Tribuna
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XLVI): Confesiunea politicei noastre din trecut şi din viitor - O stea s’a cufundat în mare, E steaua unui neam robit ...
Marius HALMAGHI
1552 vizualizari
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XLVI): Confesiunea politicei noastre din trecut şi din viitor - O stea s’a cufundat în mare, E steaua unui neam robit  ...

Continuăm reproducerea finalului editorialului „CĂTRĂ CETITORII NOŞTRI!” apărut în ultimul număr al Tribunei (nr. 70 din 16/29 aprilie 1903), fondate de Ioan Slavici, la Sibiu (în 1884): «Astăzi însă, când inima noastră plânge, ear’ sufletul nostru înalţă accente de protestare împotriva vrăjmaşilor Dumnezeului etern al dreptăţii; astăzi, când publicăm ziarul nostru din urmă şi când ne luăm cu durere adâncă rămas bun dela toţi cetitorii, astăzi ne împlinim o datorie sfântă, declarând cu limbă de moarte în faţa ţerii şi a tuturor prietenilor sinceri ai monarchiei noastre şi ai dinastiei: 1. Că adevărul poligloţiei acestui stat, ideea autonomistă şi tradiţionala alipire cătră tron, principiile politicei fundamentale representate de ziarul nostru au fost pentru lupta noastră de 20 de ani totdeauna stelele conducătoare; 2. Că aceste principii loiale au fost causa cea adevărată a suprimării organului nostru de cătră guvernul înscenător al prigoanei de teroare; 3. Că nu vom renunţa nici-odată să proclamăm bărbăteşte aceleaşi principii în viitor – convinşi că ele servesc deopotrivă şi binele neamului nostru şi interesele patriei noastre comune şi ale monarhiei întregi. Autonomişti naţionale şi dinaşti sinceri: Eată confesiunea politicei noastre din trecut şi din viitor. În acest semn am luptat noi, în el vor lupta în curând urmaşii noştri! Sibiiu, în 28 aprilie n. 1903. „Redacţiunea „TRIBUNEI”»

În acelaşi ultim număr al Tribunei de Sibiu apărea poezia «Adio! La încetarea „Tribunei”:

O stea s’a cufundat în mare; / E steaua unui neam robit,/ Care pe cercul Românimii/ Călăuzind, a strălucit./

Era un far de mântuire,/ În luptă pavăză ne-a fost,/ Tesaur, - care numai astăzi,/ Când l-am perdut, îl ştim: ce-a fost!/

În drumul nost, peste prăpaste,/ Ea ne-a aprins în inimi foc/ Înbărbătând în neamul/ Însetoşat după noroc./

O stea s’a cufundat în mare;/ S’o plângem, că ne-a fost tovarăş!/ Dar’ să sperăm că steaua noastră/ Va răsări pe ceriuri earăşi./ Va răsări, cu mult mai mândră,/ Mai falnică de cum a fost,/ Cu foc mai mult, şi cu mai multă/ Speranţă’n viitorul nost./ O stea s’a cufundat în mare,/ E steaua unui neam robit,/ Care pe ceriul Românimii/ Călăuzind, ne-a strălucit ... / Sibiiu, 1903 Aprilie 28 V.E. Moldovan. »

Ceea ce nu se explică în acest ultim număr, este concluzia pe care, mult mai târziu, în 1972, lt. Col. Paul Abrudan o sintetiza în lucrarea „Pentru un monument lui Avram Iancu, «Pentru a porni bătălia decisivă împotriva „Tribunei”, autorităţile s-au folosit de împrejurarea că profesorul ploieştean T. Raica, a scris o suită de 11 articole, în care apăra cauza românilor transilvăneni, memoria marelui luptător paşoptist şi susţinea ideea ridicării unui monument ca semn de cinstire pentru eroul naţional Avram Iancu, articole pe care ziarul sibian le-a publicat în cîteva numere la rînd, pe prima pagină, în ultimele luni ale anului 1902. Publicarea acestor articole i-a atras „Tribunei” un nou proces de presă, care s-a judecat, în 6 februarie 1903, la Tribunalul din Cluj. Prin sentinţa instanţei, George Mohan, redactorul responsabil al ziarului, a fost condamnat la un an şi 3 luni de temniţă, 11000 coroane amendă şi plata cheltuielilor de judecată. O asemenea amendă încă nu se pomenise într-un proces de presă. Ba mai mult, redactorul responsabil a fost reţinut pe loc şi transportat la închisoare, procedeu nemaiîntâlnit până atunci în Transilvania secolelor XIX şi XX.

Criza Tribunei” (la finalul sec. XIX) a generat apariția publicației „Tribuna Poporului” - Arad, la 25 decembrie 1896/ 6 ianuarie 1897. La dispariţia Tribunei sibiene, aceasta a luat numele de „Tribuna”, activismul politic fiind promovat de noua generaţie de ziarişti şi oameni de cultură, ei impunând radicalismul Tribunei arădane împotriva conducerii P.N.R.

Ambele publicații reflectau realitatea cotidiană, ardelenii declarându-se pasivişti şi abținându-se să participe la alegeri, în timp ce românii din Banat şi Ungaria îşi doreau o politică activistă, prin participarea la alegeri şi la lucrările parlamentului din Budapesta. Ambele publicații cunoaşteau activitatea parlamentului din Viena. Reproducem un articol apărut în Tribuna sibiană (nr. 6 din 12/25 ianuarie 1903): „Felurimi” «Un ziar german a cules câteva din espresiunile parlamentare ce se întrebuinţează în timpurile acestea în Reichsrathul austriac: Stârv, împuţiciune,/ Beţivan, alcoolic înveterat,/ Canalie,/ Pungaş/ Calomniator,/ Falit fraudulos,/ Candidat de spânzurătoare/ Cispcăn, dă-cu-barda-n lună, / Idiot,/ Slugă la Jidani, vândut Jidovilor,/ Crap, Peşte, Tâmpit,/ Secătură păduchioasă, obrasnic,/ Asasin, Ucigaş,/ Spion, denunţător,/ Păzitor de boi, mojic,/ Hoţ de cai galiţian,/ Măgar la pătrat,/ Progenitură de tâlhar,/ Jidan porcesc,/ Dobitoc, arhi-dobitoc,/ Brută miserabilă,/ Obraz de pălmuit, / Urlător de da, da,/ Pute-a ceapă,/ Picioare strâmbe,/ Pocitanie».

În articolul „Politica tribuniştilor” apărut în „Tribuna” de Arad nr. 5, din 3/17 ianuarie 1904, Ioan Slavici îşi expunea crezul: «”Cu adevărat deşertăciune sunt toate, şi viaţa e numai umbră şi vis” – aşa se zice în cântarea noastră de înmormântare, şi Marele Arhiereu Andreiu, pătruns în ziua ridicării sale în scaun de simţământul acesta, şi-a început cuvântarea păstorească cu vorbele „Omul când se naşte, începe să moară”. Trec toate în lumea aceasta, intrând în fiinţă, toate apar şi dispar, şi întreaga sbuciumare omenească e ca visul unui somn, din care numai moartea ne deşteaptă. E cu toate aceste în vieaţa omenească şi o parte dăinuitoare. Ostănind cu inima curată şi năzuind spre ceea ce e în natura lucrurilor să fie, omul poate să adune în trecerea lui prin lumea aceasta şi comori, pe care nici rugina nu le mistuie, nici tâlharii nu pot să le răpească, nici judecătorii nedrepţi nu sunt în stare să le înstrăineze. Diamandi Manole, Dr. Aurel Brote, Nicolae Cristea, Dr. Daniil Barceanu, Dr. Ioan Crişanu nu mai trăiesc azi în mijlocul nostru, dar felul lor de a sîmţi şi de a gândi determină şi azi multe voinţe şi e peste putinţă să ne gândim la „Tribuna” fără ca să ne aducem aminte de dînşii, care atât de mult şi cu atât de curată inimă au ostănit şi atâte jertfe au adus pentru înfiinţarea şi susţinerea ei. Căci n’a fost „Tribuna” lor unealtă născocită de oameni doritori de a se impune, ca să fie ridicaţi în înalte posiţiuni sociale, ci organ de propagandă culturală, care însemnează o fasă luminoasă în desfăşurarea vieţii noastre naţionale, şi n’am fi azi ceea ce suntem, dacă n’ar fi fost „Tribuna”. Suflete duioase şi pornite spre lucrare contemplativă, aceşti întemeietori ai „Tribunei” nu s’ar fi avântat nici odată în nesuferitul vîrtej al luptelor politice, dacă n’ar fi fost cuprinşi din ce în ce mai mult de sentimentul, că în regatul ungar lucrarea pacinică e peste putinţă. Au ostănit, au adus jertfe, s’au expus, au înfruntat urgia celor stăpâniţi de rele porniri numai ca să ajungă la asigurarea putinţei de pacinică lucrare. Preocupaţi numai de interesele speciale ale poporului Maghiar, oamenii de stat ai Ungariei nesocotiau interesele de conservare ale statului ungar şi forţând desvoltarea elementului maghiar, abusau de puterea publică spre a face peste putinţă desvoltarea celorlalte elemente constitutive ale statului ungar ( ...)»

Schimbarea tacticii politice a P.N.R. şi adoptarea activismului politic în Transilvania (în 1905), prin participarea la activitatea parlamentului maghiar, s-a datorat „Tribunei” din Arad şi activităţii grupării coagulate în jurul scriitorilor publicişti Ioan Russu Şirianu, Vasile Goldiş şi dr. Vasile Lucaciu. (va urma)






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Targul de Cariere

Comunicat de presa

EVENIMENT TV
VISA MEDICA
visa medica
Cartuse toner, unitati cilindru
adi eco
Licitatie publica

ACCENT MEDIA