logo
2017-Anul tribuniştilor memorandişti (XX): Să se renunţe la vorbele goale despre cultură şi să se întreprindă o acţiune concretă pentru culturalizarea maselor!
2017-Anul tribuniştilor memorandişti (XX): Să se renunţe la vorbele goale despre cultură şi să se întreprindă o acţiune concretă pentru culturalizarea maselor!

Continuăm reproducerea selec­tivă din lucrarea pr.dr. Savu Popa: «Maniera alcă­tuirii frazei, în care ideea se punctează plastic printr-un dicton, este caracteristică stilului publicistic al lui Nicolae Cristea, recunoscut în acel moment drept autor al articolului, chiar dacă 50 de ani mai târziu Ioan Slavici şi-l va atribui în mărturiile sale din “Lumea prin care am trecut” (…)». Şi totuşi, majoritatea istori­cilor atri­buie articolul “Răsplată?” lui Ioan Slavici, conţinutul fiind un adevărat rechizitoriu, în analiza politicii guvernului premierului Kalman Tisza. Unul din cei mai cunoscuţi cercetători ai „Tribunei” şi al „tribunismului”, istoricul şi publicistul sibian Vasile Rusu,                     m-a avizat că articolul „Resplată?” a fost publicat în lucrarea domniei sale „Tri­buna sibiană 1884-2004”, o lucrare pe care, recunosc, nu am consultat-o şi care va constitui o sursă preţioasă pentru tema acestui articol. Am făcut cuvenita rectificare având în vedere faptul că în nicio lucrare consultată – până acum - nu am regăsit reprodus acest articol, care a avut largi implicaţii în fon­darea cotidianului „Tribuna”. Tribunistul Vasile Rusu afir­mă despre articolul „Răs­plată?”: « ...mulţi cercetători în cauză nu l-au văzut dar l-au buchisit „ditirambic”, cu morgă academică, cu „lustru fără bază”. Limpezimea sa, cu marcă slavi­ciană, dă de o parte orice comen­tariu»
Articolul “Resplată?” a con­­­­dus la demiterea lui Nico­lae Cristea, moment ce l-a determinat să militeze pentru “radicalizarea miş­cării naţionale”. Acesta este şi momentul părăsirii redac­ţiei Telegrafului român de către membrii grupării şa­gunist-junimiste înche­gate în jurul lui N. Cristea şi de demarare a pregătirilor pen­tru înte­meierea Tribunei. Unii cercetători susţin că mo­mentul a fost abil fruc­tificat de cel mai tânăr mi­tropolit, Miron Romanul (ales - la 46 de ani - în cea mai înaltă funcţie religioasă ortodoxă din Transilvania) de a scăpa de această grupare incomo­dă, care s-a opus alegerii sale şi l-a susţinut constant pe episcopul Nico­lae Popea, fostul secretar particular al lui Andrei Şa­guna.
Toţi membrii acestei gru­pări erau dedicaţi concep­ţiilor insuflate de mitropolitul Andrei Şaguna, acesta re­prezentând maestru, în jurul căruia s-a conceput afirma­rea naţiunii române din Tran­silvania. De la marele mitro­polit grupul de tineri a învăţat activismul, doctrina politică dar şi viziunea acestuia în problemele şi drepturile na­ţionale ale românilor. Pentru rolul important pe care acest grup l-a avut în apariţia Tri­bunei, ar trebui să revedem moştenirea spirituală cu care aceştia au părăsit redacţia “Telegrafului Român”.
Reproducem selectiv din lucra­rea istoricului Lucian Boia: “Eu­gen Brote 1850-1912 Desti­nul frânt al unui luptător naţional”: «N.Cristea a susţinut mişcarea, dar nu a participat activ la ea, nu a scris în suplimentul ziarului pe care îl conducea. Actiunea a început cu nu mai mult de patru persoane. Primul în ordinea vârstei, Ilarion Puş­cariu, născut în 1842, a făcut studii de teologie la Sibiu, apoi de filozofie la Viena (devenind în 1869 doctor în filozofie). Din 1870 era pro­fesor la seminarul din Sibiu. Este autorul mai multor lucrări cu caracter pedagogic, istoric şi filo­logic. În “Foişoara Telegrafului Ro­mân” se ocupă de probleme de pedagogie, semnând un mare număr de articole. Al doilea, Dimi­trie Comşa, se încadrează în acţiu­nea “Foi­şoarei” cu hărnicia sa carac­teristică, dovedită şi la “Eco­nomul”. Preocupările sale se pare că nu depăşesc limi­tele stricte ale profesiunii, dar în aceste limite se dove­deşte un bun specialist şi popu­larizator. Al treilea, Daniil Popovici Barcianu, născut în 1847 la Răşinari, este fiul lui Sava Popo­vici Barcianu şi vărul lui E. Brote. Între 1870 şi 1874 a studiat la Viena, Bonn şi Leipzig pedagogia şi ştiinţele naturale. În 1876 e numit profesor la Institutul Teologic din Sibiu. Doctor în ştiinţele naturii, a fost un remarcabil cunoscător al acestei discipline. De E. Bro­te îl va lega o strânsă prie­tenie. În sfârşit, al patrulea din grup, cel mai tânăr, dar probabil şi cel mai energic este E. Brote. Septimiu Albini avea să scrie mai târziu că “nu numai ca colaborator cu condeiul, dar mai ales prin superioritatea sa intelec­tuală, prin tactul şi stăruinţa cu care ştie să urmărească o idee bună şi prin calităţile sale de prieten şi om de societate, el a fost oarecum sufletul grupării”. Cei patru alcă­tuiau o echipă omo­ge­nă. Formaţia lor inte­lectuală era asemănătoare, cu toţii fiind oameni de cultură ger­mană (se poate face aici o apro­piere de Ju­nimea, ai cărei membri, în majoritate, se formaseră tot în şcolile germane; pentru Transil­va­nia, desigur, a­ceas­tă situaţie era normală). Trei dintre ei – D. Comşa, D.P. Barcianu şi E. Brote – aveau în comun preocu­parea pentru ştiin­ţele naturii. Pe D.P. Barcianu şi Ilarion Puşcariu îi apropia interesul pentru pedagogie, ei fiind, ca şi D. Comşa, pro­fesori.
În sfârşit, erau tineri, având între 25 şi 33 de ani. Toţi patru se întâl­neau frecvent în so­cietatea româ­nească a Si­biu­lui, care nu număra încă prea mulţi intelectuali. Şedin­ţele redacţionale se ţineau cu regularitate la locuinţa lui Ilarion Puşcariu. “Nici un articol, nici o notiţă fie cât de scurtă nu puteau fi publicate în “Foiţă” înainte de a fi citite şi discutate în aceste întru­niri, care se prelungeau până târziu în noapte.” Curând s-au alăturat şi alţii acestui nucleu iniţial. Îl amin­tim pe Atanasie Marian Marie­nes­cu, cel mai vârstnic din grup, născut în 1830; a urmat dreptul la univer­sităţile din Pesta şi Viena, fiind multă vreme judecător. În 1876 îndeplinea această funcţie la Timişoara. Preocupările sale s-au îndreptat însă spre lingvistică şi filologie, mai cu seamă spre litera­tura populară. În 1877 a fost ales membru corespondent al Acade­miei Române, iar mai târziu, în 1881, membru titular. Se căsătorise cu sora mai mare a lui E. Brote, Ana. De la Berlin, unde se afla la studii, a venit şi Ioan Bech­nitz (născut în 1848), căruia Ioan Slavici, i-a creat mai târziu o curioasă legen­dă. (…) Fără îndoială, I. Bechnitz a avut o anumită cultură, notabilă mai cu seamă sub raportul cantita­tiv decât aso­ciativ. Nu a lăsat însă mai nimic după el, şi aceasta deoa­rece nu putea să lase: nu a avut spirit creator. La “Foişoara” şi mai târziu, la “Tribuna” a fost tipul omului atât de necesar într-o re­dacţie: bine informat, receptiv la ideile noi şi gata oricând să facă o treabă. În stabilirea unei direcţii cultu­rale şi po­litice, rolul său a fost in­com­parabil mai mic decât al celor patru redactori princi­pali ai revistei. El va colabora abia în anul al doi­lea, 1877, cu un studiu des­pre siste­mul etimologic – unde ajun­ge la ace­leaşi con­cluzii cu T. Maio­rescu -, o traducere şi două dări de seamă. (…)
Este evident că preocu­parea ma­joră nu se îndreap­tă spre literatură unde forţele nu erau încă suficiente, ci spre latura ştiinţifică. Într-ade­văr, spre deosebire de junimismul din România, varianta sa transil­văneană nu a dat, până la George Coşbuc, nici un mare scriitor. Necesităţile societăţii tran­sil­vănene erau altele. Mai întâi tre­buia să se renunţe la vorbele goale despre cultură şi să se întreprindă o acţiune concretă pentru culturali­zarea maselor. Se impunea sporirea şcolilor populare, pentru ca ţăranii, în cea mai mare parte analfabeţi, să înveţe carte. Problema educaţiei era importantă şi de aceea articolele cu caracter şcolar, pedagogic vor ocupa un loc însemnat. Se impunea şi răspândirea în mase a unor cunoştinţe folositoare vieţii de toate zilele, în vederea conso­lidării gospodăriei ţărăneşti.» 
Toată această echipă for­mată în jurul “Telegrafului Român”, o vom regăsi în pa­ginile cotidianului sibian “Tribuna”, parte din membrii ei constituind nucleul viitoa­rei redacţii, după 1884.  (va urma)
Marius HALMAGHI



comentarii
1 comentarii

CASTIGURI ACASA: NOI AM DAT DEJA EXTRA-BONUS 250 DE DOLARI! Lucrati acasa, la calculator, in timpul liber. Pe langa alte tipuri de castiguri, noi am dat deja ?i extra-bonus 250 DE DOLARI CHIAR DIN PRIMA LUNA a seriei de activitati speciale lansate la data de 12 aprilie 2017. Suntem pregatiti sa va ajutam pas cu pas, in asa fel incat sa castigati sigur, simplu si comod bani. Oferim si solicitam SERIOZITATE! Nu ne cautati decat dupa ce v-ati hotarat cu seriozitate! Cereti detalii mai multe la adresa de email: dan.scarlat68@yahoo.com
Dan
21.05.2017 21:34
79.115.183.165
Din aceeasi categorie
Fabrica de lactate Sevis

Festivalul Enescu la Sibiu

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Auchan aduce inovatia si distractia
Licitatie publica