logo
2017-Anul tribuniştilor memorandişti (XIX):
2017-Anul tribuniştilor memorandişti (XIX):
Noi nu iubim adevărat patria şi nu avem respect de legi? - "Sumeţia se arată înainte de cădere”! – Răsplată?


Pentru a înţelege ce argumente l-au determinat pe mitropolitul Miron Romanul să se despartă de redactorul numit pe viaţă - Nicolae Cristea, am cercetat “Telegraful român” nr. 116, “Sibiiu, joi 6/18 Octomvre 1883”, descoperind editorialul “Resplată?”, articol nereprodus în lucrările de cercetare a activităţii tribuniştilor. Din articolul nesemnat, atribuit lui Ioan Slavici, reproducem selectiv: «Resplată? Două acte de importanţă am publicat (…). Adresa, cu care deputaţiunea bisericei gr.or.române din Transilvania şi Ungaria s’a presentat la Seghedin înaintea monarchului şi respunsul la adresă. În timpul constituţionalismului actual suntem dedaţi a fi trataţi ca fii vitregi. Ne-am cam deprins cu esplicări false, aplicate din partea ungurească ori cărei mişcări legale şi în cele din urmă în interesul binelui comun al patriei comune. Nu ne puteam însă aştepta la atâta îndrăsneală din partea unui ministru unguresc, ca să pună în rostul monarchului un răspuns, ca cel dat clerului român ortodocs şi clerului român gr.catolic.(…). Va să zică noi nu iubim adevărat patria şi nu avem respect de legi. Şi-a tras bine seama oare dl ministru, când ca consilier al tronului a consiliat cuvinte atât de grele faţă cu poporaţiunea cea mai numeroasă după maghiari în tot cuprinsul Transilvaniei şi Ungariei? Şi-a tras bine seama, când a consiliat tronului cuvinte atât de grele faţă cu poporaţiunea cea mai loială şi mai credincioasă numai din gură şi numai pănă când e încărcată de favoruri şi bunătăţi şi scutită de greutăţi, ci în timpurile cele mai critice? Dl ministru, preocupat de şovinismul său maghiar, se vede, n’a reflectat la nimic decât la folosirea ocasiunei de a-şi resbuna asupra românilor, care nu‘l salută cu: ”Ave Tisza, morituri te salutant”, şi nu se maghiarisează. (…)
Aceasta este o micime sufletească, nedeamnă de un bărbat de stat şi de un pretins guvernator al unui stat, întemeiat de întemeietorii lui pe basa mai multor naţionalităţi. Este o micime de suflet, pentru că numai aceasta este în stare să ignoreze faptele împlinite şi să nutrească cu vorbe, pentru de a înfăţişa o poporaţiune considerabilă, cum este cea română, în ochii patriei şi în ochii lumei, ca una ce nu îşi iubesce patria şi n’are respect de legi. Dacă dl ministru era numai ceva mai gânditor, el trebuia să’şi aducă aminte de însăşi fapta deputaţiunilor din cestiune şi să evite un “lapsus” atât de jignitor în simţămintele patriotice loiale ale unui popor ca al Românilor. (…) Domnii ministri unguresci, se vede, că domniţi de şovinismul lor nu consideră nici cele mai importante antecedente, nu pentru altă, ci numai pentru a încungiura desvălirea sărăciei lor de spirit şi abundenţa lor de prejudeţe (n.r. prejudecăţi), când e vorba de români.  Ca să le venim noi într’ajutor, să le spunem că românii au mai fost înaintea tronului şi a monarchului. Când, d.e. din congresul naţional dela 1863 s’a trimis o deputaţiune cu adresă de mulţămire, aceea fu primită în 4 Mai şi primi dela Majestatea Sa Împăratul, răspunsul următor: “Cu plăcere vă primesc ca pre representanţii bravilor români ai Marelui Meu principat Transilvania, cari de repeţite ori Mi-au dat dovezi de neclătita lor credinţă şi aderenă la Mine şi la casa Mea. În adresa ce Mi s’a presentat şi în ponderoasa adresă a demnului lor president (Şaguna, Red.) românii au confirmat de nou aceste simţeminte şi au recunoscut cu încredere sinceră firească şi cu mulţămită (…).” De atunci în coace românii de câte ori interesele monarchiei au cerut, la 1866 şi la 1878, 1881/2, în Boemia şi Italia, precum în Bosnia şi Erţegovina, nici n’au părăsit cu laşitate linia de luptă, nici n’a trecut la inimic spre a se face trădători de patrie, prin urmare dl ministru, adresând cătră români prelegerea cu “adevărata iubire de patrie şi respect cu legile”, au greşit adresa. (…) Cari sunt legile acele, care românii le au călcat şi nu le au respectat? La această întrebare dl ministru cu anevoie va putè răspunde. Sau că doară, dl ministru vrea să se mângâe pentru desastrul îndurat în Croaţia faţă cu croaţii rebeli, căutând motiv de aşi vărsa focul asupra blânzilor şi pacinicilor români?
Nu cumva se teme de vre-o manifestaţiune şi din partea românilor, care se înţelege ar fi foarte rău venită în împregiurările critice de astăzi şi cugetă să’i teroriseze şi intimideze “anticipando”, sau prevenind? Se poate, ba e foarte probabil, că aci este buba. Dar dl ministru şi toţi şoviniştii se înşeală, dacă cred că vor intimida pe români şi’i vor terorisa, ca să se lepede de sinele, de credinţele lor tradiţionale. Numai unul Dzeu i ar putè împedeca a ţine la naţionalitatea lor şi la credinţele eredite dela străbuni, împletite strîns în viaţa lor naţională. Şoviniştii, fie ei ministri, fie ei ce vor fi, ar fi mult mai înţelepţi, dacă n’ar fi atât de sumeţi şi ar judeca mai bine eventualităţile cele atât de schimbăcioase din viaţa politică. “…În momentul de faţă nu este vorba numai de o stare de necesitate maghiară, zice “National Ztg” (n.r. National Zeitung) din Berlin, apreţiând situaţiunea croată, ci de prima încercare mai serioasă de a contrabanda cestiunea slavică din Cislaitania în Ungaria, aşa dară de un raport durabil (…) În Pesta vor face bine oamenii, dacă nu vor uita, că aceea ce s’a întâmplat în Croaţia, nu este un eveniment singuratic, ci o simptomă a întregei situaţiuni austriace. Maghiarii vor trebui să înveţe a-şi mai modera pretensiunile şi a căuta împregiurul lor după amici – căci vor avè lipsă de ei”.
Aşa este, colosul închipuit în fantasia unor capete îndesate cu şovinism, este slab şi maghiarii au lipsă de amici. Însă ce să le faci, dacă ei nu sciu să-i caute şi să-i atragă la sine? Din contră ei se vede, că după ce pe unii dintre noi vor să-i tîrască prin temniţe, pentru că s’au esprimat în contra inichităţii (n.r. inechităţii) legei electorale, vor şi pe amicii monarchiei din afară să i depărteze de monarchia noastră. Ei lovesc în românii din regatul vecin şi să se înstrăineze de monarchia noastră şi să se paraliseze alianţa eventuală dintre regat (n.r. România) şi imperiu. Aceasta va să zică patriotism adevărat? A’şi da toată silinţa de a înstrăina inimile cetăţenilor nemaghiari de cătră patrie şi patria a o feri de amici? Aceasta este răsplata sumeţului faţă cu cel modest, răsplată, care se va răsbuna ea însăşi în favorul celui neîntreptăţit. O, dar maghiarii îşi închipuiesc că sunt atlanţi, cari sunt în stare a purta globul pământului în spatele lor. Să nu cumva să facă dl Tisza şi ceilalţi şovinişti esperienţa proverbiului german: “Sumeţia se arată înainte de cădere”».
Semnificaţia articolului am înţeles-o, mai bine, studiind lucrarea pr.dr. Savu Popa – “Urmele lui Mihai Viteazul în sarea de la Ocna Sibiului – Cronică religioasă, etnografică şi memorialistică” (2008): «La serbarea oraşului Seghedin, refăcut după inundaţii, între delegaţiile care l-au întâmpinat pe Împărat se aflau şi cei 16 demnitari, reprezentând biserica ortodoxă. Mitropolitul Miron Romanul a ţinut discursul în româneşte, iar Împăratul, la sugestia contelui Tisza, a răspuns în ungureşte, cerând respectarea legilor în vigoare. Era o vădită jignire pentru români. În “Telegraful Român” a doua zi apare articolul “Răsplată?”, în care se atacă politica de maghiarizare din Transilvania. Devotamentul românilor, atât de mult lăudat în epoca absolutismului, este ignorat acum (…) Protopopul Emilian Cioran, evocându-l (n.r. pe N. Cristea), scria: “De aceea proza lui sobră avea rezistenţă şi rezonanţă adâncă într-o societate deprinsă să vadă în gazetă un amvon al credinţei mari iar nu o trambulină a exhibiţiilor periferice”».
Astăzi, câţi redactori sunt demişi pentru acest tip de “incidente”? Autorul, preotul dr. Savu Popa, susţine că articolul “Răsplată?”, aparţine redactorului Nicolae Cristea şi nu scriitorului Ioan Slavici. (va urma)

Marius HALMAGHI



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Auchan
Licitatie publica