logo
2017 - Anul tribuniştilor memorandişti (XLVIII): „Fraţii Ioani”- Nu este tiranie mai mare decât cea … în umbra legilor! - Europa şi parlamentul "inteligenţei europene”
2017 - Anul tribuniştilor memorandişti (XLVIII): „Fraţii Ioani”- Nu este tiranie mai mare decât cea  … în umbra legilor! -  Europa şi parlamentul

Istoricul Lucian Boia nota că «aproape toate actele comitetului Partidului Naţio­nal Român, pe care le-am vă­zut, sunt semnate de Eu­gen Brote, în această peri­oadă. Dacă I. Raţiu era o frumoasă figură simbolică, iar. V. Lucaciu un orator înflă­cărat, el impunea printr-o muncă tenace, printr-un caracter inflexibil şi prin spiritul practic, constructiv. O sugestivă paralelă între cei trei - I. Raţiu, E. Brote şi V. Lucaciu – a lăsat talentatul publicist I. Russu-Şirianu: „Unul, cel dintâi, reprezenta mândria; era destul să-l pri­veşti, pentru ca să te însu­fleţeşti; al doilea era omul stăruitor al biroului, care lucra de dimineaţa până seara târziu, cu un temperament fericit, că nu-şi pierdea sângele rece nici înaintea ocărilor ce cu grămada se pornise ... bărbat pe care succesele nu-l ameţeau, ci mai ales îl făceau să dea înainte ... Iar al treilea era glasul dulce pe care cine l-a ascultat fermecat a rămas.»
Conducerea Partidului Na­ţional Român nu ştia că, din 25 mai 1892, «soarta delegaţiei, audienţei şi a Me­morandului era pecetluită.» Continuăm reproducerea se­lectivă din lucrarea „Docu­mente privind...”: «Marea delegaţie românească care a sosit în 28 mai la Viena nu ştia că jocurile sunt făcute. (...) fără să cunoască unel­tirile Coroanei, delegaţii ro­mâni încep să sosească la Viena. Sosesc fruntaşii poli­tici în frunte cu Ioan Raţiu, pre­şedintele Partidului Na­ţional Român, urmaţi de 237 de delegaţi reprezentând toate păturile sociale româ­neşti din Transilvania. Entu­ziasmul şi bunăvoinţa cu care au fost primiţi delegaţii de către tinerii români aflaţi la studii, de membrii socie­tăţii studenţeşti „România Jună” şi de membrii coloniei române din capitala imperiu­lui, nu au putut masca răceala şi chiar ostilitatea cercurilor politice de aici. Strădania oa­menilor politici români de a sensibiliza presa şi de a aca­para bunăvoinţa perso­na­lităţilor politice nu a dat rezultatul scontat.(...) Numai tânărul Partid Social – Creştin, condus de deputaţii K. Lueger şi E. Schreiber, gruparea iredentă a tinerilor cehi, precum şi câţiva mem­bri ai Clubului Federalist al contelui Hohenwart s-au pro­nunţat în favoarea româ­nilor ardeleni». Pentru toţi pasionaţii de istorie, repro­ducem parţial şi documentul 9 din lucrarea citată: «Fond Ministerul de Interne Regal Maghiar nr. 326/1892, f.3-5. Traducere: Comitele suprem al comitatului Sibiu şi comite al saşilor Nr. 27-1892 con­fidenţial: Excelenţa Voastră, domnule ministru regal ma­ghiar! Ca urmare ordinului Dumneavoastră telegrafic numărul 313 de ieri, mă grăbesc să vă raportez că nu sunt în măsură să vă înaintez copia Memorandului româ­nesc întrucât aici nu se află textul acestuia. Eugen Brote, vicepreşedintele şi Septimiu Albini, secretarul delegaţiei încredinţate cu pregătirea şi înaintarea Memorandului, încă de ieri, înainte de primi­rea telegramei, au plecat la Viena ducând cu ei toate lu­crările pregătitoare şi hotă­rârile originale referitoare la Memorand. Acolo, împreună cu delegaţi din alte părţi, doresc să stabilească textul definitiv al Memorandului. Preşedintele acestei dele­gaţii este avocatul turdean Dr. Ioan Raţiu care, după cum am fost informat, a plecat la Viena, delegaţia sperând să obţină o audienţă la Măria Sa la sfârşitul lunii, prin 28-29 pentru înaintarea Memoran­dului. Dr. Eugen Brote locu­ieşte la Viena (alter Fleisch­markt, Hotel London) unde i-am telegrafiat să-mi trimită o copie fidelă a Memoran­dului, dar nu prea am spe­ranţe căci, înainte de pre­zentarea lui nu vor fi dispuşi să-l dea pe alte mâini şi chiar dacă mi-l trimite ar sosi cu întârziere şi tot cu întârziere vi l-aş putea trimite.(...) Este imposibil să fac copii de pe hotărârile luate în privinţa înaintării Memorandului (...) îmi permit să vă înaintez, în anexă, numerele 7, 8, 9 şi 10 ale Tribunei referitoare la această problemă, menţio­nând că aceste hotărâri sunt în limba română şi nu le-am tradus în limba maghiară, căci ar fi durat mult timp şi aş fi întârziat cu acest raport. (...) În numărul 10 al Tribunei (...) se poate vedea numele acelor membrii ai comitetului – încercuiţi cu roşu – care au votat împotriva înaintării Memorandului, întrucât am considerat inutil să-i enumăr aici. (...) Primiţi, Excelenţă, expresia deosebitei mele stime. Sibiu, 22 mai 1892. Thalmann Gustav, comite suprem.» Sunt importante precizările din notele de subsol: «După cum se cunoaşte stabilirea textului definitiv al Memorandului             s-a făcut la întrunirea Comi­tetului Central al P.N.R. din 25-26 martie 1892 de la Sibiu de către Iuliu Coroianu şi Vasile Lucaciu şi s-a stili­zat la Bucureşti, de „fraţii Ioani” (probabil Ioan Bianu şi Ioan Slavici). De aici, textul mss. în limba română a ajuns în mâinile lui Eugen Brote care în calitate de al doilea vicepreşedinte al par­tidului se va ocupa de pregă­tirea lui pentru înaintarea la Tron. (...)» Astăzi, ştim că Memorandul de la 1892 se baza pe programul P.N.R. (din 1881), cu dorinţele şi revendicările românilor pri­vind legile ce le prejudiciau in­teresele politice şi naţio­nale: legea electorală, legea pentru egala (?) îndreptăţire a naţionalităţilor, legea pentru organizarea munici­piilor, legile şcolare şi biseri­ceşti, legea de presă şi poli­tica agrară maghiară. Tra­seul importantului act politic este cunoscut, oficialităţile nedesfăcând plicul cu Me­mo­randul.
La Viena, dr. Ioan Raţiu a înmânat Memorandul baro­nului Braun-şeful cancelariei imperiale, în plic sigilat, pen­tru a fi predat împăratului; plicul nedesfăcut a fost trimis ministrului de interne ungar, care l-a expediat la Turda, lui Ioan Raţiu. La 24 iulie, prim prefectul Sibiului predă plicul (cu Memorandul) nedesi­gilat lui Ioan Raţiu, acesta fiind mutat de la Turda la Sibiu, «după devastarea casei lui din Turda, în 13 iunie, de circa 2000 de unguri şovini».
Eşecul depunerii Memo­ran­dului a condus la mari fră­mântări politice. Liga Cultu­rală s-a mobilizat în Româ­nia, organizând mitinguri şi lansând manifestul „Turda”, contra “vandalismului hu­nic”. În Parlamentul ungar (13 iulie), deputatul Ugron Gábor arată că – Memo­randul - este contrar legilor şi constituţiei ungare, justifi­când astfel pe cei care au atacat “pe unul din conducă­torii delegaţiei” (Ioan Raţiu). În 25 iulie, la Sinaia - Româ­nia reînnoieşte Tratatul de alianţă cu Austro-Ungaria, Carol I exprimându-şi ne­mul­ţumirea de refuzul au­dien­ţei delegaţiei române de către împărat.
La finele lunii iulie 1892 – «în numele studenţimii ro­mâ­ne de la universităţile din Cluj, Budapesta, Viena şi Graz, A.C. Popovici redactea­ză şi publică „Replica” la me­moriul studenţimii academi­ce ungare».
“Duelul memoriilor” şi “Re­­plica” sunt prezentate în lucrarea de doctorat a isto­ricului dr. Vasile Crişan “Aurel C. Popovici (1863-1917)” (2008) notând: «(…) aici nu se combat liberali şi conser­vatori pentru teorii şi principii, aici este vorba de o luptă de rase, în care un întreg popor, respectiv mai multe popoa­re, trebuie să se apere în contra agresiunilor unui element grandoman şi violent”». Dr. Vasile Crişan consideră că “destinatarii” acestor me­morii nu erau «atât diplomaţii din ţările Europei, care sunt “puţini şi în societatea mo­dernă rolul lor devine din ce în ce mai mărginit”, cât mai ales lu­mea neoficială, opinia publică, reprezentată de pre­să şi tinerimea universitară, adică “Europa de mâine”, flatată şi cu epitetul de “par­lament al inteligenţei euro­pene”.» Memoriul studenţi­lor români a trezit valuri de simpatie în Franţa, Asociaţia generală a studenţilor fran­cezi reamin­tind – în acest context – cele­brele cuvinte ale lui Montes­quieu: «Există un cod penal şi pentru popoare ca şi pen­tru indi­vizi», criticând astfel “feuda­lismul metodelor de guver­nare maghiare”. Pre­zen­tând “Replica”, dr. V. Crişan amin­teşte şi alt citat din Montes­quieu: “Nu este tiranie mai crâncenă decât cea exercitată în umbra le­gilor şi sub aparenţele jus­tiţiei”.
(va urma)


Marius HALMAGHI



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica