logo
2017-Anul tribuniştilor memorandişti (XXVIII):Românii se pretind urmaşi ai Romanilor, ... religia lor nu e romană. Românii nu sunt slavi, ... religia lor e rusească!
2017-Anul tribuniştilor memorandişti (XXVIII):Românii se pretind urmaşi ai Romanilor, ... religia lor nu e romană. Românii nu sunt slavi, ... religia lor e rusească!

Continuăm reproducerea selectivă a editorialului apărut în nr. 74 şi 75 din „Tribuna” iulie 1884, pe care îl putem atribui scriitorului Ioan Slavici: «Stăpâniţi de această ideă predilectă a timpului lor, Sigismund Báthory, Mihaiu-Vodă şi Aron – Vodă închee alianţă şi pornesc răsboiul contra Turciei, şi Báthory, omul de o bolnăvicioasă sine qua non, ca el să fie recunoscut Domn al tuturor trei ţărilor, ear Mihaiu-Vodă şi Aron – Vodă să primească posiţiunea de simpli locţiitori ai lui. Domnii români, (...) primesc această condiţiune. Tocmai de aceea însă puţin în urmă, dup-ce Sigismund Báthory părăsesce Ardealul şi Mihaiu-Vodă ocupă el însuşi centrul de operaţiune, mai marii Boemiei îl intitulează într’o adresă de felicitare „Rex Daciae”. Despre aspiraţiuni naţionale române nu putea fi vorba nici la Báthory, nici la Boemi, ba n’a fost chiar nici la Mihaiu-Viteazul. Nu exista încă cestiune naţională atunci. Se luptau creştinii contra Turcilor, vorba era de a apăra cultura europeană ameninţată de Osmani, şi se căuta o combinaţiune geografică, prin care li se asigurează creştinilor o posiţiune pe cât se poate de sigură. (...) În curând se ivesce o nouă putere, Rusia, socotită şi ea ca un pericol ce ameninţă desvoltarea pacinică a societăţii europene. De aceea idea unui regat dac nu’şi perde farmecul şi în tot cursul secolului XVIII diplomaţii dela Curtea din Viena îşi dau silinţă să întindă hotarele împărăţiei peste culmile Carpaţilor, pentru ca în casul unui răsboiu cu Rusia apărarea să poată fi mai sigură. Astfel pe la începutul secolului, în timpul negoţierilor dela Bucuresci, Curtea din Viena stărue să i se dea supremaţia în ţările române şi ocupă Oltenia, ear mai târziu înaintează pajurile de-a lungul munţilor şi ocupă Bucovina anume pentru-ca să aibă posiţii favorabile cu Rusia.
Actele diplomatice privitoare la această epocă au fost adunate de Bar. E. Hurmuzachi, s’au publicat în ediţiunea Academiei Române, şi din ele ori şi cine se poate încredinţa, că ceea ce a făcut ca Curtea din Viena să nu stărue asupra ţărilor române a fost neîncrederea ei în Români. De câte ori s’a pus cestiunea anectării acestor ţări, sfetnicii Curţii au zis: Românii, ortodocşi fiind, înclină spre Rusia şi nu ne inspira încredere. Să ne mărginim dar a supraveghia, ca nici Ruşii să nu stăpânească aceste ţări şi să stăruim a ne câştiga simpatiile Românilor. Aceasta e politica ce a urmat cabinetul din Viena în tot cursul secolului trecut: în deosebi înaintea încheerii tractatului dela Cuciuc-Cainardji (1774) Rusia a luat faţă cu Austria angagiamentul de a nu stipula nimic în ceea ce privesce ţările române. (...) Singur Împăratul Iosif II se abate dela această linie de conduită şi închee cu Împărăteasa Ecaterina a doua un tractat, în care se hotărăsce, între altele, şi înfiinţarea Regatului Daciei, având el să fie Rege al acestui regat. Nici Împăratul Iosif II nu poate fi bănuit de aspiraţiuni naţionale române. El avea numai mai multă încredere în Români şi înţelegea, că Românii pot prea bine să fie ortodocşi, ca Ruşii, şi să ţie cu toate aceste la ei înşişi mai mult decât la Ruşi, când interesele nu le sunt identice.
Eată dar că am ajuns la fineţa, cu care „Pesti Napló” îşi întroduce articolul pe care l-am comunicat în numărul de ieri. „Românii se pretind urmaşi ai Romanilor, dar religia lor nu e cea romană. Românii nu sunt slavi, dar religia lor e cea rusească.” Aşa este. Francezii, care sunt catolici, şi Italienii, care sunt şi ei catolici, şi Spaniolii, cei mai catolici dintre catolici, toţi aceştia sunt fraţii noştri în Traian, şi un poet român a luat premiul la concursul ţinut pentru „Cântecul gintei latine”. Vor Maghiarii ori nu, se supără ori nu, noi tot suntem un popor neo-latin, pentru-că suntem, voim să fim, şi suntem primiţi cu dragoste de popoarele neo-latine. Cu toate aceste nici la Moscva, nici în muntele Atos, nici la Constantinopol, nici la Atena noi nu suntem priviţi ca străini, şi acolo avem fraţi, fraţi în Christos. Aceasta îi este paradox Maghiarului! Să-i fie! Noi tot rămânem un popor, care are relaţiuni intime atât cu apusul, cât şi cu răsăritul, o verigă importantă în lanţul popoarelor europene, un popor, care are un sens oare-care.
Încercarea de a mai face, ca azi, pe la finele secolului XIX, să fim bănuiţi de înclinări rusofile, pentru-că suntem ortodocşi, această încercare e ridicolă, căci ceea ce ne stăpânesce pe noi astăzi nu mai e religia, ci naţionalitatea.
Înaintaşii noştri s’au luptat acum o sută de ani pentru libertatea de migraţiune. De atunci şi până acum s’au petrecut multe; astăzi suntem noi înşine stăpâni pe pământul de sub picioarele noastre: ne luptăm acum pentru libertatea de desvoltare. Şi această luptă e o urmare firească a succeselor, pe care le-am avut în timp de o sută de ani: în timp de o sută de ani ne-am deprins a merge mereu înainte şi nici noi înşine nu mai putem sta locului, nici alţii nu ne pot opri. Nu ne iartă firea: ori perim ori mergem înainte. Şi fiindcă aşa este, simpatiile noastre nu pot să fie decât ale aceluia, care nutresce în noi speranţa, că ne va deschide drumul. E oare cu putinţă să fie altfel? Se poate oare să fim mereu loviţi, mereu jigniţi, mereu atinşi în cele mai scumpe interese ale noastre, fără ca să adunăm mânia în noi? Suntem oare nebuni, ca să ţinem la o tovărăşie, în care dăm mereu şi nu luăm nimic? Sunt mii de tineri români, care au fost siliţi să se ducă pribegi din ţeara lor: nu cumva Maghiarii pretind, ca aceştia să predice iubire către aceia, care le-au zis: „Ha nem tetsik, menjen Olàhországba!”. S’a intitulat ori nu Horia „Rege al Daciei”? – nu scim. Scim însă, că aceşti pribegiţi ţin cu ori-ce preţ, ca el să se fi întitulat aşa, stărue cu tot din adinsul, ca idea regatului dac să fie naţională română, pentru-că aceasta e singura lor mângâiere. Scim şi noi, că prin aceasta ei devin un element primejdios atât pentru patrie, cât şi pentru naţiunea noastră; o scim aceasta şi combatem propaganda făcută de dînşii. Ce folosesc însă cuvintele contra faptelor? Cestiunea e clar pusă. Noi susţinem, că este şi aici în Ardeal şi în Ţara Ungurească şi în Bănat o desvoltare naţională română cu putinţă şi voim s’o dovedim aceasta prin argumente luate din istorie şi prin propria noastră activitate în sens naţional. Ei susţin, că câtă vreme Maghiarii vor stăpâni situaţiunea, câtă vreme există Ungaria de astăzi, nu poate fi vorba despre o desvoltare naţională română în ţerile coroanei ungare şi o dovedesc aceasta cu fapte, noi cu cuvintele noastre suntem impotenţi faţă cu faptele. Maghiarii pe cine spriginesc? Pe aceia, pe care noi îi combatem: ei săvîrşesc faptele luate drept argumente contra noastră, ei sunt cei mai aprigi susţiitori ai tesei, că nu se poate în Ungaria o cultură, care nu e maghiară. Ba merg mai departe: „Pesti Napló” cere ca guvernul să fie energic în Ardeal şi cu deosebire sever faţă cu şcoala şi biserica. Să fie sever, dacă-i dă mâna. Un lucru e însă sigur, că cu cât guvernul va fi mai „energic” şi mai „sever”, cu atât mai îndrăsneţi va trebui să ne facem şi noi, Românii cu idei moderate, cu atât mai multă libertate va trebui să ne luăm în ţara noastră. Dar noi avem temniţe şi furci! – ne strigă Maghiarii. Pentru noi n’aveţi nici temniţe, nici furci destule! – le răspundem noi. Horia şi Cloşca au fost frânţi în roată, dar Românii au obţinut dreptul de liberă migraţiune. Şi pe noi puteţi să ne puneţi în furci, dar cu cât mai curând ne veţi pune, cu atât mai curând va trebui să ne recunoasceţi dreptul de liberă desvoltare. Şi de aceea mai bine e să ne recunoasceţi acest drept chiar acum, pentru-ca să nu mai avem nevoie de a ne mai perde timpul cioplind furci unii pentru alţii – căci dacă e vorba de furci, - la treaba aceasta se pricep toate popoarele mâniete. Bange machen gilt nicht!»

(va urma) Marius HALMAGHI



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Fabrica de lactate Sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica