logo
2018 - MAREA UNIRE şi Tribunismul (III): Publicaţiile ... hrana ignoranţilor? Dacă nu era Göthe, Germanii n’ar fi avut un Bismarck! Despre canibalismul intelectual!
Marius HALMAGHI
3097 vizualizari
2018 - MAREA UNIRE şi Tribunismul (III): Publicaţiile ... hrana ignoranţilor? Dacă nu era Göthe, Germanii n’ar fi avut un Bismarck! Despre canibalismul intelectual!

Evident că – în prezent - nimeni nu mai dispreţuieşte publicistul, iar jurnalismul nu mai apare «în ochii elitei sociale şi intelectuale ca o subliteratură, fără valoare şi prestigiu. Despre aceasta vorbeşte Rousseau în 1755: „Ce este un periodic? O lucrare fără merit şi fără utilitate, a cărei lectură neglijată şi dispreţuită a ştiutorilor de carte nu face decît să ofere femeilor şi nerozilor vanitate fără instrucţie”.

Şi mai târziu, despre acelaşi lucru scria şi Diderot în „Enciclopedie”: „Toate aceste hârtii sînt hrana ignoranţilor, resursă a celor care vor să vorbească şi să judece fără să citească, flagelul şi dezgustul celor care muncesc. Ele nu au imprimat niciodată o linie corectă a unui spirit rezonabil, nici nu au împiedicat un autor prost să creeze o operă fără valoare”. Pentru Voltaire, gazetele nu erau decât „povestire a unor nimicuri”.»

Abia la finele sec. Al XVIII-lea, presa a început să-şi cucerească rolul de a „patra putere” în stat, odată cu angajarea ei în lupta politică, făcându-l pe lordul Burhnam să exclame (la începutul sec. XX): «Cea mai mare parte a ziarelor seamănă cu acele dame elegante din West End care se preocupă mai mult de silueta lor decît de moralitatea lor” (Pierre Albert, Istoria presei, 1970). Mihail Sebastian a reuşit, prin eseul „CENTENARUL”, să ne convingă de faptul că în literatură, centenarul cerne valorile, le rânduieşte şi nepoţii noştri sunt beneficiarii direcţi ai unei literaturi, atent şi corect selectate de furcile caudine ale unor criterii de valoare ce depăşesc subiectivismul criticilor contemporani.

În paginile cotidianului „TRIBUNA”, am avut şansa să descoperim literatură, dar şi principii care au fost explicate de scriitori talentaţi, majoritatea formaţi la şcoala de ucenicie politică şi ziaristică pe care a reprezentat-o publicaţia încă de la fondare (Sibiu, la 1884). Mulţi publicişti, redactori şi scriitori, s-au consacrat la „Tribuna”, preluând ştafeta „din mers”, sub îndrumarea directorului fondator - scriitorul Ioan Slavici -  pentru a continua programul stabilit de conducerea publicaţiei.

Să revedem editorialul “Rostul scriitorilor” . Budapesta. 5 Februarie” -“Tribuna” (Arad)  nr. 19 din 24 ian.v./6 febr.n.1912: «Un adevăr universal, care a trecut de mult în conştiinţa lumei culte, a fost referit azi vară la poporul german de unul din cei mai de seamă cugetători ai globului. Acest cugetător e istoriograful englez Haldane, ministru liberal în cabinetul Asquith. (…) cu prilejul unei întruniri liberale, a spus cuvintele că dacă nu era Göthe, Germanii n’ar fi avut un Bismarck şi nici un Moltke", ele au întâlnit înţelegere unanimă, căci cetăţenii Londrei au o concepţie cu totul deosebită de a noastră în ce priveşte influenţa scriitorilor asupra destinelor unui popor.,,Mania de sistem germanic - a adăugat Haldane - vecinii noştri au moştenit-o dela poeţii şi filozofii lor dela începutul veacului al XIX lea"  şi în această constatare, adevărul că formele în cari viaţa unui popor îşi căută suprema expresie, se zămislesc etern din cugetarea scriitorilor, se cuprinde întreg. Şi - după cum am spus - nu e un adevăr nou acesta, el a trecut de mult în patrimoniul popoarelor civilizate. Admirăm în toată sinceritatea pe acest Haldane, care ştie să derive uriaşele progrese naţionale ale poporului german din fondul etic al cugetării germane şi care a înţeles în consecinţă să înalţe moralul neamului său, nu apelând la instinctele acerbei rivalităţi dintre Englezi şi Germani, ci stimulându-le conştiinţa, printr’o înaltă îndrumare de ordin psihologic intim. Cuvintele aceste ale lui Haldane ni-le-a revocat în memorie primitivitatea concepţiilor noastre curente asupra scriitorilor, primitivitate pe care ziarul acesta şi-a permis s’o sgândărească şi care spumegă acum rănită în coloanele autorizate, degenerând în acte de adevărat canibalism intelectual. Dar se va slei odată şi puterea de rezistenţă a primitivismului nostru, ba ni-se pare,chiar că svâcnirile lui îşi pierd din ce în ce intensitatea, apropiindu-se tot mai mult de agonie. Avem convingerea că la noi, mai curînd chiar decât la alte popoare se va lămuri o concepţie superioară în ce priveşte rostul scriitorilor în viaţa unui neam şi în special în luptele pentru conservarea lui naţională.

Sociologii şi filosofii moderni ne prevestesc o ipostază îndepărtată a evoluţiei omeneşti, când inima organizmulüí social va fi scriitorul. Ipostaza aceasta se anunţă chiar de pe acum şi conturele ei vagi sunt schiţate în respectul cu care în Apus se lărgeşte din ce în ce terenul de participare efectivă la viaţa publică pe seama scriitorilor. Avem atâtea semne în sprijinul acestei constatări şi cei ce urmăresc viaţa statelor mai civilizate decât al nostru le-au remarcat, de sigur, de mult. Au fost însă şi sunt şi astăzi situaţii excepţionale, cari determină un rost hotărîtor scriitorilor în viaţa unui neam. Istoria are închise în paginile ei atâtea exemple în această privinţă. Să nu ne gândim la epoca de regenerare şi organizare politică a poporului german, nici la epoca de închegare a statului italian, - avem doar în nemijlocita noastră apropiere bogate învăţăminte în istoria neamului unguresc. Viaţa neamului unguresc n’a avut în era absolutismului de după revoluţie - ca să cităm numai un exemplu - decât o singură busolă, o singură rază în resemnarea întunecată care-l subjugase: literatura. Toate speranţele lui înfrînte au putut să reînvie numai de apa fermecată, a alegoriilor lui Tompa poetul, iar temeliile vieţii lor naţionale (constituţia din 1867) au putut să fie aşezate atât de adânci şi de largi numai cu concursul pleiadei de scriitori, care a inspirat creaţiunile cabinetului Deák, făcând chiar parte din acest cabinet.

Am putea să ducem gândul cetitorilor noştri departe, pironindu-l asupra întâmplărilor din Indiile engleze, unde aţâţătorii .unor vremuri de redeşteptare naţională îndură moarte de martiri, cu ochii aţîntiţi asupra unui ideal pe care noroadele lor arămii încep să-l înţeleagă din o seamă de versuri incendiare. Am putea să pătrundem dimpreună cu cetitorii noştri în tainiţele sufleteşti ale revoluţiei chineze, am putea să cercetăm viaţa intimă a poporului irlandez ori pe cea a finlandezilor, acum după contopirea politică, a Finlandei cu Rusia şi am găsi pretutindeni la originea tuturor opintirilor de apărare naţională flacăra cugetărei sacre. Adevărurile acestei credef. însă. că ajung pentru încheierea ce voim să facem şi anume: cu cât un popor e mai primejduit în existenţa lui naţională, cu atât rolul superior al scriitorilor se lămureşte mai pregnant, pentru că conştiinţa primejdiei naţionale în conştiinţa scriitorilor trebuie să-şi găsească expresia ei cea mai înaltă. Literatura unui popor, când existenţa lui naţională e serios ameninţată, se va cristaliza deci în mod firesc pe un fond politic. Întrebuinţăm aici cuvântul politic în sensul său cel mai nobil, bine înţeles. (…).»

Nu este deloc întâmplător faptul că printre primii scriitori ai Transilvaniei sunt chiar tribuniştii. Aceştia cunoşteau îndemnul către scriitori, făcut - în 1837- de primul preşedinte al Societăţii Academice Române, Ion Heliade-Rădulescu (scriitor şi filolog născut la 1802, Târgovişte – d. 1872, Bucureşti), considerat cea mai importantă personalitate din cultura română prepaşoptistă: «„Nu e vremea de critică, copii, e vremea de scris şi scriţi cât veţi putea şi cum veţi putea, dar nu cu răutate; faceţi, iar nu stricaţi, că naţia primeşte şi binecuvântează pe cel ce face şi blestemă pe cel ce strică. Scriţi cu inima curată şi începeţi şi săvârşiţi în Domnul şi Domnul va binecuvânta ostenelile voastre şi neamul va cinsti viaţa şi purtarea voastră, şi viitorimea va pomeni numele voastre şi voi veţi fi fericiţi, pentru că veţi avea pacea în inimă. 



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

Gaudeamus

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
carrefour
Licitatie publica

accentmedia