logo
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XLV): Cu ziua de astăzi „Tribuna” nu mai poate apărè - Una suntem cu toții ... - organul nostru a căzut sub loviturile teroarei, ...
Marius HALMAGHI
429 vizualizari
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XLV): Cu ziua de astăzi „Tribuna” nu mai poate apărè - Una suntem cu toții ... - organul nostru a căzut sub loviturile teroarei, ...

Asaltul, cu orice preţ, al politicii de maghiarizare a determinat - la finalul sec. al XIX-lea - pe mulţi intelectuali transilvăneni să treacă munţii, în regatul României; o parte dintre ei şi-au consacrat întreaga existenţă educaţiei - în sens naţional - a tinerelor generaţii. Este edificatoare afirmaţia făcută de scriitorul Nicolae Pătraşcu – redactor al revistei Literatură şi Artă Română (1896-1908): „Cei care, ca mine, au fost crescuţi de dascăli transilvani – şi care şcoală n-a avut dascăli transilvani? – ştiu cum ei încarnaseră în sufletul elevilor lor, odată cu dragostea pasionată a Transilvaniei, şi ideea sfântă a unităţii naţionale”. Marina Lupaş – Vlasiu constata, în lucrarea „Aspecte din istoria Transilvaniei”, că «Transilvania constituie nu numai din punct de vedere geografic „inima teritoriului etnic românesc”, ci este şi din punct de vedere istoric, politic, spiritual şi economic izvorul celor mai de seamă iniţiative, care au contribuit de-a lungul veacurilor la progresul obştesc al românismului. Din secol în secol pot fi urmărite contribuţiile tot mai importante ale elementelor active răsărite din pământul şi din sufletul Transilvaniei, ca dintr-un stup de neîncetate roiri menite să sporească viaţa fraţilor din răsăritul şi sudul Carpaţilor». Mulţi dintre ei – chiar fără să cunoască – respectau linia întregului învăţământ românesc transilvănean, asigurând o educaţie religios – morală, aşa cum era ea definită de dascălul Visarion Roman (Răşinari, 1856): «Copilul trebuie condus pe cărarea simplă ce ne-o arată Biblia, iar nu pe calea măiestrită a filosofilor, care totdeauna vor să secere unde n-au semănat».
Chiar dacă Slavici s-a întors la Bucureşti, prin activitatea lui a atras la “Tribuna” aproape pe toţi scriitorii transilvăneni ai timpului; aici s-au afirmat tribuniștii din prima generație: George Coşbuc, Cornel Pop Păcurar, Pompiliu Pipoş, Ioan Russu – Şireanu, Gh. Bogdan – Duică, Andrei Balteş, Septimiu Albini, Ion Pop Reteganul, Virgil Oniţiu, Ioan Berescu, Enea Hodoş, Ioan Popovici Bănăţeanu şi mulţi alţii; majoritatea erau animaţi de un spirit viu, critic şi combativ, la adresa autorităţilor, linia „Tribunei” contrastând cu bunăvoinţa excesivă a altor publicaţii (ex.: „Familia”). Slavici scria într-un articol, la 3 aprilie 1887: «în lucrarea culturală una sîntem cu toţii, că nu poate să fie vorba de ardeleni, de moldoveni, de munteni, nici de bănăţeni, ci numai de români ... că aceia dintre români care produce vreo lucrare de valoare pentru toţi românii o produce, şi e indiferent unde s-a născut el şi unde lucrează». După revenirea în Bucureşti aceiaşi linie a impus-o şi la toate publicaţiile unde a activat.
Stingerea din viaţă, la 4 decembrie 1902, a preşedintele Partidului Naţional Român Ioan Raţiu a reprezentat începutul sfârşitului unei epoci (al pasivismului transilvan). Un bilanţ publicat de „Tribuna” (nr. 66 din 10/28 aprilie 1903) era intitulat sugestiv: „Zece ani de suferinţă”. Reproducem începutul şi finalul articolului, care prezintă toate „pedepsele şi amenzile plătite în intervalul 1893-1903: «Din incidentul persecuţiilor fără seamăn, ce le-a pus la cale stăpânirea faţă de organul nostru, aflăm de bine a da în resumat jertfele şi amendele, ce le-au suportat ziarele naţionale „Tribuna” şi „Foaia Poporului”, în un deceniu, dela 1893 până azi, adecă de când ele au devenit proprietatea partidului naţional. (...) Socoata finală: Din 1893 până în 1903 sau plătit amende şi spese de proces în sumă de 40656 cor. 55 b. Adăugând spesele amintite: 16262 coroane, resultă o sumă enormă, anume: 56918 coroane şi 54 bani. Socotind apoi timpul cât au stat redactorii în temniţă, primim suma de 204 luni, adecă întocmai 17 ani. Şeptesprezece ani au luat procurorii maghiari din vieaţa Românului, şi 56 mii 918 coroane, 54 filleri din averea lui (...)».
În aceste condiţii, cititorii români din Transilvania au primit „Tribuna” nr. 70 (16/29 aprilie 1903) având pe prima pagină un anunţ, trist şi sumbru: „CĂTRĂ CETITORII NOŞTRI!” - semnat de „Redacţiunea „TRIBUNEI”: «Montesquieu, marele cugetător politic al veacului al XVIII-lea, constata că nu esistă o tiranie mai revoltătoare ca tirania sevârşită la umbra legilor. A fost dat guvernelor maghiare ale erei dualiste să confirme odată mai mult, să probeze cu vîrf şi îndesat temeinicia de granit a tristului adevăr, care profeţea isbucnirea teribilei revoluţiuni franceze. „Tirănia la umbra legilor”, aceasta’i atitudinea, pe care actualii bărbaţi de stat dela Budapesta o păstrează de zeci de ani faţă cu mişcarea legală a naţionalităţilor din ţeara noastră. Aceasta-i atitudinea lor faţă cu noi Românii, îndeosebi, şi în prima linie faţă cu „Tribuna”, organul partidului naţional român.
N’a esistat şi nu esistă gazetă în Ungaria, care să fi suferit atât de mult pe urma tirăniei sevîrşite la umbra legilor ca ziarul nostru. N’a esistat şi nu esistă gazetă a cărei istorie să înregistreze atâtea procese de presă, atâţia redactori aruncaţi în puşcării ori alungaţi preste graniţă, atîtea zeci de mii de florini plătite, drept amenzi, la mâna judecătorilor, constrânşi să se plece osândelor dictate de curţile cu juraţi. Dela 1884, când o seamă de Români de bine au întemeiat „Tribuna”, şi până în zilele noastre, când fruntaşii partidului se găsesc grupaţi în jurul ei, ochii bănuitori ai procurorilor nu ne-au perdut o singură clipă, ear’ tribunalele – chemate să condamne pe hoţul de păgubaş – au încercat în fiecare moment să provoace pierzarea noastră. (...) Într’aceea mişcarea noastră naţională, în loc de a se potoli, lua pe zi ce merge un avânt tot mai puternic. Începură măreţele conferenţe ale partidului şi actele politice neperitoare ale deputăţiei la Viena, ale agitaţiei în străinătate, ale proceselor noastre în chestiunea „Replicei” şi a „Memorandului”, „Tribuna” care devenise acum organul comitetului naţional şi purtătoarea cea mai neobosită a luptei lui prin presă, trebuia îngenunchiată cu ori-ce preţ. Dela 1893 încoace, procesele sporiră în chip nemaipomenit. În zece ani, dela 1893-1902, organul nostru singur a fost osândit în optsprezece procese. Şi când văzu guvernul că nu capitulăm nici acum, în anul 1903 nărui asupra noastră un potop de procese care pare a voi să ne surprindă în fiecare zi cu actele de acuzaţie ale procurorilor ... Trei procese ni-s’au judecat până acum, alte trei procese ni-s’au făcut în zilele din urmă; ştie bunul Dumnezeu câte ni-se mai urzesc de aici înainte. Un lucru este în afară de ori-ce îndoială. Guvernul ne-a jurat perzarea. A spus-o chiar procurorul, la Cluj, în procesul cu faimoasa osândă de aproape un an şi jumătate puşcărie şi de unsprezecei mii coroane – cauţiunea ziarului! - amendă. (...) Unde am ajuns? Am ajuns acolo, că toţi redactorii şi colaboratorii noştri sunt daţi în judecată: unii zac în puşcării, alţii se pregătesc să-i urmeze. Am ajuns acolo, că toate capitalele noastre sunt sleite şi cauţiunea jurnalului confiscată. Cu ziua de astăzi „Tribuna” nu mai poate apărè.
Aşadar’ guvernul şi organele lui s’ar putè bucura; ar putè crede că şi-au ajuns scopul. Noi înse bine ştim că zadarnică este bucuria lor şi că scopul nu şi-l vor vedè ajuns în vecii vecilor. Fruntaşii noştri grupaţi în jurul „Tribunei”, şi marele public românesc îşi cunosc datoria. Dacă organul nostru a căzut sub loviturile teroarei, un altul îi va locul în curând şi lupta noastră va porni cu o putere, cu o credinţă în viitor şi cu un entusiasm cu atât mai cuceritor!» (va urma)

 





comentarii
1 comentarii

Un batran intelept , care vindea linguri de lemn, mi-a spus odata o vorba mare : Sa te feresti de ungur, ca-ti fura gologanul din chimir si mamaliga din traista ! Si ce dreptate avea !
Dardu Nicolaescu Plopsor
17.11.2018 20:49
Din aceeasi categorie
sevis

tdc sibiu

traistuta culturala

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
brukenthal
Licitatie publica

accentmedia