logo
2017-Anul tribuniştilor memorandişti (XLVI): Tribunismul şi ideologia politică a Memorandului - cel mai important act politic al românilor transilvăneni!
2017-Anul tribuniştilor memorandişti (XLVI): Tribunismul şi ideologia politică a Memorandului  - cel mai important act politic al românilor transilvăneni!

Continuăm prezentarea revendicărilor românilor, după sinteza istoricului Va­sile Lechinţan: «Această revendicare a fost realizată prin înfiinţarea Mitropoliei greco-catolice de Alba Iulia şi Făgăraş (independentă deci de Episcopia romano-catolică de la Esztergom, de care biserica unită aparţinea până atunci) în 26 noiembrie 1853 prin bula papală Ad Ecclesiam Christi. Biserica ortodoxă română s-a des­părţit de cea sârbească de la Karlowitz, reînfiinţându-se Mitropolia ortodoxă română în 24 decembrie 1864. 5. Egalitatea bisericilor româ­neşti cu celelalte biserici din ţară. (...) în Memorandul din 1892 se arată că guver­nul a creat legi pentru şter­gerea autonomiei bisericilor româ­neşti. Doar Dieta de la Sibiu din 7 septembrie 1863 a votat o lege pentru egala îndreptăţire a confesiunilor româneşti, anulată apoi cu instaurarea dualismului. 6. Lege electorală şi repre­zen­tare în dietă conform prin­cipiului egalităţii politice. Tot în primul punct al Petiţiei Naţionale din 1848 se pre­vede ca naţiunea română să „aibă în Dieta ţării repre­zentanţi în proporţie cu numărul ei” (...) Odată cu dualismul, această revendi­care justă şi legală a româ­nilor va fi nesocotită în modul cel mai jignitor prin legea electorală din 1874 (...) a­ceasta având prevederi se­parate pentru Transilvania, anume instituite pentru a se menţine artificial supremaţia maghiară şi a exclude pe români la vot (...) Românii au hotărât însă să nu participe la alegeri pentru Dietă, în asemenea condiţii nedemne pentru un veac liberal, in­trând într-o rezistenţă pasivă faţă de forul legislativ. 7. Unirea tuturor românilor într-o naţiune independentă şi autonomă în cadrul statului austriac. (...) 8. Libertatea cuvântului şi a presei. (...) 9. Garantarea libertăţii indivi­duale, a dreptului de aso­ciere şi de întrunire. (...) 10. Înfiinţarea de şcoli naţionale româneşti, institute tehnice şi pedagogice şi universităţi. (...) 11. Desfiinţarea robotelor şi dijmelor, împroprietărirea ţăranilor fără nici o despă­gubire. (...) 12. Accesul ro­mânilor în dregătorii politice, administrative, juridice şi militare. (...) 13. Apartenenţa comitatelor Crasna, Zarand şi Solnocul de Mijloc, precum şi a districtului Cetăţii de Piatră (Chioar) la Transilvania şi nu la Ungaria. (...) 14. Anu­larea denumirii de Pământ Săsesc (Sa­chenland) formu­lată în Con­stituţia austriacă din 4 martie 1849 pentru teritoriul regesc din Transil­vania. Denumirea s-a făcut fără ştirea şi con­simţă­mântul românilor care locu­iesc de veacuri pe acest teritoriu. Protestul a fost înaintat Vienei în 23 martie 1849. 15. Neincluderea Ba­natului în Voievodina sâr­bească şi apartenenţa lui la Transilvania şi nu la Ungaria. (...) 16. Convocarea „Con­gresului Naţional Român”. În Petiţia Naţională din 17 mai 1848 adresată împăratului se cerea permisiunea con­vocării unei „adunări gene­rale naţionale” şi constituirea unui Comitet Naţional permanent ... (...) Ţinerea unui „Con­gres Naţional Român” este cerută spre aprobare împăratului în petiţii de la sfârşitul anului 1860. Acest Congres sau Conferinţă Naţională s-a ţinut prima dată la 13-16 ianuarie 1861 şi a fost o altă formă de organizare politică a ro­mânilor până la constituirea partidelor naţionale. 17 Restabilirea vechilor drepturi ale românilor din Apuseni asupra pădurilor. (...) 18. Menţinerea vechilor drepturi şi libertăţi ale grănicerilor năsăudeni. (...) 19. Acor­da­rea unor burse din fondurile statului pentru studenţii români merituoşi. (...) 20. Scutirea de darea anilor 1848-1849 a românilor din Apuseni (...) 21. Încetarea per­secuţiilor politice a frun­taşilor români. Cererea este adresată împăratului cu diferite prilejuri (arestarea lui Iancu şi Axente Sever, ur­mărirea în justiţie a sem­natarilor Pronunciamentului de la Blaj şi a autorilor Me­morandului din 1892, etc.) 22. Încetarea politicii de ma­ghiarizare făcute de guver­nele ungureşti şi de organi­zaţii maghiare sprijinite de guvern (EMKE, etc.) » 
Puţini istorici analizează consecvent rolul şi strategia tribuniştilor în toată această perioadă. Lucrarea „Tribu­nismul (1884-1905)” apă­rută la Cluj-Napoca (în 2008), dezvăluie efortul celor şase ani de cercetare pe care autorul Vlad Popovici           l-a făcut, în cadrul stagiului doctoral efectuat la Univer­sitatea Babeş-Bolyai, sub îndrumarea prof. univ. dr. Ni­colae Bocşan. În Anexă este publicat – o adevărată pre­mieră contemporană – „Pro­iectul de memorand al lui Ioan Slavici (1887) Manuscript”, proiect distribuit doar între membrii Comite­tului Central Electoral (CCE) al P.N.R.; autorul  analizează comparativ „Manuscriptul” lui Slavici cu „Memorandul” (depus în 1892), necu­nos­cutele legate de momentul redactării, dar şi al circum­stanţelor în care Slavici s-a retras din CCE (după numai trei luni de la alegere, în 1887).
Acest proiect a fost un «act ignorat aproape complet în istoriografia subiectului. Structura actului privilegia o constantă dihotomie, (...) menită să sublinieze relaţia dintre Habsburgi şi români în opoziţie cu tensiunile ro­mâno-maghiare.(...) Slavici revendicând pentru cona­ţionalii săi rolul de „singura temelie sigură a dezvoltării economice, culturale şi poli­tice în această atât de impor­tantă parte a împărăţiei”. Micile artificii retorice pre­zente în text aveau o dublă finalitate: să demonstreze loialitatea celor care înaintau actul către tron, dar şi să mă­gulească persoana împăra­tului şi dinastia. Vârful elo­cinţei era atins prin afirmaţia autorului că: „istoria mo­dernă, singura noastră is­torie, se începe Preaînălţate Doamne, cu ziua, în care am ajuns sub stăpânirea ocro­titoare a Casei de Habs­burg” – o mulţumire adusă eforturilor făcute de împăraţii vienezi pentru progresul românilor de sub stăpânirea lor.» Liderul tribuniştilor punea accentul pe loialitatea românilor faţă de împărat expunând în studiul istoric introductiv momentele 1784, 1791, 1848 cu o abordare specifică a problemei alipirii Ardealului la Ungaria (în 1867) susţinând că «nu uni­rea în sine a fost condam­nată  ..., ci modul în care a fost realizată; fără să se ţină seama de drepturile ante­rioare câştigate şi, printr-o Dietă în care elementul ro­mânesc, majoritar demogra­fic, era impropriu şi insufi­cient reprezentat. Deşi men­ţiona că unirea a fost accep­tată datorită caracterului „iubitor de ordine” al româ­nilor, memorandul din 1892 a adoptat o exprimare mai radicală (...). Dacă actul de la 1892 îşi susţinea aserţiu­nile mai ales prin elemente de drept şi practică juridică, utilizând trimiteri la legi şi exemple de nerespectare a lor, textul lui Slavici continua pe aceeaşi linie retorică, accentuând îndeosebi faptul că, prin încălcarea legilor, guvernul maghiar sfida în­săşi persoana împăratului, nesocotind actele sancţio­nate de către monarh. Tre­când de acest punct, proiec­tul din 1887 se distanţa de varianta finală a Memoran­dului. Slavici a preferat să treacă de pe terenul ad­ministraţiei spre chestiuni mai familiare, cum erau cele culturale.»
Istoricii Ioan Aurel Pop şi Ioan Bolovan apreciau, în lucrarea „Istoria Transil­vaniei” (2013): «Memoran­dul din 1892 a reprezentat, indubitabil, cel mai important act politic din Transil­vania la sfârşitul secolului al XIX-lea. În acea perioadă s-au produs mutaţii majore în sfera strategiei şi a ideolo­giei mişcării de emancipare naţională a românilor tran­sil­văneni. În opinia unora dintre cei mai avizaţi spe­cialişti ai problematicii, ideo­logia Memorandului s-a identificat până la un punct cu tribunismul, curent ce-şi propusese să difuzeze o nouă direcţie în spiritul publ­ic transilvănean. Pe un asemenea filon şi pornind de la premisa că „numărul e temelia valorii noastre”, tri­bunismul a militat pentru re­considerarea atitudinii elitei faţă de popor, pentru o ac­ţiune culturală menită să ridice, sub aspect cultural, economic şi politic, nivelul claselor populare, spre a valorifica politic potenţialul ce îl oferă aceste categorii.” 
(va urma)
Marius HALMAGHI



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Auchan
Licitatie publica