logo
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (VIII): Şcoala, sufletul naţiunii - Sfaturile unui părinte bun cătră fiul său - Nimeni nu se mai ruşinează a fi român!- Obiceiurile rele!
Marius HALMAGHI
1478 vizualizari
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (VIII): Şcoala, sufletul naţiunii - Sfaturile unui părinte bun cătră fiul său - Nimeni nu se mai ruşinează a fi român!- Obiceiurile rele!

În lucrarea „Scurtă istorie-Panorama alternativă a literaturii române” (2011), scriitorul Mihai Zamfir (n.1940, Bucureşti) a oferit cititorului român, şansa să cunoască o istorie nonconformistă a literaturii române, singurii scriitori prezentaţi în paginile volumului fiind cei care au corespuns cerinţelor unei valori, respectiv unei originalităţi stilistice indiscutabile. Transilvania apare, în secolul XIX-lea (până în 1918), prin cinci mari scriitori: Ion Codru Drăguşanu, Ioan Slavici, George Coşbuc, Şt. O. Iosif şi Octavian Goga, ultimii patru putând fi consideraţi fondatorii marcanţi ai tribunismului. Recomandăm românilor să-l redescopere pe scriitorul, memorialistul şi călătorul Ion Codru Drăguşanu - în lucrarea „Peregrinul transilvan”- în 2018 fiind şi comemorarea celor două secole de la naşterea acestuia (n. 1818).
Memorialistul – considerat, de criticul Mihai Zamfir, “Un Rastignac de Făgăraş”- era conştient de originea sa modestă şi ne oferă prima definiţie a patriotismului, în epistola IV (din Tîrgovişte, apr.1836): «Mult mi-am bătut capul ca să pătrund pentru ce iubim cu atâta căldură patria; voi să zic locul unde ne-am născut. Cine nu părăseşte locul naşterii, n-are idee de patrie; el e ca omul în mijlocul pădurii; nu o vede de mulţimea arborilor. Dară înstrăinatul, o, cum învaţă a o iubi! (…) “Der Mensch ist ein Gewohnheitsthier”, a zis un faimos scriitor german. Şi iubirea de patrie e numai o datină, care încetul cu încetul slăbeşte, deşi din cînd în cînd, natura te ademeneşte la dînsa. Te-ai născut într-un sat din cele mai mizerabile, ai crescut într-o colibă de paie (…) Te bate mama, te ia tata pe genunchi; toate le uiţi, toate le ţii minte. Cu prima impresiune te faci cetăţean în lume. Devii mai măricel. Cercetezi pe mătuşa, cunoşti casa popii, auzi înjurând pe jude. Noi întipărituri, noi cunoştinţe. Apoi începe necazul şi grija. Caută să mergi la dascăl. (…) Biata mătuşă căuta să mă ţină în braţe, ca să nu cad din pat, visînd. Iată patria, şi aievea şi în vis». Părăsind ţinutul natal, unde încă se mai practica cel mai umilitor obicei medieval („jus primae noctis” – „droit du seigneur” – prin care tinerele fete mirese trebuiau să treacă prin patul seniorului în noaptea nunţii), tânărul avea ambiţii mari, şi curaj să le realizeze: «Încă tînăr, încă fraged, studiul, lectura şi meditaţiunea în singurătate îmi fu delectaţiunea ordinară”».
Ajungînd la Tîrgovişte scria: «Să vezi amice. Nici dracul nu e aşa drac, cît negru. Nici Ţara Românească aşa rea, cum o vede ochiul în nefericire!». Ajuns practicant la o cancelarie administrativă la Călăraşi «făcui un pas pe calea procopselii, cum se zice dincoace. (…) într-un minut transformă pe ungurean în coconaş circasian. Baba Stoica, vecina noastră, şi logofătul Mina, care mai înainte pururea mă întâmpinau sarcastic, imitînd graiul ardelean, nu mă cunoscură şi mă salutară cu respect. Numai tot rasa face pe călugăr». I.C. Drăguşanu explică într-o notă la scrisoare: «Trebuie să ştii că românii munteni şi moldoveni nu pot suferi interjecţia noastră “noa”. De mult m-am dezvăţat. Iată dialogul:
“-Noa, da de unde îi, Oneo?/ - Noa, tomna din Bucureşti./ - Noa, mă, da văst-ai pe Vodă?/ - Noa, da cum să nu-l văd./ -Noa, da cum era, Oneo?/ - Noa, ştii pe Onea meu?/ - Ştiu/ - Noa, dă-mi pace!- Dară pe doamna văstu-o-ai, Oneo?/ - Noa, bine că n-oi vedea-o./-Noa, da cum era, Oneo?/- Noa, ştii pe Ana mea?/ - Ştiu./-Noa, dă-mi pace!»
Devenind învăţător, Drăguşanu scria (în 1847): «în ţară e nevoie de o generaţiune nouă, apărată de erorile, viciile şi defectele din trecut (...) şcoala e sufletul naţiunii. Orice naţiune, fără şcoală, piere. Să ne unim căci numai aşa vom ajunge şi noi la o viaţă mai ferice». În 1862, în calitate de vicecăpitan al Făgăraşului, enunţa un program antologic de educaţie naţională: «Am ajuns acel timp de reînviere cînd nimeni nu se mai ruşinează a fi român. Numai acela e patriot adevărat care se jerfeşte pentru sărmanul popor (...). Rolul principal, în ce priveşte primenirea vieţii satului, revine învăţătorului. Noi nu am fi săraci dacă am şti trăi; apoi ca să învăţăm a trăi ne trebuie învăţători, dar nu din cei cu opinci, nici învăţaţi de tot, cum ar fi feciorul popii sau al judelui care ştiu numai buchile lui Chirilă (aluzie la alfabetul chirilic, impus de Metodiu şi Chiril), căci, până vom avea de aceştia, nu vom învăţa nimica, pentru că ei nu ştiu nimica şi a conduce orb pe orb cad amândoi în gaură. Şi de aceea se îmbie ei cu dăscălia şi vouă aşa vă place pentru că, în prostie, preţuiţi mai mult boul decît copilul (...).Dascălul sătesc bun nu se plăteşte cu 7 sau 15 florini pe an cum văd că, în cele mai multe sate, se află, de îi e scîrbă omului să scoată vorbă din gură, văzând că porcarul satului are de cinci ori mai multă simbrie (...). Un învăţător bun nu bagă copiii cu părul în părete, nu-i pune cu genunchii pe boabe de cucuruz, nu ţine băţul după uşă, nu-i bate cu linia peste unghii, nu-i scutură de urechi, nu-i încuie în şcoală pînă se întoarce de la birt şi apoi vine beat la şcoală de omoară cele mai bune simţiri ale copiilor (...). Învăţătorul bun nu ţine copiii toată ziua în scaune sau în picioare, că prin asemenea măsuri, din atîţia prunci, îşi face tot atîţia duşmani (...) La şcoală trebuie să meargă şi fetele, căci neamul românesc nu se va cultiva mai înainte de a se cultiva femeile (...) Pînă vom trimite copiii noştri cu boii, cu vacile şi cu gîştele, ei nu se vor ridica mai presus de acele dobitoace şi nu vor pricepe mai mult decît ele (...) Iobăgia a căzut, dar oamenii în loc de a iobăgi în silă, iobăgesc din dragoste şi nu spre a se folosi, ci se ţin, ca orbul, de gard, cu obiceiurile rele». În 1863, fiind deputat în Dieta Transilvaniei (ales în districtul Haţegului) şi participând la dezbaterile furtunoase privind întrebuinţarea celor trei limbi ale ţării în raporturile publice şi politice, susţinea că: „limba românească e limba vie pentru două părţi din trei ale Transilvaniei, iar ceilalţi o vorbesc binişor, aşa cum se aude ea prin tîrguri şi pe uliţe („limba română e cea mai asemenea cu limba latină”).
Aici trebuie să precizăm că la 1840, în Transilvania ungurii şi secuii aveau 3 academii, 7 licee, 19 gimnazii, saşii – o academie şi 5 gimnazii - iar românii (64% din întreaga populaţie) aveau un liceu şi două gimnazii. I.Codru Drăguşanu ne-a lăsat şi un veritabil testament spiritual-educativ (poezie tradusă din franceză şi publicată în revista „Familia” nr.15 la 25 oct. 1865): „Sfaturile unui părinte bun cătră fiul său”. Reproducem strofa IV, (singura revizuită prin „înlăturarea capriciilor filologice ale Ardealului din acel timp” , din ediţia din 1980, prefaţată de Corneliu Albu): «Fugi de moliciune, căci te osteneşte/ Dar viaţa-activă te întinereşte./ Cînd vei fi-n etate mai înaintat/ Şi cînd după fapte vei fi judecat,/ Sătul de petreceri, ca mine vei zice:/ CEL CE MAI MULT LUCRĂ, E CEL MAI FERICE!”. Tânărul făgărăşan, cu spirit practic şi talent deosebit în deprinderea limbilor străine se autocaracteriza într-un anunţ inedit (exemplu de supravieţuire al românilor la mijlocul sec. al XIX-lea): «Un june literat ungur, cunoscând cu perfecţiune limbile: germană, francă, italiană, apoi binişor angla, neogreaca şi rusă, den altele espert, caută post de secretar privat, maistru de limbe etc. (...) Dacă rătăceam a mărturisi că sunt român, rămâneam pe lîngă varză acră şi cvas. (Scris. XXX, Sîntu Petropule, ian. 1843). Este rapid angajat, cu condiţia de a-şi da jos mustaţa de fals ungur: „Îmi căuta dară a mă despărţi de mustaţă şi mă consol cu 1800 ruble pe an, apoi cu împregiurarea de a mă preumbla cu un principe de viţă strălucită trei ani într-o caretă (n.r. şaretă). Cred că e destulă consolaţiune pentru un maghiar fals” (...)».(va urma)

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

brukenthal

Targul de Craciun Selimbar

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia