logo
2017-Anul tribuniştilor memorandişti (XLI):
2017-Anul tribuniştilor memorandişti (XLI):
Dacă Maghiarii au făcut, când au putut, ce au voit ei, de ce oare Românii să nu facă şi ei, când vor putea, ce vor voi?

Continuăm prezentarea proceselor de presă intentate „Tribunei” şi tribuniştilor:

«3.Procesul de presă dela 12 Maiu 1886 (La curtea cu juraţi din Cluj). Acusaţi: Dl Ioan Slavici, directorul ziarului „Tribuna” şi Dl Cornel Pop-Păcuraru, redactor responsabil şi autor declarat al articolului. Substratul acusei: În numărul 263 dela 16/28 Noemvrie 1885 s’a publicat în „Tribuna” un articol care combate idea apărată de ziarul guvernamental unguresc „Kolozsvári Közlöny” că adecă statul ungar ar fi şi poate fi numai maghiar. „Kolozsvári Közlöny” scria: «Urmează, că statul ungar în toate amănuntele lui numai maghiar poate să fie şi nu poate niciodată să aibă nici un fel de consideraţiune pentru naţionalităţi, pentru-că prin aceasta se scade numai pe el însuşi» Pasagiile incriminate ale articolului din „Tribuna” sunt: «Conclusiunea, la care ajunge ziarul Clujan, Românii nu o vor primi niciodată; conclusiunea aceasta nu poate să ne ducă decât la războiul civil. A feri societatea română şi ţeara noastră de sguduirea spre care ne împinge politica nesocotită a Maghiarilor: eată scopul întregei noastre lucrări ... Maghiarii trebue să-şi tragă seamă cu împregiurările în care trăesc, să vadă dacă pot realisa idea prefacerii statului poliglot ungar în unul naţional maghiar. Şi dacă îşi vor fi tras bine seamă, vor înţelege că mai ales ei au destule şi puternice cuvinte de a nu pune în discuţiune naţionalitatea pământului, pe care ne aflăm, nici naţionalitatea statului, pe care împreună îl constituim şi numai împreună putem să-l susţinem. Pământul acesta nu e nici maghiar, nici român: e patria noastră comună. Să nu vină Maghiarii să ne spună mereu, că e maghiar şi numai maghiar, căci îi împing pe Români să facă opintirea de a le dovedi că e românesc – ori pustiu. Aici să nu mergem, dacă suntem oameni cu mintea întreagă, - mai ales acum să nu mergem când Slavii se ridică şi organisează din toate părţile.» Juraţii (Bak Lajos, Veress Ferencz, Bogdán Istvan, Bokros Bela, Somlyai Laszló, Bokros Elek, Hönig István, Várady Károly, Csiky Iozsef, Balàzs Iozsef, Szabó István, dr. Bokay Arpád, Széky Miklos, Kerekes Iános) au declarat vinovaţi pe amândoi acusaţii. Pronunţarea pedepsei a rămas să se facă cumulativ cu pedeapsa din procesul al 4-lea ce a fost statorit pentru a doua zi (13 Maiu).»

«4. Procesul dela 13 maiu 1886 (La curtea cu juraţi din Cluj.) Acusaţi: Dl Ioan Slavici, directorul ziarului „Tribuna” şi Dl Cornel Pop-Păcuraru, ca autor declarat al articolului şi re­dactor responsabil. Substratul acusei: „Kolozsvári Közlöny” ziar guvernamental Maghiar, numesce pe Ludovic Kossuth «logodnicul» naţiunii maghiare. În contra acestui cult pentru Kossuth, „Tribuna” publică în nr. 295 dela 28 Decemvrie 1885 (9 Ianuarie st. n. 1886), un prim-articol din cuprinsul căruia procurorul incriminează următoarele pasagii: «Dacă naţiunea maghiară se luptă pentru constituţiunea garantată prin legi şi Kossuth e representantul acestei lupte legitime, şi noi Românii tot pentru restabilirea unei stări legal garantate ne luptăm, când stăruim să fie ţinută în sfinţenie „pragmatica sancţiune”, care hotărăsce, ca Ardealul să rămână o ţeară de sine stătătoare şi să nu se contopească niciodată cu nici una dintre ţările vecine. Maghiarii au cerut cu toate acestea unirea Ardealului cu Ungaria şi au obţinut-o „fără învoirea noastră”; noi stăruim asupra respectării „pragmaticei sancţiuni”; stăruim şi Maghiarii să fie convinşi, că vom stărui şi mai departe cu toată hotărîrea. (...) Dacă Maghiarii au făcut, când au putut, ce au voit ei, de ce oare Românii să nu facă şi ei, când vor putea, ce vor ei? Această întrebare anevoiă ar fi nelogică. Face fiescecare ce poate, fără-ca să mai ţină seamă de ceilalţi: aici ne duce politica preconisată de Ludovic Kossuth. Noi scim însă, că întâmplarea ne-a adunat aici pe pământul acesta, care trebue să trăim şi să ne desvoltăm unii lângă alţii; cea mai de căpetenie preocupare a noastră trebue dar să fie, ca să nu ne facem unii altora vieaţa nesuferită, să ne ţinem totdeauna seamă unii de alţii, să ne cruţăm unii pe alţii, căci dacă astăzi poate unul, mâne împregiurările pot să se schimbe, încât să poată celălalt. Această pacinică împreună vieţuire nu este cu putinţă, câtă vreme, naţiunea maghiară se lasă a fi inspirată de nisce oameni ca Ludovic Kossuth, care o împing mereu la luptă contra celoralalte popoare şi le silesc pe aceste la o resistenţă, care foarte lesne poate să ducă prea departe.”  Juraţii  (...) au declarat şi în acest proces vinovaţi  pe amândoi acusaţii. Dl Cornel Pop-Păcuraru a fost osândit la un an închisoare de stat,  ear  Dl Ioan Slavici la 100 fl. amendă. Recurs de nulitate nu s’a făcut.»

«7. Procesul de presă dela 25 Aprilie 1888. (La curtea cu juraţi din Cluj.) Acusat: Dl Ioan Slavici, autorul articolului incriminat, şi Dl Adrian Casolţeanu ca redactor responsabil. În decursul desbaterilor, procurorul şi-a retras acusa privitor la Dl Adrian Casolţeanu. Substratul acusei: „Tribuna” dela 13/25 Noemvrie 1887 ci­tează din vorbirea deputatului Traian Doda, general ces. reg., cătră alegătorii săi, următoarele pasagii: „Scopul meu a fost să deştept pe Români şi totodată ca vaietele noastre să străbată pînă la locurile celea mai înalte, ca să vadă şi Maiestatea Sa, că nemulţumirea noastră, e mare şi că suferinţele noastre au ajuns de nu le mai putem suporta, pentru-că dacă eu ca General, care am sângerat pentru Tron, sunt silit să fac aceasta, atunci trebuie să fie ceva putred în împărăţia noastră şi că trebue luate mijloace pentru asanarea răului”. Autorul articolului comentează aceste pasagii în primul-articol al citatului numer în următorul mod: «Generalului Doda: Mai presus de toate i-a fost să-i deştepte pe Români. Românii s’au deşteptat ei oare? - se deşteaptă? - aud ei glasul patriotului adevărat?, înţeleg ei cuvintele scurte şi lămurite ale lui? Din zi în zi tot mai multe sunt semnele care arată, că se deşteaptă Românii, că aud glasul patriotului, că îi înţeleg cuvintele. Dacă totuşi sgomotul făcut de alţii ar fi atât de mare, ca glasul Generalului Doda să nu fi înţeles, vom striga cu toţii, ca să resune îrnperăţia. Ne-am pronunţat dintru început în cea mai inofensivă formă, pentru-ca să se scie cum ne-am pronunţat. Dacă nu e destul nici atât, atunci când va cere trebuinţa, va tre­bui să facem pretutindeni cum au făcut grăniţerii la Caransebeş. Numai aşa vom fi dovedit, că ne-am deşteptat. Căci nu e vorba numai de fraţii noştri din Caransebeş, ci de noi toţi, de onoarea noastră naţională, de posiţiunea noastră în vieaţa pu­blică a patriei noastre. Nemulţumirea tuturora e mare, toţi nu mai putem suporta sufe­rinţele. (...) Curtea cu juraţi (...) a declarat, vinovat pe acusatul Ioan Slavici la 1 an închisoare şi 100 fl. Amendă. Recursul de nulitate a fost respins decătră Înalta Curte de Casaţie din Buda-Pesta.»

Directorul fondator al „Tribunei”, Ioan Slavici, a ispăşit pedeapsa la închisoarea din Vaţ (Vác-Ungaria), între 1888-1889, reîncepându-şi activitatea jurnalistică la „Tribuna”  – la fel de combativ - în 1 septembrie 1889.

„Tribuna” - primul cotidian al românilor din Transilvania – devenea, astfel, şi prima mare şcoală de ziaristică şi de maturizare politică a tuturor românilor. Sibiul lua „faţa” Braşovului cu „bătrâna «Gazeta Transilvaniei»” şi pregătea viitorii membrii ai şcolii ziaristicii româneşti din Arad. Situaţia tot mai dificilă a cotidianului şi persecuţia sistematică a autorităţilor l-au determinat pe Slavici să predea ştafeta conducerii „Tribunei” şi să părăsească Sibiul, revenind la Bucureşti; ultimul editorial a apărut, în „Tribuna”, în februarie 1890. Despre activitatea lui Slavici la „Tribuna” ne relata - în 1927 - istoricul literar sibian, dr. Olimpiu Boitoş (n. 2.04.1903, în Blăjel – 2.04.1954, Cluj). (va urma)

Marius HALMAGHI



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Fabrica de lactate Sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
targul de cariere
Licitatie publica