logo
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XII): Zvonul ca pârghie! Ungurii luptaseră împotriva tendinţelor centralizatoare- Nu-i vom face tiraniei plecăciuni! Niciodată!
Marius HALMAGHI
1450 vizualizari
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XII): Zvonul ca pârghie! Ungurii luptaseră împotriva tendinţelor centralizatoare- Nu-i vom face tiraniei plecăciuni! Niciodată!

Paul Lendvai prezintă revendicările legitime ale ungurilor: «La îndemnul lui Kossuth, tinerii au întocmit un program în douăsprezece puncte, care în curînd a fost transformat într-un catalog de cereri îmbogăţit cu noi propuneri radicale. Pe locul cel mai din faţă se afla cererea de libertate a presei şi de desfiinţare a cenzurii, cerere urmată de crearea unui minister la Budapesta, responsabil în faţa Parlamentului ales de popor; mai departe era vorba de: deplina egalitate cetăţenească şi religioasă, o gardă naţională, o curte cu juraţi, o bancă naţională, o armată naţională ungară, retragerea trupelor străine (citeşte: austriece) din Ungaria, eliberarea deţinuţilor politici şi unirea cu Transilvania (Nu se spunea nici un cuvînt despre locuitorii nemaghiari ai ţării). Cînd la 14 martie de la Viena au sosit şi la Budapesta ştiri despre tulburări şi despre o revoluţie incipientă, “Tinerii unguri” au decis să citească imediat în public cele douăsprezece puncte.

La aceasta s-a adăugat şi o poezie patriotică pe care Petöfi a scris-o special pentru această ocazie:

Sus! Patria către maghiari strigat-a:/ E timpul pentru luptă să fiţi gata!/ Ce-alegeţi, libertatea sau robia?/ Sînt în joc onoarea şi mîndria!/ Să jurăm pe Dumnezeul marilor străbuni: Niciodată/ Nu-i vom face tiraniei plecăciuni!/ Niciodată!”

Tinerii unguri” s-au întîlnit în dimineaţa zilei de 15 martie în localul lor obişnuit, Café Pilvax din centrul Pestei, şi au dat citire celor douăsprezece puncte şi răscolitoarei poezii a lui Petöfi. Petöfi, Jókai şi Vasvári i-au mobilizat la universitate pe studenţi şi au mărşăluit cu 2000 de adepţi în direcţia tipografiei Landerer-Heckenast ca să obţină, fără aprobarea cenzurii, tipărirea acolo a cererilor şi a poeziei. În sfîrşit, pe străzi au mărşăluit aproape 20000 de oameni şi i-au forţat pe magistratul Pestei şi chiar pe cei din aparatul guvernatorului să le aprobe cererile. A fost pus în libertate singurul deţinut politic, agitatorul socialist Mihály Táncsics. “Palizi şi tremurînd” de atmosfera revoluţionară, membrii aparatului guvernatorial au capitulat de frica mulţimii imense a demonstranţilor, care formau circa o jumătate din numărul adulţilor din Pesta, şi poate şi din cauză că nu se puteau bizui pe soldaţii (în principal italieni) staţionaţi în capitală.

Dar, în sfîrşit, ceea ce a determinat Parlamentul de la Bratislava şi curtea de la Viena să accepte cererile radicale nu a fost “marea zi” a revoluţiei, ci zvonurile, ce se răspîndeau cu iuţeala fulgerului, că peste 40000 de ţărani înarmaţi, sub conducerea lui Sándor Petöfi, ar fi plănuit proclamarea republicii, poate o răscoală de ziua lui Iosif, la începutul tîrgului de la Pesta. (…) zvonul s-a dovedit o pîrghie puternică pentru atingerea surprinzător de rapidă a scopurilor politice ale reformatorilor maghiari. (…) lucrările de istorie şi cronicile recunosc contribuţia importantă a “Societăţii celor zece” a lui Petöfi nu numai la desfăşurarea nesîngeroasă a revoluţiei de la Pesta, ci şi la realizarea breşei următoare la Viena şi Bratislava.». Lendvai prezintă paşii în lupta de libertate a ungurilor: «În dimineaţa de 17 martie, împăratul şi regele Ferdinand al V-lea a consimţit să-i încredinţeze contelui Lajos Batthyány formarea unui guvern ungar (…) astfel reformatorii unguri au repurtat fără nici o vărsare de sânge un succes aproape unic în felul lui, şi anume nu prin destrămarea monarhiei, ci în condiţiile independenţei deja recunoscute legal la 1791; regele acorda Ungariei nu numai o constituţie, ci şi dreptul la o unire cu Transilvania, suveranitatea asupra Croaţiei, Slavoniei şi dreptul de a încorpora zona graniţei militare.(…)Széchenyi recunoştea la 17 martie într-o scrisoare confidenţială: “Kossuth a mizat totul pe o carte şi a câştigat pentru patrie cel puţin pînă acum atît cît politica mea n-ar fi fost în stare să producă poate nici în douăzeci de ani”. Potrivit noii constituţii, maghiara era considerată limbă oficială a statului unificat; s-au introdus cuprinzătoare reforme liberale şi s-a instalat un guvern constituţional, răspunzător în faţa unei reprezentanţe populare, care urma să fie aleasă în curând. (…) Fie din idealism, fie de teama unor răscoale ţărăneşti (ca în Polonia) sau dintr-un întreg complex de motive, nobilimea a renunţat la privilegiile ei în materie de impozite şi a consimţit la abolirea iobăgiei.(…) Multe chestiuni cu privire la raportul Ungariei cu ansamblul monarhiei au rămas deschise, la fel şi punerea de acord a activităţii celor două ministere de externe şi a autorităţilor militare. Totuşi guvernul Batthyany a pregătit drumul pentru o impresionantă dezvoltare economică şi culturală, i-a eliberat pe ţărani şi a asigurat totodată rolul conducător şi condiţiile de existenţă economice ale nobilimii. Agitaţiei printre muncitori şi ţărani i s-a pus capăt, la fel şi exceselor antisemite.(…)Chestiunile de viaţă şi moarte ale revoluţiei maghiare erau relaţiile tensionate cu Austria, cu Croaţia şi cu cele mai importante grupuri etnice străine precum cele ale românilor, sîrbilor şi slovacilor. Ungurii luptaseră permanent împotriva tendinţelor centralizatoare ale curţii şi ale guvernului austriac. Propriile lor măsuri centralizatoare declanşau acum o împotrivire asemănătoare din partea slavilor şi a românilor. În contrast cu reprezentanţii romantismului naţional, unii istorici maghiari ai timpului nostru ca, de pildă, Domokos Kosáry subliniază că radicalizarea acestor naţionalităţi nu a fost provocată de politica Vienei, de panslavism sau de agenţi străini instigatori. Aceste grupuri etnice atinseseră în propria lor evoluţie socială şi politică un nivel asemănător de aspiraţii şi sentimente naţionale ca şi ungurii. Pe de altă parte, Kossuth şi majoritatea politicienilor maghiari marcanţi nu erau dispuşi să accepte cererile naţionalităţilor.

În primul rind, scopul lor era asigurarea unităţii teritoriale a provinciilor coroanei lui Ştefan şi nu destrămarea lor.

Pe de altă parte, în ţinuturile revendicate de naţionalităţi locuiau şi mulţi unguri, şi în cazul unei cedări, aceştia ar fi ajuns sub o stăpînire străină. Chiar ungurii cei mai progresişti şi revoluţionari credeau cu atîta tărie în efectul reformelor sociale şi în forţa de coeziune a recent cîştigatei libertăţi încît ei nu se temeau de nici un fel de complicaţii serioase»

Fondatorul Academiei Maghiare de ştiinţe, contele István Széchenyi (considerat şi creatorul Ungariei moderne, demn urmaş al tatălui său - fondatorul Muzeului Naţional maghiar) lansa o teză surprinzătoare: «naţiunea maghiară a fost aleasă de Dumnezeu pentru a domina pe toate celelalte care se găsesc în vecinătatea sa, iar Marea Adriatică şi Marea Neagră să devină ungureşti». (a se vedea Ion Şuţa “Transilvania -Himera ungarismului iredentist”-). Aceasta l-a determinat pe Raoul Şorban (secretar de redacţie la “Tribuna Ardealului” -în 1942, ulterior primind titlul/medalia “Drept între popoare”) să afirme: «Ideea ierarhiei între popoare a fost susţinută de o amplă literatură elaborată de “oameni de ştiinţă” unguri, care au formulat concluzia că poporul căruia îi aparţineau ei înşişi era superior tuturor celorlalte popoare, ori chiar restului umanităţii, atât prin înzestrare intelectuală cât şi prin caracter şi alte însuşiri morale». Ernö Nagy, autor al unui manual de drept constituţional susţinea: «un triumf al dreptului ungar al statului (...) pentru că statele civilizate au adoptat în linii mari acea organizare statală care, pe continent, numai în Ungaria se sprijină pe baze istorice». În lucrarea „Istoria dreptului maghiar” se specifica:

«Ungaria a păstrat conştiinţa libertăţii naţiunilor şi a împiedicat apariţia unui absolutism universal – monarhic. Fără Ungaria, în Europa ajunge stăpîn ori germanul ori slavul». (va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

artmania

sounds

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia