logo
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (IX):
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (IX):
Românul simplu e mult mai solid decât clasa ciocoiască - Justiţia criminală model- filozofia populară stă în proverbele sale!

Ion Codru Drăguşanu constata critic (epistola XIII - Bucureşti, martie 1840), prezentând realist societatea românească: «Pentru instrucţiunea populară se înfiinţează multe şcoli după metoda împrumutată, lancasteriană, spre a împrăştia luminile în bordeie şi e un ce consolator a vedea în fiecare sătuţ clădirea şcolii construită după un şablon estetic, cu frontonul aşezat pe patru coloane, ca un templu grec antic. E însă numai pentru ochi, pe dinafară, iar înăuntru, doamne fereşte, căci nu sunt învăţători, ci acum se formează, foarte cu greu.(...) Lipsesc bărbaţi solizi în toate ramurile şi aşa lumea se zvîrcoleşte în cerc viţios pînă va da dumnezeu mîntuire cu încetul». Lucrarea “Peregrinul transilvan” a fost scrisă în limbajul latinist al epocii - cultivat de Timotei Cipariu – lucrarea fiind prea puţin cunoscută, în epocă.

Să nu neglijăm poziţia faţă de educaţie a eruditului paşoptist,Timotei Cipariu, pionier al ziaristicii româneşti – ce a înfiinţat primul ziar cu litere latine (1847): “Organul Luminărei”, iar în 1848 - “Învăţătorul poporului”. El scria adresându-se cititorilor din sate: «Românul singur din toate neamurile Ardealului, să nu zic al Europei, e fără şcoală, fără învăţătură politică, fără foi scrise în interesul lui. E lipsit de acelea ajutoare, numai el nu ştie calea oablă şi dreaptă ce-l poate duce la îmbunătăţirea soartei lui. El nu ştie ce sunt acele ce fac fericite pe celelalte popoare ale Europei. El e ca un călător în ţară străină care nu ştie drumul şi nu-şi află om care să-i arate calea. Ca pruncul sărac lăpădat în mijlocul căii, care de toţi se roagă şi de puţini este auzit». În lucrarea “Istoria Blajului” (apărută postum, în 2001) Ştefan Manciulea a prezentat atât pe episcopul Ioan Inocenţiu Klein – întemeietorul oraşului Blaj – dar şi situaţia analfabetismului existent în rândul populaţiei româneşti, comparată de Timotei Cipariu, cu situaţia ungurilor şi a saşilor: «Ştiţi voi, românilor, ce rău vă vine din acea nepăsare? Prima e aceea că voi nu ştiţi nimic din cele ce ar trebui să ştiţi, ca să ştiţi, ca să puteţi şi voi fi ca oameni fericiţi, înţelepţi, cu putere şi avuţie. Feciorii voştri, neurmând acele şcoale româneşti, ci ce e de folos ungurului, sasului. Apoi dacă învaţă, se lipesc de unguri şi de saşi, deşi nu din inimă, însă tot se lipesc. Ei să tem a ajuta pe români cu îndrăzneală, ca să nu mânie pe unguri, saşi. Ei, apoi, îşi cresc copii aşa încât, în urmă, nici româneşte nu ştiu vorbi. Asta e rău, rău, de o mie de ori e rău (…) De aci politica română încă n-a fost pe calea dreptăţii politice erau crescuţi fără simţiri, fără căldură către naţiunea sa. Ceilalţi nu se pricepeau din aste lucruri ca bâta. Politica era croită toată nu cum să ajungă şi românul la viaţă cu drepturi ca ungurii, saşii, ci chiar cum să nu ajungă. Aşa românul se afla şi se află în starea călătorului între străini, a căror limbă nu o înţelege, care să sfătuie chiar înaintea ochilor lui cum să-l joace, şi nu înţelege nimic din vorbele lor.» Ion Codru Drăguşanu a fost discipol al “părintelui filologiei române”, fiind influenţat de Şcoala Ardeleană şi adept al latinismului şi al ortografiei etimologice.

Scriitorul Mihai Zamfir îl prezintă pe Ion Codru Drăguşanu ca pe un tânăr plin de luciditate şi cinism care, timp de peste zece ani de călătorie (începând cu 1835), cunoaşte întreaga Europă (din Franţa până în Rusia) abandonând situaţia umilă - de argat prost plătit - şi servind ca interpret, protejat de stăpâni mai mult sau mai puţin înţelegători, cunoscând viaţa boemă a capitalelor europene „pe banii altora şi cu o naturaleţe absolută”. Remarcând progresele tehnice europene (epist. XI,1839) I. C. Drăguşanu spera că şi «boierii noştri nu vor rămânea înapoi, mai ales dacă se vor strădui a-şi cîştiga cultura ştiinţifică care le lipseşte cu totul şi cu care mulţi maghiari sunt dotaţi (...)

În cultură, ca în natură, imitezi pe vecin mai curînd decît pe cel îndepărtat şi ţii pas mai uşor cu cel ce merge încet decît cu cel ce fuge». Analizând organizarea administrativă din principatele române, Ion „din Drăguş” consemna:

«Justiţia criminală (...) e totuşi europeană, modernă, nu recunoaşte tortura, nici confiscarea bunurilor, apoi nici starea de asediu. (...) Dacă în toată Europa, şi chiar la noi în Transilvania, oameni liberi scot sarea din ocne, oare nu e destul de uman a atribui această treabă criminalilor, drept pedeapsă, în loc de a-i spînzura? Poate că cu aceasta se vatămă numai simţul salinarilor de bună voie. Legile criminale sunt, din altele, uniforme pentru toţi, nu ca la noi, în Transilvania, unde omorul unui nemeş costă două sute florini, al unui libertin patruzeci florini şi al unui iobag douăzeci florini! De aceea, nici se aude proasta zicătoare, la toată întâmplarea, ca la noi: „Te omor, f ...., şi te plătesc cu bani!”. Oricum justiţia criminală ar putea fi model Transilvaniei; apoi nici nu se comit atîtea crime şi hoţiile, oarecînd faimoase, s-au stîrpit cu totul. Şi poliţia e de laudă în România. În toate comunele se ţine pază de noapte prin locuitori şi, pentru furtul sau dauna urmată prin putere în sînul comunei noaptea, aceasta e răspunzătoare solidar. E, fireşte, o măsură făcută în favoarea boierilor şi arendaşilor, însă, în genere, bună şi demnă de imitat pretutindeni. (...) Viaţa comunală e departe de a fi dezvoltată, dar cîteva instituţiuni ţintează de a o dezvolta, ceea ce cu timpul, se va şi înfăptui, căci românul simplu e mult mai solid decât clasa ciocoiască, care, rînd pe rînd, s-a slavonisat, s-a grecit, s-a muscălit şi acum a ajuns a se franciza cu ideile, cu limba şi cu moravurile. Sătenii, străini aşa numitei culturi, ţin una şi bună: nu se iau după toată umbra. Comunităţile sunt colonicale, bisericeşti, şcolare şi politice. De remarcat e că o comună politică n-are un anumit jude, ca la noi, ci un consiliu comunal, compus din proprietarul moşiei sau arendaşul lui, din parohul local şi din mai mulţi aleşi ai poporului, apoi dintr-un logofăt sau notar sătesc. (...) Am înşirat ... şi bune şi rele, şi aş mai avea, dară ajungă. Sunt muguri să fructifice, sunt şi plăgi încă nevindecate din morbul de moarte al gintei noastre, spre a căror vindecare nu ajung zece ani, de cînd sunt lucrurile ceva mai stabile şi m-aş bucura să le văd cicatrizate în cincizeci de ani. Ajute dumnezeu!».

Ion C. Drăguşanu a notat în cele 35 de epistole impresii dar şi sfaturi. Întâmplările prin care trece - vizitând Europa – i-au adus în memorie toate vechile zicători româneşti: “până nu dai cu capul de pragul de sus, nu-l vezi pe cel de jos” (prezentat şi sub forma “Cine suie la munte, să nu uite că şi coborîşul are greutăţile sale şi poate aluneca să cadă”); “Pînă vei fi ferice mulţi amici vei număra. În timpuri de revers însă vei fi singur”. La Paris descoperă vorba germană “Wo die Noth am Höchsten, Da ist Gott am nächsten” (Unde-i necazul mai mare, Acolo-i şi Dumnezeu mai aproape), cultura populară germană inspirându-l şi în iunie 1842 (la Nizza în Provenţa): “Nimic nu este mai de dispreţuit decât un ignorant, care socoteşte de bun augur doar ce face el însuşi”. Din epistola a XXVI (Neapole-1842) reproducem începutul: «Filozofia populară stă în proverbele sale, pururea bine nimerite şi cuprinzătoare de adevăr indiscutabil. La pomul lăudat să nu te duci cu sacul mare. De multe ori avui ocaziune să mă conving că în ce pusei mai multă speranţă, de acolo întâmpinai mai multă decepţiune, şi aşa-mi făcui regula ca nicicând să-mi încordez imaginaţiunea peste oarecare grad, spre a putea privi realitatea în faţă cu putincioasă indiferenţă. Perspectiva farmecă, lucrul de departe se vede mult mai perfect şi mai trandafiriu, pe cînd, contemplat de aproape şi în detaliu, cad în ochi numai defectele; poezia imaginaţiunii devine proză trivială în realitate». (va urma)

Marius HALMAGHI



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia