logo
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (V): Ţara doreşte om nou la legi noi ... Fii omul epocei! Fă ca legea să fie tare - România nu are alt ocrotitor decât pe Dumnezeu …!
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (V): Ţara doreşte om nou la legi noi ... Fii omul epocei! Fă ca legea să fie tare - România nu are alt ocrotitor decât pe Dumnezeu …!

Continuăm reproducerea articolului despre „Mica Unire” publicat în “Tribuna” (Sibiu) nr. 20 din 1/14 fe­bruarie 1903:

«Dacă soartea ne-a împărţit pe Români în atâtea provincii, rupându-ne dela olaltă şi împrăştiindu-ne cum vânturile împrăştie sămânţa şi dacă noi am avut şi am păstrat bunul simţ de a nu nesocoti nici odată obligămîntele noastre politice faţă cu statul, căruia plătim biruri şi dăm ostaşi, - noi n’am uitat însă a ne închina smeriţi idealului unei uniri sufleteşti, unei uniri culturale cât mai desăvîrşite. Respectăm drepturile altora, dar noi nu lăsăm o iotă din drepturile noastre.

Prin ridicarea colonelului Ioan Cuza la vrednicia de principe al celor două ţări surori, par’că se reteză dintr’o lovitură energică de spadă capul acelui balaur, care mistuia până atunci forţele cele mai bune ale fraţilor din Principate: “Oarba neunire” … Moldoveni şi Munteni se luminară ca unul de sfîntul duh al iubirei de neam şi din inimi curate pecetluiră cu votul lor unanim unirea unei jumetăţi a neamului nostru. Ceea ce firea făcuse dela început, dar soartea rea desfăcuse cu răutate – s’a restablit odată pentru vecie: două mici state surori s’au topit într’un stat unitar, două frânturi de neam într’un popor întreg … la minte, dacă este numai o jumătate etniceşte. (…) Astăzi, după patruzeci şi patru de ani,o ţeară liberă şi un popor stăpân pe soarta lui slăveş­te vrednicia strămoşilor şi la mormântul lor toată popo­raţia României îşi pleacă plină de cucernicie ge­nunchii. Ear pe când o astfel de jumătate a neamului nostru îşi fericeşte zilele, cealaltă jumătate priveşte cu ochi umezi la bucuria fraţilor şi din sufletul acelora scoate vigoarea credinţei în vremuri mai bune. Este de sine înţeles, că ziua cea binecu­vântată a fost sărbătorită de cătră toată suflarea din regat. Guvernul şi toate autorităţile civile şi militare ale ţării, bise­rica, şcoalele dela dascălul din sat până la profesorii universităţii, apoi diferitele societăţi culturale au fost un gând şi o simţire în prea­mărirea actului dela 1859. Fanfarele gardei palatului răsunau şi ele sărbătoreşte, răspândind în largul Bucu­reştilor conştiinţa liniştitoare, că domnul României – “apărătorul de ţeară”, cum i se zice în imnul regal – se găseşte şi acum, ca tot­deauna, între supuşii săi credincioşi, cu inima bătând acelaşi ritm ca sufletele româneşti.

În fruntea societăţilor na­ţionale “Liga pentru unitatea culturală” şi-a avut şi de astă dată rolul conducător (…)»

Înfăptuirea Unirii Princi­patelor Române, în concep­ţia avocatului şi istoricului liberal Mihail Kogălniceanu (1817, Iaşi- 1891, Paris) reprezintă „cheia bolţii, fără care s-ar prăbuşi tot edificiul naţional”. Ca student în Franţa (la Lunéville ) şi ulterior al Universităţii Humboldt (Berlin) susţinea că „Nu am venit la Paris doar ca să în­văţăm cum să vorbim franţu­zeşte ca francezii, ci şi să împrumutăm ideile şi lucru­rile de trebuinţă ale unei naţiuni atât de luminate şi de libere”. Influenţat de princi­piile şi ideile filozofiei lui Hegel, prin care legile tre­buiau adaptate spiritului individual al naţiunilor, el susţinea că a fost prima persoană care a folosit echivalentele moderne din limba franceză a cuvintelor „român” şi „România” („rou­main” şi „Roumanie”) înlo­cuind referirile la „moldo­vean” şi „valah”, referindu-se explicit şi la cauza tuturor românilor ce trăiau în principate şi în ţinuturi din Imperiul Austriac şi Imperiul Rus: «(...) ţara mea este orice loc de pe Pământ unde se vorbeste româneşte, şi istoria naţională este istoria întregii Moldove şi Ţării Româneşti, şi cea a fraţilor din Ardeal.» Prim ministru şi ministru, el a fost unul din cei mai influenţi intelectuali români din generaţia sa, devenind şi un reputat publicist cunoscut pentru revista „Dacia Literară” (unde era redactor şef) şi în calitate de profesor la Academia Mihăi­leană.

C.A. Rosetti prezenta situaţia, din 1859, sugestiv: „Lupta este astăzi mai cu seamă între cei care vor să menţie trecutul şi între cei care vor transformarea so­cietăţii”. În „Tribuna Popo­rului” din Arad (nr.20 din 1/14 februarie 1903) se relatau evenimentele din 1859, într-un stil. educativ, în articolul „Ziua de 24 ianuarie v.”. Reproducem pasaje (în scrierea timpului) şi princi­palele discursuri (ce ar me­rita incluse în toate manua­lele şcolare), cuvântările lui Kogălniceanu şi Boerescu tranşând lupta dintre forţele unioniste şi cele reacţionare: «Aniversarea a 44-a a Unirei Principatelor române (…) s’a serbat Vineri, în toată Româ­nia, ca o zi de sărbătoare naţională, cum este decla­rată chiar prin lege.(…): Şansele de a fi ales le avea deci C. Negri. Trei-zeci şi doi de deputaţi s’au întrunit în preseara alegerii în conferenţă particulară, pen­tru ? lua hotărîre finală asupra alegerii lui Negri, sub cuvânt, că: “nu vor vota pentru unul care vrea împroprietă­rirea ţăranilor”. Atunci se scula M. Cogălniceanu şi zise: “dacă e pe aşa, nici eu nu-mi dau votul pentru cel ce a doua zi m’ar trimite la ocnă, căci să sciţi, eu încă am fost şi sunt pentru îmbunătăţirea sorţii ţeranului". După lungi şi înfocate desbaterl, depu­taţii ajunseră în fine la înţe­legere perfectă, proclamând de candidat pe unul care nici nu era în combinaţie, pe colonelul Alexandru Cuza, om foarte onest, inteligent, cu totul desinteresat, dar indiferent şi nepronunţat în cele politice. La oarele 2 după miezul nopţii s’a terminat con­ferenţa cu resultatul a­cesta.»

Prezentând desfăşu­rarea efectivă a alegerilor şi entuziasmul popular după aflarea veştii alegerii domni­torului, articolul continuă cu un discurs memorabil:

«Eată acum vorbirea lui Cogălniceanu rostită colo­nelului Alexandru loan Cuza, după alegerea sa de domn al Moldovei:

- Măria Ta! După o sută cinci-zeci şi patru de ani de dureri, de umiliri şi degra­daţie naţională, Moldova a intrat de nou în vechiul ei drept, consfinţit prin capitu­laţiile sale, dreptul de a-şi alege pe capul seu, pe Domnul.

Prin înălţarea Ta pe tronul Iui Ştefan cel Mare, s’a înălţat însă-şi naţionalitatea româ­nă. Alegându-te pe Tine de cap al său, neamul nostru a voit să împlinească o veche datorinţă cătră familia Ta, a voit să-i răsplătească sân­gele strămoşilor Tăi, vărsat pentru libertăţile publice.

Alegându-te pe Tine domn în ţeara noastră, am voit să ară­tăm lumii, că întreaga ţeară doreşte: om nou la legi nouă!

Măria Ta! Mare şi frumoa­să îţi este misiunea. Consti­tu­ţia din 7 August însem­nează o epocă nouă şi Măria Ta eşti chemat să o deschizi! Fi deci omul epocei! Fă, ca legea să înlocuiască arbitra­jul. Fă, ca legea să fie tare. Ear’ tu, Măria Ta, ca domn, fi bun, blând, bun mai ales pentru aceia, pentru cari cei mai mulţi domni din trecut au fost nepăsători sau răi!. Nu uita, că cincizeci de deputaţi numai team ales domn, dar ai să stăpâneşti peste doue milioane de oameni.

Fă dar, ca domnia Ta să fie domnie de pace şi de dreptate. Împacă patimile şi urele dintre noi. Introdu de nou în mijlocul nostru stră­moşeasca frăţie. Fi sim­­plu, Măria Ta, fi domn, cetăţean. Urechea Ta să fie deschisă pururea pentru adevăr şi închisă totdeauna pentru minciună şi lingu­şire. Porţi un frumos şi scump nume, numele lui Alexandru cel bun. Să trăieşti dar mulţi ani, ca şi dânsul, şi să faci o Doam­ne, ca prin dreptatea Euro­pei, prin desvoltarea institu­ţiuniilor noastre, prin senti­mentele tale patriotice, să putem de nou ajunge acele timpuri glorioase ale naţiei noastre, când Alexandru cel bun zicea ambasadorilor Împăratului din Bizanţ, că:

„România nu are alt ocro­titor, de cât pe Dumnezeu şi sabia sa.

Să trăieşti Măria Ta!"

(va urma)

Marius HALMAGHI





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

jidvei

marquardt

sibiul de odinioara

omirom

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Licitatie publica

accentmedia