logo
FITS
Semnal editorial: O carte pe care autorul şi-a dorit-o roman
N. I. DOBRA
355 vizualizari
Semnal editorial: O carte pe care autorul şi-a dorit-o roman

...Dar în opinia mea nu e decât o înşiruire de secvenţe cinematografice, cu sumedenie de personaje, mai mult sau mai puţin necesare în economia volumului şi cu multe scene de amor carnal, legal şi, mai ales, adulterin.

Vasile Chifor (n. 4 XI 1941, comuna Bătarci, Satu Mare) are în cârcă o lungă listă de cărţi - versuri şi proză - publicate de la debutul din 2002 cu romanul "Nodul gordian", premiat de Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România, până în prezent, cu acest "Nicio fericire nu e de ajuns" (Editura Asociaţiunii ASTRA, Sibiu), conceput, după mărturisirea autorului, în perioada iulie 2018 - februarie 2019.

Personajele "principale" dau şi titlurile celor 22 de capitole: Nana, Tinu (până la un moment dat), Martin, Casian, Ana, Narcis, Magda, Spiridon, Cati, David, Sandra, Paul, Vera, Matei, Olga, Gil, Daria, Aura, dar pe lângă acestea, pe măsură ce parcurgi paginile, dai peste alte şi alte figuri episodice, greu de memorat decât, eventual, cu creionul în mână (cum am făcut eu, ca să încerc să înţeleg firul epic) Veta, o mamă vitregă, Lisa, o prietenă mai mare, doctorul Mihăiescu, Ion Vulcu, fost laborant, Mariana, o colegă de serviciu, Burcea, proprietarul unei bijuterii, Domnica, soţia lui, Aristide, bancher, Sanda, logodnica lui Gil, Laura, liceană, profesorul Iorgovan, Isabela, stabilită prin căsătorie în Italia, doamna Emilia, soţia unui fost pilot de avioane, Cosmina, o prietenă farmacistă, Gogu, zis şi Plevuşcă, coloneIul Stratan, căpitanul Calofeteanu, contabilul-şef Târdea, avocatul Ispir, şeful baroului, Bartolomeu, fost şef de sală de la Pescăruşul, Fârţonea, membrul unei fanfare, maiorul Zamfirescu, Surdu, un nepot, Melania, soţia magistratului, Ionel, zoolog, plutonier Gogoaşă, Vasilache, gazetar, Trifon, veterinar, Petru Sabău, inginer agronom, Vadim, clarinetist, preotul Nathaniel, Samoilă, cantor, Horaţiu, poreclit Bolovan, Codrin, liber cugetător, Flora, plasatoare la o sală de teatru şi film, badea Filimon, un măcelar vestit, Ela, o profesoară de liceu care preda chimia, Margareta, laborantă-şefă, Emil Dobriţoiu, om cultivat şi delicat, Bazil, profesor de filozofie, Ovidiu Leoveanu, directorul şcolii, Dragoş Busuioc, profesor de română, Leonte, preotul cel tânăr, Ioşca, un ungur muncitor la ferma de porci, soţul Leonorei, Septimiu, un băiat cu părul roşcat şi ochi verzi etc. (Am încercat să enumăr aceste personaje parazitare pe măsură ce autorul le-a băgat în carte.) Fără ele, volumul ar fi fost mai puţin diluat şi mai la îndemână de parcurs.

Deşi cartea a fost scrisă recent, acţiunile au loc în urmă cu ceva ani, când era liber la fumat prin localuri şi cancelarii, nu existau telefoane mobile, trenurile aveau compartimente etc.

În opinia mea, din roman puteau lipsi multe dialoguri care nu spun nimic: "Bună, David, mă aştepţi de mult? Sper că n-am întârziat". "Bună, Aura, n-ai întârziat deloc, eşti punctuală ca un ceas elveţian. Şi dacă ai fi întârziat aşteptarea ar fi fost la fel de dulce, nu ai dese ocazii să te întreţii cu o fată frumoasă şi inteligentă." "Nu ştiam că fumezi, îi spuse în timp ce aprindea bricheta", "Mai au oamenii şi vicii, David, cu timpul te obişnuieşti cu ele". "Ai dreptate. Ce serveşti? Sper că nu o palincă de asta de-a voastră". "Nu-mi aminti de ea, mă ameţeşte numai când mă gândesc" etc.

Altă observaţie critică, autorul abuzează de citate din diferiţi oameni celebri, chiar dacă dialogurile se poartă între... intelectuali: "Şi cum spunea Shakespare "Când frumuseţea moare, se întoarce negrul haos..." sau "Îi oferise atunci un citat grăitor din Lucian Blaga: Urăşti viaţa? Nu cred. Viaţa e ca o femeie pe care o iubeşti şi care te înşală. Toată ura ce ţi-o îndrepţi împotriva ei, e în fond tot dragoste (...)" ori "Îşi aminteşte o definiţie subtilă a lui Victor Hugo: Bărbatul este culmea creaţiei, iar femeia este idealul suprem" şi: "Îşi aminti versurile lui Coşbuc: O luptă-i viaţa, deci te luptă/Cu dragoste de ea, cu dor..." etc. (Napoleon, Cehov, Minulescu, Pablo Neruda, Kutuzov).

În rest, cum spuneam, femeile "lui" Vasile Chifor sunt apetisante şi rele de muscă, iar bărbaţii abia aşteaptă să le seducă, fără prea mare greutate, încât, la sfârşitul volumului, tu, cititor, nu mai ştii ce-a fost la începutul volumului, mai ales dacă întrerupi lectura câteva zile!

Calităţile romanului sunt oglinda calităţilor autorului, pe care le-am remarcat şi cu alte prilejuri: arta portretului, acuitatea observaţiei, cunoaşterea psihologiei oamenilor din diferite medii sociale (medici, cadre didactice, oameni simpli, borfaşi, bogătani).

În privinţa titlului, în ultimul pasaj al cărţii, Ana îi spune soţului, Casian, "cu ochii umezi, îmbrăţişându-l: un copil este un adevărat miracol. Nicio fericire nu e de ajuns dacă n-ai lăsat în urma ta o dovadă, un semn, o amprentă a trecerii tale prin lume...”

Aşa-i!





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

turboclima

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia