Poporul alege. După ce aleşii au anticipat...

Când se va întâmpla, va fi târziu.
Austeritatea nu se făptuieşte printr-un contract electoral, cu sens unic. E o formă de exprimare, între două neajunsuri  - multiplicate prin fisuri sociale, politice, morale, pecuniare - pe traseul democratic împotriva unei "austerităţi" maligne: s-au transportat (nu au fost vândute) obiecte de patrimoniu naţional sau privat, în devălmăşia bazarului unde se compara (fals), valoarea lirei semi-Lunii şi marka semi-europeană. Rulmenţi, piese "Dacia", covoare şi volume omagiale, prospături din aluminiu, devenite "lingouri de schimb" pe trotuarele economiei libere a lui Stolojan & co; confecţii manufacturate în FSN şi amnezia lui P. Roman în toamna 1990, la Ambasada URSS, toate au fost stiluri anticipate între ei şi aceiaşi. Sau invers, de parcă opţiunea "ordonată" ar fi aleatorie.
Când se va întâmpla, va fi o întârziere a trecutului din austeritatea viitorului, compromis prin amnezie naţională  - indusă prin legiferare în numele electoratului. Sosiile unei democraţii originale sunt actorii (reali) ai întâmplării regizate, prin care s-a jucat austeritatea socială dintr-un scenariu scris printre sensurile sau sesiunile incertitudinii.
Orice, când se întâmplă, e tristeţe. Simulatorul acestei vieţi nu este conectat la mintea de pe urmă a anticipatelor dintre popor şi votul, recompensat, prin efectul de faţadă dintre interpuşii care îşi zugrăvesc tainele sub frescele unei legislaţii fără chipul, anticipativ, al propriei fiinţe (ceea ce este prea mult de închipuit)
                                                   ***
Legea nu este un titlu de carte. E austeritate morală, în limitele Constituţiei. Poate despica incertitudini, se pot coagula tragedii sociale...
Se prefigurează (de fapt, este anticipată) Legea Austerităţii Sociale (LAS), fără să ştim, dar bănuim, ce "austeritate tandră" ne rânjeşte de pe masca asumării responsabilităţii guvernamentale: un fel de leapşa în nocturnă pe coridoarele Victoriei, unde bântuie, singuratic şi slugarnic, şi tot mai inexprimabil, un premier deja întristat despre el însuşi.
LAS-o fără asumare, din moment ce este tot mai greu să ne anticipăm trecutul repetabil, pentru unii, pentru ceilalţi  - reciclabil prin Lege.
Când se va întâmpla, vom fi deja întârziaţi în trecutul anticipatelor fără noimă politică, sau obligatorii, din moment ce au fost "anticipate"...