logo
2017-Anul tribuniştilor memorandişti (XLIX):
2017-Anul tribuniştilor memorandişti (XLIX):
„Maghiarizaţi-vă!” sau „Statele Unite ale Austriei Mari” – "Turcul te bate, turcul te judecă” şi "Bunii patrioţi” maghiari!

În lucrarea istoricului Vasile Crişan, am aflat răspunsul la întrebarea “ce i-a putut nemulţumi într-atâta pe studenţii români din universităţile imperiului încât să-şi rişte vitorul?”. “Replica junimii academice române din Transilvania şi Ungaria” a fost coordonată de tânărul Aurel C. Popovici, adept al unor teorii eminesciene şi promotor al conservatorismului în cultură. El constata că «Nouă ni s-a înstrăinat clasa aristocratică. Va trebui să o înlocuiţi. Progresul unui neam depinde de calitatea aristocraţiei sale. Cu cât vom dispune de mai mulţi bărbaţi talentaţi, pregătiţi şi activi, cu atât naţia noastră va putea progresa mai repede şi mai real.». Lucrarea prezintă şi împrejurările realizării „Replicei”: «a fost redactată şi gătită în nişte camere scunde şi mici din Langegasse şi membrii „României June” ... au petrecut multe nopţi nedormite împreună cu maestrul lor (...) drept colaboratori ai lui  A.C. Popovici la Viena se numărau Alexandru Vaida Voevod, Iuliu Maniu şi Nicolae Comşa.» În articolul „Puterea presei”, Popovici clasifica presa: «În prima linie stau ziarele de luptă entuziastă pentru idei noi. Urmau apoi organele de presă care îşi propuneau apărarea tradiţiilor naţionale. În cea de a treia categorie erau plasate ziarele „de câştig bănesc ... simple antreprize de exploatare financiară, de prefacere a celei mai sfinte misiuni în arginţi sunători, adevărata profanare a patriotismului”. Enumerarea unor capitole din „Replică” - “Esenţa cestiunii române …”, “Fuziunea Transilvaniei cu Ungaria, în contra voinţei majorităţii locuitorilor …”, “Lege electorală excepţională pentru românii din Transilvania”, “Nedreptăţirea românilor în administraţie”, “Prigonirea publiciştilor români”, “Sălbăticia jandarmeriei maghiare faţă cu poporul românesc”, “Societatea maghiară”, “Asuprirea celorlalte naţiuni nemaghiare”, “Daco-România iredentă” - aduce lămuriri privind profunzimea sloganului “Maghiarizaţi-vă!”. Motto-ul lui Luigi Palma: “Când un popor vrea să stăpânească, să ţină înlănţuit pe un alt popor ce se deosebeşte prin rasă şi limbă, se reîntorc pretenţiunile barbariei, ale feudalismului şi ale vremurilor de robie”» şi proverbul “Turcul te bate, turcul te judecă”, fundamentează exemplele «concrete, adunate de studenţi români din localităţile Transilvaniei şi de prin curţile cu juraţi care împărţeau dreptatea ungurească.». “Replica” a fost baza marelui proiect al lui Aurel C. Popovici – Statele Unite ale Austriei Mari». În Procesul “Replicei” (nr. 22/31 aug. 1893) Aurel C. Popovici a fost condamnat la 4 ani închisoare şi 500 fl. amendă, alături de dir. adm. al Inst.Tipografic - Nicolae Roman (1 an şi 300 fl. amendă) - cuprinsul “Replicei” fiind catalogat ca «agitator în contra naţiunii maghiare». Publicist tribunist (pseudonim „Dipsidante”), Popovici a lăsat posterităţii o operă originală, concepţia despre naţiune fiind elocventă: «Naţionalitatea unui popor e rangul său în lume, între popoare; e blazonul nobiliar al meritului său; al valorii sale din trecut şi prezent; e singura sa distincţiune faţă de alte familii naţionale, faţă de triburi, seminţii şi neamuri; e unica sa pavăză în lupta între popoare…e conştiinţa sa că e o naţiune, o entitate culturală proprie în varietatea omenirii, că nu-i o simplă cifră, un număr de indivizi, de fiinţe, de animale „sociale”». Concluzia lui: «Omul fără dragoste de ţară şi de neam e individ fără caracter, un vagabond.» Ştiaţi că în 2017 ar trebui să comemorăm un centenar de la stingerea din viaţă a marelui ideolog bănăţean, filozoful Aurel. C. Popovici (1863, Lugoj – 1917, Geneva)?

Publicarea “Memorandului” în Tribuna (nr. 116-122/1892) a făcut cunoscut actul politic în toate mediile româneşti.

A doua jumătate a anului 1892 înregistrează o creştere a tensiunii politice, manifestările şovine maghiare fiind îndreptate atât asupra membrilor delegaţiei memorandiste cât şi asupra preoţilor români; din rapoartele autorităţilor aflăm că se solicita întărirea forţelor de ordine, pentru a preîntâmpina riposte din partea românilor. “Bunii patrioţi” maghiari profitau de indulgenţa şi expectativa autorităţilor (poliţie, jandarmerie, etc), faptele acestora indignând şi incitând la revoltă şi nemulţumire populaţia românească. Starea de agitaţie a românilor a fost amplificată de suspendarea dr. Vasile Lucaciu (din postul de paroh al Siseştilor, act executat cu complicitatea înaltului ierarh de la Gherla) şi de denunţul penal al procurorului clujean Ieszensky Sándor contra lui Eugen Brote, editorul Memorandului, pentru vina de a-l fi tipărit şi pus în circulaţie (21 sept). În noiembrie, la Budapesta, demisia guvernului Szápáry Gyula (noul prim ministru fiind şvabul maghiarizat Wekerle Sándor) şi înlocuirea – la Viena – a primului ministru Eduard Taafe cu guvernul condus de Alfred Windischgräetz (condus din umbră de contele Hohenwart) i-a determinat pe liderii români – V. Lucaciu, I.Coroianu şi dr. I. Raţiu -  să se consulte, la Bucureşti,  cu “fraţii de peste Carpaţi”. La finele anului – în timp ce dr. V. Lucaciu era arestat (şi acuzat de “ură contra naţionalităţilor”) - dr. Ioan Raţiu, încerca la Viena, o întrevedere cu şeful cancelariei imperiale - baronul Braun - acesta refuzându-i audienţa. Alianţa militară franco-rusă (în Dubla Alianţă), a fost utilizată de guvernul ungar pentru a-l convinge pe împăratul Francisc Iosif I, că există o legătură mişcarea memorandistă şi noul pact.

În 1893 – anul stingerii din viaţă a lui George Bariţiu, întemeietorul presei româneşti - se înregistrează o nouă treaptă în climatul politic tensionat din Transilvania şi Ungaria. La investigaţia “delictului de presă” demarată de procurorul Jeszenszki Sándor, proprietarul Tribunei Eugen Brote declara că hotărârea de a redacta, tipări şi difuza “Memorandul” aparţine întregului Comitet Central al P.N.R.. Procurorul general din Cluj, Vita Sándor a extins – la 13 mai 1893 – denunţul asupra tuturor membrilor C.C. al P.N.R., “delictul de presă” fiind transformat într-un adevărat proces politic. Acuzele principale aduse liderilor români incriminau lipsa unei împuterniciri din partea populaţiei româneşti din Ungaria dar şi procedura adoptată de predare a Memorandului la împărat, aceasta reprezentând o sfidare a prevederilor constituţionale ale statului dualist, “Memorandul” combătând uniunea “Transilvaniei” cu Ungaria. Acuzele procurorilor clujeni, trebuiau să fie soluţionate de Conferinţa naţională extraordinară a delegaţilor români, interzisă, amânată şi reconvocată în final, pentru zilele de 23-24 iulie 1893. Seria de adunări locale ce au precedat conferinţa şi climatul politic efervescent era atent urmărită de noul ministru de interne, Hieronymi Károly. Acesta anticipa intenţiile elitei politice româneşti, dar nu a intuit profunzimea consecinţelor politice ale evenimentelor, soluţiile autorităţilor fiind bazate numai pe descurajare prin forţă şi constrângeri. Conferinţa de la Sibiu s-a ţinut într-o organizare exemplară în prezenţa a 216 delegaţi şi 2-3000 de participanţi, adunarea alegătorilor adoptând Memorandul ca act al Conferinţei, aprobând activitatea Comitetului Central, condamnând persecuţiile penale, protestând împotriva lezării dreptului de întrunire, încurajând colaborarea cu celelalte naţionalităţi, etc. În dec.1893 – prim ministrul Sándor şi ministrul de interne regal ungar, Hieronymi - îl invită la Budapesta pe dr. I.Raţiu pentru discuţii hotărâtoare, înainte de procesul politic care se pregătea, propunând suspendarea procesului şi o nouă lege electorală în schimbul renunţării la autonomia Transilvaniei şi a “agitaţiei” memorandiste; Raţiu, însoţit de Iuliu Coroianu, a răspuns tranşant: “nu s-a născut încă acel român care să aibă îndrăzneala să modifice programul partidului”. Cine mai ştie că azi, 4 decembrie, se împlinesc 115 ani de la stingerea sa din viaţă, fiind înmormântat la Sibiu, în micul cimitir al Bisericii dintre Brazi? (va urma)




comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica