Simpozion omagial 1784 la Cercul Militar

„Revoluţia de la 1874 condusă de Horea, prologul epocii revoluţiilor de eliberare socială şi naţională ale românilor din Transilvania” a fost tema simpozionului desfăşurat recent la Cercul Militar Sibiu, prilejuit de împlinirea a 226 de ani de la revolta românilor din Transilvania, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, pentru eliberarea de sub iobăgie şi câştigarea drepturilor politice, sociale şi naţionale. La simpozion au luat parte cadre militare active şi în rezervă, veterani de război, şi alţi invitaţi.
Au fost prezentate comunicările: „Revoluţia de la 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, reflectată în documentele de arhivă” (prof. dr. Alexiu Tatu, directorul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Statului Sibiu) şi „Aspecte din desfăşurarea şi însemnătatea Revoluţiei de la 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, moment important în lupta românilor pentru eliberarea de sub regimul de iobăgie, emancipare politică şi naţională” (conf.univ.dr. Mihai Sofronie, ULBS).
Pe baza izvoarelor documentare de epocă, referenţii au evocat condiţiile precare economice, sociale, politice şi naţionale în care trăiau românii deşi erau locuitorii cei mai vechi ai Transilvaniei, în calitatea lor de coborâtori din coloniştii romani, „căci ei erau cei mai numeroşi locuitori ai Transilvaniei, cum arăta Inochentie Micu în raport cu maghiarii, saşii şi secuii, şi că prin dările plătite de ei, acopereau cea mai mare parte a cheltuielilor publice”.
Situaţia românilor a fost prezentată şi în cele patru memorii înmânate împăratului Iosif al II-lea, la Viena, de către Horea, memorii care au subsumat programul revoluţiei: nobili să nu mai fie; pământurile lor să se împartă între poporul de rând după porunca ce o va da înaltul împărat; nobili stăpâni de moşii să-şi părăsească odată pentru totdeauna moşiile şi să plătească dare ca poporul de rând (românii iobagi).
În acest context, referenţii au citat din opera istoricului David Prodan, exegetul eminent al răscoalei, care în lucrările sale relevă caracterul social al acesteia, al cărei radicalism „merge mai departe decât programele agrare ale revoluţiei secolului următor, subliniind totodată că lupta socială a iobăgiei române îşi are inevitabil şi temeiul său naţional. Înainte de toate, pentru că iobăgimea română constituia partea cea mai covârşitoare, mult peste trei pătrimi a iobăgimii Transilvaniei”.
Aşa cum dovedesc izvoarele documentare, revolta de la 1784, deşi înăbuşită, a constituit preludiul altor mişcări sociale, politice şi naţionale ca momentul 1848, „Supplex Libellus Valachorum”, sau mişcarea Memorandistă.
.