logo
2017-Anul tribuniştilor memorandişti (XXX): Ich Sterbe für Nation - Horia şi "Frăţia de cruce” - feudalii noştri nu învăţaseră nimic pe lume din catastrofa de la 1784
2017-Anul tribuniştilor memorandişti (XXX): Ich Sterbe für Nation - Horia şi

Continuăm reproducerea din opera lui Bariţiu: “Părţi alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă”: «În adevăr că furia lor dezlănţuită a fost ca de fiare carnivore, adică întocmai cum s-a manifestat furia francezilor îndată după şapte ani de la Horaiada ardeleană în revoluţiunea cea mare, în care au perit peste un milion de francezi, partea cea mai mare din ei cu totul inocenţi; ori cum s-au macelat (măcelărit) zeci de ani spanioli între sine, cehii cu nemţii, italienii cu austriecii, germanii între ei în războiul de treizeci de ani, polonii între sine, apoi cu ruşii; maghiarii ca curuţi şi lobonţi; tot maghiarii în 1848-9; rutenii cu polonii în 1846; scurt, pretutindeni fiare carnivore de ambele părţi, şi Iosif II a enunţiat un mare adevăr, cînd a scris cancelariului Eszterházi că dacă poporul român trebuie să fie dus la şcoli ca să piardă din barbaria sa, apoi întocmai de asemenea şcoala avea trebuinţă tot aşa de mare şi clasa nobilimei feudale, pentru ca să piardă din cruzimea sa. Căci adecă s-ar înşela oricine ar crede că înainte cu o sută de ani o mare mulţime de nobili feudali ar fi fost mai puţin barbară decît poporul ţăran, iar în cruzime, în setea de sînge întrecea departe pe poporul ţăran. Între altele este adeverit chiar şi din datele adunate de Szilágyi, că toată furia românilor răsculaţi, totuşi în cele două comitate Hunedoara şi Zarand, numărul persoanelor omorîte de ei a fost numai 133, după care au rămas 38 de văduve şi 77 prunci orfani. Tot aşa însă este adeverit, că dintre români singur la Deva şi la Aiud au fost executaţi atîţia, iar în bătălii au perit neasemănat mai mulţi, iar familiile lor despoiate au trebuit să ia lumea în cap, dacă n-au apucat a pieri de foame şi de ger. Unde mai punem şi numărul acelora, cari au fost omorîţi după aceea, prin bătăi de răzbunare cu cîte o sută de beţe. (…) Mai la vale vom avea trista ocaziune de a ne convinge că feudalii noştri nu învăţaseră nimic pe lume din catastrofa de la 1784. Ei şi după aceea ţineau cu cerbicia împetrită la dreptul de proprietate asupra oamenilor întocmai ca şi asupra boilor din jug şi a cailor din ham, cu acea distincţiune esenţială, că de nutreţul animalelor domestice îngrijeau neasemănat mai bine decît le păsa de traiul iobagilor. Feudalii altor ţări mai înaintate şi chiar proprietarii scavilor în străvechime, din Orient, din Grecia şi Roma aveau atîta judecată sănătoasă ca să ştie, că este în bine înţelesul interes al lor să aibă sclavi de rasă bună, sănătoasă, să le lase mijloace de viaţă, locuinţă şi îmbrăcăminte de ajuns, ca să poată munci bine şi cu spor, să se înmulţească, pentru ca la vânzare să capete preţ cît mai bun pentru ei; iar spre a-şi îndemna sclavii ca să se poarte tot mai bine, pe mulţi din ei îi emancipau, anume în Roma cu nume de libertine şi de liberţi. S-au văzut şi pe la noi excepţiuni foarte onorabile de aristocraţi în adevăr nobili, umani şi buni creştini: aşa şi între patrician; dar marea majoritate considera şi trata pe popor numai precum tratează proprietarii de managerii cu fiarele lor carnivore, că le dau nutremînt foarte puţin, ca nu cumva apucînd la puteri să sfarme grătarele de fer ale închisorii şi să scape în largul cîmpului. După executarea capilor răscoalei împăratul în tot decursul anului 1785 a luat măsuri diverse, atît pentru a împăca spiritele, cît şi spre a uşura soarta poporaţiunei rurale (…)
În Sibiu (…) împăratul a venit pe la 15 iulie 1786 şi a tras iarăşi la ospătăria cetăţii ca şi în trecut.(…) în acest an s-a terminat abia cadastrul, bun rău, între conflicte dese ale inginerilor militari cu funcţionarii civili. Alăturea cu acel operat greu s-a executat în fine, (…), numărarea locuitorilor după clase şi naţionalităţi, ceea ce aristocraţia nu ar fi voit cu niciun preţ. Din acea conscripţiune făcută în anul 1786 numărul locuitorilor Transilvaniei a ieşit 1½ milion, din care număr 2/3 părţi au fost români, adecă un million întreg, iar 1/3 adecă 500 de mii maghiari cu secui cu tot, saşi, armeni şi cîte alte limbi şi confesiuni pe ici pe colo mai erau în ţară; iar nobili privilegiaţi de diverse categorii pînă sus la magnaţi au fost cu toţii 33 mii de suflete. Aceste cifre comunicate de cătră unul din funcţionarii cei mai de frunte ai timpului său şi văr primar cu gubernatorul Brukenthal, noi caută să le cunoaştem ca autentice, conservate de înainte cu o sută de ani.»
Reproducerea selectivă din lucrarea “Războiul ţăranilor din 1784” – autor Ştefan Pascu (1957) nu clarifică implicarea guvernatorului Samuil Brukenthal, a nepotului Mihail Brukenthal şi a oculistului Ioan Piuariu Molnar în armistiţiile ce au condus la încetarea conflictelor, prinderea căpeteniilor răsculaţilor, pacificarea satelor şi execuţia pe platoul “La Furci” a lui Horia şi Cloşca «în faţa unei mari mulţimi de ţărani, aduşi cu forţa din satele mureşene, oferind nobilimii “o sărbătoare princiară”». Este edificatoare şi poziţia episcopului ortodox, Ghedeon Nichitici ce «căuta să liniştească poporul prin mijlocirea preoţilor, cărora le trimitea circulare în care îşi arăta “adînca mîhnire, destula scîrbă şi simţitoarea durere” la vestea celor săvîrşite de răsculaţii îndemnaţi de “Horia, căpetenia rebeliştilor”, care “nu încetează a face răutate şi minciuni”, îndemnînd poporul “a nu asculta minciunile lui Horia”». Sentinţa dispusă de la cel mai înalt nivel al imperiului se dorea pilduitoare: «să li se frîngă cu roata toate membrele corpului începînd de jos în sus, anume mai întîi lui Ion Cloşca apoi lui Horia, numit altiminterea şi Ursu Nicola, şi în chipul acesta să fie trecuţi din viaţă la moarte, iar corpurile lor să fie despicate şi tăiate în patru bucăţi şi părţile corpului să fie aşezate pe roate pe marginea diferitelor drumuri, şi anume în satele unde au fost săvîrşite cele mai mari cruzimi, iar inimile şi intestinele lor să fie îngropate aici, la locul supliciului». Ştefan Pascu scria: «Horia a fost măreţ. A înaintat cu curaj şi cu tărie (…) zicînd: "Ich Sterbe für Nation" - “Eu mor pentru naţiune”». Se ştie că urmările acestei răscoale – revoluţii sau război ţărănesc au fost multiple ele făcându-şi efectele chiar şi peste secole. Nobilii ziceau că «neamul romînilor … numai prin pedeapsa cu moartea se poate înspăimînta (…) ţărănimea romînă “numai prin frică mare poate fi guvernată” (…) Într-un memoriu al nobililor din Transilvania se popune ca ţăranii din satele participante la răscoală să “poarte cusut pe spate, pe ţundră, semnul furcilor tăiat în pănură albă sub pedeapsa de 50 de lovituri de bîtă”»
Oare cine mai păstrează o asemenea ţundră astăzi, semnul ţinutului răsculat de odinioară?
Ecoul evenimentelor din Transilvania a fost mare în epocă: «De la Urali şi pînă la Mediterană şi Atlantic, întîmplările din Transilvania au reţinut atenţia tuturor oamenilor. (...) este semnificativ faptul că omul politic, fruntaş al revoluţiei franceze şi mare lider mason, publicistul Jean Pierre Brissot, Brissot de Warville (1754-1793) este acela care într-o filipică adresată împăratului Iosif însuşi se arată necruţător ... „Horia şi-a făcut datoria, era rîndul tău  (al lui Iosif al II-lea) să ţi-o faci ... Ţăranii au fost tiranizaţi de monştri, ei aveau dreptul să se răscoale (...) ai fost nedrept pedepsind cu moartea pe Horia, ca asasin, cât timp cruţi viaţa nobililor asasini. Dacă românilor nu li se redă libertatea, înseamnă că toţi monarhii Europei trebuie să se ridice împotriva Statelor Unite ale Americii, să proscrie constituţia acestui nou stat şi să condamne ca infamă orice alianţă cu el». Astăzi se ştie că Horea a avut mai multe întrevederi particulare cu Iosif al II-lea la Viena (în anii 1779, 1780, 1782, 1784) fiind şi membru al societăţii secrete “Frăţia de cruce”. Nu întâmplător el şi-a numit principalii colaboratori "fraţii de cruce". Literatura istorică menţionează şl deviza “comună” a românilor şi peste câţiva ani şi a francezilor: “război palatelor, pace colibelor”. (va urma) Marius HALMAGHI



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Fabrica de lactate Sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica