Tabără încă o taxă

Habar n-am ce aţi făcut în week-end, dar dacă aţi stat numai cu ochii pe Vântu, poate n-aţi băgat de seamă că Agricultura a mişcat, firav, din deşte. Aşa întinsă pe targă şi ventilată mecanic cum ne-a lăsat-o Mitică, a mişcat puţin şi parc-a şi gemut. Zău! Ori să fi tras un vânt? A auzit şi infirmiera când a venit să-i vâre sub nas oglinda. Şi asta datorită intervenţiei magice a iluzionistului Vali, expert în revitalizări de morţi vii. Specialist cum altul nu-i, noul şef n-a venit cu mâna goală la catafalcul agriculturii, ci cu una bucată perfuzie, de-o s-alerge pacienta prin saloane, mai ceva ca firmele agreate după comisioane: "Proprietarii de terenuri nelucrate care nu îngrijesc şi nu curăţă suprafeţele respective vor fi penalizaţi, cu o sumă de 50-60 de euro pe hectar". Ca să nu creadă careva că avem de-a face cu vreun atentat la proprietatea privată - ori fi poate şi iubitori de scaieţi, care urăsc ştiuleţii - Vali zice că marea problemă a agriculturii româneşti o reprezintă hectarele de teren necultivate, vreo 3 milioane zice el, iar amenzile par cea mai bună soluţie.
Ideea n-a încolţit de ieri, de azi şi cică însămânţarea s-a făcut demult, printr-o ordonanţă din 1995. "Nu este o problemă simplă. Foarte mulţi au vorbit de impozitarea terenurilor. Nu! Impozitarea este legată în primul rând de cadastru. Pentru că nu poţi să pui acelaşi impozit pe un teren sărătură, chiar dacă este localizat lângă Brăila, şi cernoziomul de la Fundulea", explică Vali. Corect! Aici a nimerit-o, jos pălăria! Cum nici turba de Ciocăneşti nu se compară cu cernoziomul de Băicoi. Dar, staţi aşa că-i tare nevorbit şi încă una tabără: "Tot cadrul acesta am vrea să-l revedem, am vrea să revedem şi procedurile din ţările europene şi sigur, împreună cu Ministerul Finanţelor am vrea să găsim soluţia, şi este clar că se va ajunge la această taxare, care se referă nu numai la terenurile din extravilan, ci inclusiv intravilan. Nu se referă doar la terenurile private, ci şi la cele proprietate publică".
Pentru cei care n-au mai intrat demult în supermarketuri, iar la piaţă nu mai merg din ziua când Emil a pus mâna pe coasă şi-a intrat în hăţişul cuvenit, precizăm că atunci când se referă la agricultura românească, Vali e foarte posibil să se refere, ca şi precedesorii săi, la pulpele importate din Brazilia, la usturoiul chinezesc de pe tarabe, la salamurile nemţeşti, la roşiile turceşti, la morcovii şi merele aduşi de pe pârtiile austriecilor, la sarea ungurească, şi - nu în ultimul rând - la vestitele banane pe care România a ajuns, mai nou, să le exporte. Isprăvi graţie cărora, săpată de iscusiţii gropari ai ultimilor ani, Agricultura poate rămâne acolo unde-a fost băgată. În pământ!.