşov au umplut satele de jandarmi cu pene de cocoşi la pălărie, că i-a cuprins tremurul şi frica de ficiorii români. Asta-i bucuria noastră, că-i semn de slăbiciunea lor. Şi nu a fost neam în lume, care prin căciulire să fi ajuns la bunătăţile pământului, ci numai braţului tare şi inimei voiniceşti zîmbeşte strălucirea dulcei învingeri. Am deşteptat lumea. Şi în zădar filosofii şi cărturarii cârtesc asupra noastră cu flecăriile celor neputincioşi, căci după Cannae a urmat învingerea în veci strălucitoare a Africanului şi multe a suferit Romanul, până când Roma a ajuns a lumei regină. (...) Reuvoitorii noştri ne-au pus în cale zăgaz. Socotindu-ne proşti au dat rânduire că nu mai putem fi împreună şi unde să vor aduna doi în numele dreptăţii noastre, aceia globiţi şi pedepsiţi să fie şi aruncaţi în temniţa neagră. Rîdem de cuminţenia lor. Vom afla chipul înaintării şi dacă ne-au aruncat bolovani în cale, vieaţa noastră îşi va croi albie nouă şi puternic năvălind înainte le vor arăta tăria noastră.

Alegătorii români să-şi facă datoria. Din sat în sat vom merge, din casă’ casă vom colinda cântarea suferinţelor noastre şi la vieaţa românească vom chema pe cei amorţiţi. Treziţi-vă Români! Cincizeci de cercuri sunt în ţeara aceasta, cari pot să trimeată deputaţi români în casa ţării, unde se fac legile şi se făureşte soartea cetăţenilor.

Treziţi-vă Români! Blăstămat şi afurisit să fie Românul, care-şi va da votul său contra fratelui! Fericirea noastră dela noi atârnă. Ridicăm steagul activităţii parlamentare şi nu ne temem de înfrângere, căci numai luptând creşte puterea şi nu din mila altora vom trăi, ci cu puterea noastră de vieaţă voim a ne croi soartea şi fericirea. Programul nostru – dreptul de a trăi vieaţă românească pe acest pământ udat de sângele eroilor Români şi îngrăşat de sudoarea braţelor noastre muncitoare. Noi brăzdăm pământul, al nostru să fie grăuntele din galbenul spic.  Avem fraţi de suferinţă în patria noastră. Sârbi, Slovaci şi Nemţi, cu ei ne îmbrăţişăm şi frăţietate legând cu dânşii, ca un mănunchiu de neînfrânt, vom sta în calea cotropitoarelor nisuinţe. (...)  Nu voim a sta şi pentru mai departe cu mâinile în sîn. Nici dela ajutorul altora din afară, nici dela mila asupritorilor noştri nu aşteptăm uşurare. Prin noi înşine, trebuie să învingem, dacă e putere de viaţă în sângele nostru şi dacă inimile noastre nu sunt deşertate de credinţa în dreptatea lui Dumnezeu. Nu vom învinge însă stând şi aşteptând şi plângându-ne numai din condeiu şi din cerneală. Copiii plâng, babele oftează, bărbatul luptă înainte şi înfruntă vijelia cu pieptul său tare. Proşti nu suntem şi nu voim a zice că prin intrarea noastră în lupta parlamentară vom aduce numai decât belşug şi fericire neamului nostru. Ci mai vârtos a ne oţeli voim prin lupta aceasta, a ne disciplina poporul, a-l lumina şi povăţui. Şi numai după îndelungată muncă în chipul acesta aşteptăm roadele îndulcitoare. (...) Alianţa strânsă a popoarelor nemaghiare din patrie este singura chezăşie a mântuirii noastre. (...)

Istoricul dr. Vasile Crişan prezintă fondarea grupării „Tinerilor Oţeliţi” în lucrarea „Enciclopedia Tribunei”:

«În vremea în care tribuniştii de la Arad pregăteau opinia publică pentru adoptarea activismului politic, în vara anului 1902, studenţii români de la Universitatea din Budapesta întemeiau revista „Luceafărul”. În jurul noii reviste s-a cristalizat o grupare literară aparţinând tinerilor care la începutul secolului al XX-lea îşi făceau studiile în universităţile imperiului. Prin „Luceafărul”, noua generaţie de intelectuali români revigora viaţa naţională şi culturală din Ardeal, pe coordonatele unităţii prin cultură a tuturor românilor, ca preludiu al unităţii naţionale şi statale. Atunci când tinerii de la „Luceafărul” au păşit în arena vieţii politice, ei s-au situat programatic alături de activismul Tribunei din Arad. Spiritul lor contestatar era catalizat de atacurile gazetei arădene împotriva conducerii executive a P.N.R.

La acea dată Tribuna era la apogeu. Printre colaboratorii săi se numărau numeroşi publicişti aparţinând generaţiei „Luceafărului”, în frunte cu Octavian Goga, Ioan Lupaş, Ilarie Chendi, Ioan Agârbiceanu, Onisifor Ghibu, Şt. O. Iosif, Octavian C. Tăslăuanu, Sextil Puşcariu, Zaharia Bârsan, Tiberiu Brediceanu, Silviu Dragomir, Vasile C. Osvadă, Sebastian Stanca, ş.a. Împreună cu membrii redacţiei, aceşti tineri vor da un suflu nou şi o fizionomie nouă Tribunei arădene, caracterizată prin exacerbarea spiritului critic şi o acurateţe stilistică a limbii române, nemaiîntâlnite până acum în publicistica ardeleană. Această grupare a intrat în istoria presei româneşti şi a luptelor naţionale de la începutul secolului al XX-lea sub genericul „tinerii oţeliţi”. Şeful de promoţie al acestora a fost Octavian Goga

În 1909, „Tribuna” din Arad a cunoscut și o mare realizare, inaugurarea «Palatului Tribunei» fiind un prilej pentru tribunişti pentru a organiza o mare sărbătoare. Din suplimentul cotidianului, reproducem selectiv articolul Sărbătoarea noastră  - Trecutul politic al Tribunei”: «Meritul ziarului a fost însă creiarea noului curent pentru politica de activitate. Încă din anii cei dintâi, ziarul îşi pusese două ţinte: politica de activitate şi votul universal. Starea de lâncezeală în care ajunsese politica românilor de la „Memorand” încoace, iera nu se poate mai primejdioasă, căci la capătul iei ameninţa complecta desorganizare şi demoralizare a rândurilor noastre. „Tribuna Poporului” a pornit noua mişcare a activităţii parlamentare. Grupul dela Arad, la care se adaugă pe urmă grupul tinerilor inimoşi dela Orăştie şi ziarele lor, „Tribuna Poporului” şi „Libertatea”, au deschis calea cea nouă, plină de îndrăzneală şi primejdii, în vara anului 1903 s’a spart gheaţa, cum a proclamat atunci „Tribuna Poporului”. Alegerea primului deputat naţionalist dela pasivitate încoace, a dlui Dr. Aurel Vlad, e primul rod al campaniei celor două ziare la care se alăturaseră, însă după lungi rezistenţe, şi celelalte ziare (...). Conferinţa naţională din iarna anului 1905 a încoronat cu succes propaganda „activiştilor”, proclamând activitatea.» (va urma)

Marius HALMAGHI





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

brukenthal

Targul de Craciun Selimbar

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia