logo
 
REUNIUNEA MESERIAŞILOR DIN SĂLIŞTE - 125 DE ANI DE LA ÎNFIINŢARE
REUNIUNEA MESERIAŞILOR DIN SĂLIŞTE - 125 DE ANI DE LA ÎNFIINŢARE

Într-o epocă în care majoritatea  românilor au făcut un adevărat ţel din acumularea primitivă de capital sau din « politica de supravieţuire » este bine ca măcar din când în când să privim la roata vieţii şi a lumii pentru a conştientiza efemerul trăirii şi moştenirea pe care fiecare dintre noi o lăsăm urmaşilor şi societăţii. Acesta este unul din motivele pentru care Asociaţia Ecomuzeul Regional Sibiu a ales ca siglă a asociaţiei “Roata Lumii” a lui Picu Pătruţ din Sălişte, un simbol  reprezentativ pentru o epocă frământată. Trăim vremurile crizelor sistematice: criza unei industrii altădată înfloritoare (abandonată  la fier vechi), a unei agriculturi abandonate fără perspective clare de relansare şi nu în ultimul rand a unui exod în masă a lucrătorilor de la oraşe şi sate. Cine pleacă? Cei care au curajul şi ambiţia să o ia de la capăt, nemulţumiţi de condiţiile din ţară. Printre ei sunt agricultorii, sunt meseriaşii şi vor să se realizeze şi să ducă o viaţă decentă. Nimeni nu le-a insuflat acestora curajul să o ia de la capăt aici, printre noi. Să le povestească acestora că cu un mic capital şi cu sprijin moral se poate şi aici să se căpătuiască. 2007 a fost anul în care s-au împlinit 125 de ani de la înfiinţarea singurei asociaţii de meseriaşi din România. Singura care mai activează şi în care 41 de membrii îşi urmăresc destinul. Este firesc deci să le urăm « La mulţi ani » şi să-i îndemnăm să continue ce-au început înaintaşii lor în 1882. Greutăţile sunt mari şi perspectivele sunt sumbre. Degeaba le spunem că vin banii UE, bani grei pe care ar trebui cu toţii să ne gândim să-i accesăm. Nevoile lor sunt multe, trecând prin lipsa surselor de aproviionare ale materiilor prime, până la lipsa pieţelor şi spaţiilor de desfacere. Nu trebuie să neglijăm că şcoala actuală nu mai pregăteşte copii cu dragoste şi aplecare spre meserii şi spre agricultură Unde sunt atelierele şi livezile şcolare, de altădată, din şcolile rurale ? Unde sunt profesorii şi învăţătorii ce ne învăţau meserie şi copilul pleca din şcoală cu o meserie şi dragoste de a muncii ?             Despre toate acestea şi despre multe altele Asociaţia Ecomuzeul Regional Sibiu, Primăria Oraşului Sălişte, Reuniunea Meseriaşilor şi Reuniunea Mărginenilor şi-au propus să discute la Simpozionul organizat la Sălişte în data de 19 ianuarie 2008.             Este un moment crucial pentru viaţa şi continuitatea tradiţiilor rurale. După exodurile populaţiei autohtone româneşti cunsocute de istorie prin numele de roiri ( « pastorală », « comercială », « meşteşugărească ») urmată de marea migraţie a saşilor din ultimele decenii ale sec. XX-lea, asistăm astăzi la cea mai gravă criză din lumea satelor din România. Este o criză complexă cauzată de îmbătrânirea populaţiei, de exodul tinerilor, de lipsa oricăror mijloace şi surse de supravieţuire şi de existenţă decentă. REPERE ÎN ISTORIA ECONOMIEI SĂLIŞTENE EPOCA  DE AUR  A  MESERIILOR SĂLIŞTENE -1882, a fost fondată „Reuniunea meseriaşilor români din Sălişte” - o asociaţie profesională ce avea ca rol încurajarea meseriilor în rândurile ţărănimii săliştene şi cuprindea zece ramuri de profesii, existente la acea vreme în localitate: cojocari, măsari, fauri, zidari, pantofari, cizmari, pielari, pânzari, curelari şi rotari; scopul principal  pe care l-a avut Reuniunea - la începuturile ei - a fost formarea şi solidarizarea unui nucleu de meseriaşi români pentru a conduce lupta de emancipare a meseriilor şi a comerţului românesc din îngrădirile şi prohibiţiile discriminatorii impuse de autorităţile imperiului austro-ungar. Prin Statutul Reuniunii se prevedea că din asociaţie putea face parte orice meseriaş independent - ce îşi exercita meseria - după cerinţele acesteia şi ale legii de meserii - pe teritoriul comunei Sălişte. Reuniunea se preocupa activ de instruirea ucenicilor, prin şcoala primară şi şcolile speciale de ucenici, de ridicarea nivelului profesional şi cultural al meseriaşilor, prin abonamentele la ziare, conferinţe, activităţi artistice, etc. Primul preşedinte al Reuniunii a fost dr. avocat Ioan Borcea - originar din Sălişte şi stabilit la Sibiu; -1882-1883, Reuniunea a venit în sprijinul meseriaşilor români acordându-le din fondurile proprii împrumuturi în valoare de 470 florini la 12 membri; împrumuturile erau avantajoase fiind cu dobândă de 6% acest ajutor fiind de mare preţ pentru micii meseriaşi, contracarându-se astfel protejarea  meseriaşilor unguri şi saşi de către regimul austro-ungar; -1884, au fost împrumutaţi alţi 15 membrii  ai Reuniunii Meseriaşilor (cu 610 florini) -1885, sub îndrumarea Reuniunii Meseriaşilor, este fondată „Şcoala învăţăceilor industriali” - o şcoală de ucenici  - pe lângă Şcoala primară care organiza un curs pregătitor şi trei clase de specialitate. -1886-1891, războiul vamal cu ţările române a dus la decăderea negoţului iar o parte din meseriaşii sălişteni (ce-şi vindeau singuri mărfurile) au început să se stabilească în oraşele şi localităţile unde făceau comerţ; s-au identificat 128 de neguţători ambulanţi sălişteni ce s-au stabilit definitiv dincolo de Carpaţi deschizându-şi prăvălii ori ateliere meşteşugăreşti. -1888, la îndemnul primpretorului Petre Drăghici, ia fiinţă „Tovărăşia agricolă”, reuniune prin care s-au putut procura unelte şi maşini agricole, în folosul membrilor ei: un plug sistematic, o maşină de semănat porumb, o grapă pentru curăţatul muşchiului din livezi, unelte pentru curăţatul pomilor; tot prin „tovărăşie” s-a organizat un cuptor sistematic pentru uscat fructe” (a funcţionat până după primul război mondial, fiind amplasat în vecinătatea fostului târg de vite). O reuşită a „tovărăşiei” a fost aducerea vacilor din rasa „Pinzgau”, rasă cu care s-a înlocuit rasa Albă (s-au plătit în rate). Tovărăşia agricolă a reorganizat expoziţia din 1894 (o expoziţie de fructe şi derivatele sale). Din iniţiativa asociaţiei s-a înfiinţat o fabrică pentru prelucrarea laptelui (lăptăria) şi o societate de valorificare; s-au adus pentru reproducţie porci dn rasa York, ce erau hrăniţi cu lapte de zer. Pe terenul de păşunat dinspre satul Amnaş (denumit „Bucine”) se înfiinţează o şcoală de altoi şi o pepinieră. Din 1901 activitatea tovărăşiei este preluată de „Reuniunea economilor”. -1882 - 1919, activitatea Reuniunii Meseriaşilor a fost condusă de următorii preşedinţi: dr. avocat Ioan Borcea, urmat de intelectualii sălişteni dr. Nicolae Maier, Dumitru Banciu, dr. Nicolae Comşa personalităţi care, prin activitatea şi dăruirea lor, au asigurat o unitate de gândire şi de acţiune în rândul membrilor asociaţiei; -1894, la Sălişte, se organizează prima expoziţie cu produse locale în Mărginimea Sibiului, cu sprijinul „tovărăşiei agricole locale” -1894, „Reuniunea Agricolă Sibiană” instalează la Sălişte un cuptor de uscat prune - sistem Cazenille - prevăzut cu 95 lese ce putea usca 90 de decalitri de prune în 48 de ore; cuptorul era primit de la Ministerul Agriculturii; -până la înc. sec. XX, terenurile cunoscute sub numele de „Mogoradie”, „Măielat”, „Între Părauă”, „Budă”, „Dealurile Brăţii”, „Spoiele”, etc s-au cultivat cu viţă de vie, versantele fiind însorite şi foarte propice pentru viticultură; -1899, Reuniunea Meseriaşilor s-a înscris ca membru al Societăţii pentru Fond de Teatru Român - societate care şi-a ţinut adunarea în Sălişte în zilele de 29-30 iunie; cu acest prilej a fost amenajat prin muncă voluntară un imobil propriu pe str. Reuniunea Meseriaşilor nr. 468A - actualul sediu al Reuniunii; -1900-1901, cf. anuarelor şcolare, la Şcoala Învăţăceilor industriali din Sălişte, erau înmatriculaţi 118 ucenici, din care 108 români, 3 maghiari şi 7 saşi grupaţi pe 16 meserii (faţă de cele 10 meserii existente în 1882 era un real progres); -1901, s-a întemeiat „Reuniunea Economilor” la iniţiativa silvicultorului Mihai Ittu. - la înc. sec. XX, mai funcţionau în Sălişte şapte mori de apă - fiecare cu câte două roţi motrice - şase fiind proprietate de obşte, iar una proprietate particulară (morile erau cu cupe (cu admisie superioară); două dintre ele au dăinuit până la 1929 când s-a fondat moara sistematică  de către Ion Veştemean -înaintea primului război mondial îşi desfăşurau activitatea peste 20 de magazine comerciale (prăvălii) - 1904-1905 - în acest an şcolar se constată creşterea numărului de ucenici români, din totalul de 117, români erau 113, maghiari 2 şi saşi 2 - înainte de primul război mondial se deschid în Sălişte ateliere de meserii noi; astfel, fraţii Nicolae şi Vasile Popa deschid unităţi de boiangerie şi cofetărie după ce au învăţat, la Timişoara, meseriile de boiangiu şi respectiv de cofetar; - la înc. sec. XX, Ioan Rusu deschide un atelier de prelucrat lutul în apropierea Bisericii din Brata, mutat şi extins pe strada Bucureşti; - apar primele ilustrate cu vederi colorate din localitate, făcând publicitate acestui ţinut, ele fiind finanţate şi editate de comercianţii N. Ţintea şi Dumitru B. Comşa -1906, la Expoziţia Jubiliară de la Bucureşti, costumele naţionale sălişteneşti au fost premiate luând o medalie de aur, una de argint şi o plachetă de bronz; -1910, 2 aprilie, s-a înfiinţat Societatea „Nani” - societate de ajutor reciproc a femeilor de pe strada Ştează având ca scop ajutorarea în caz de lipsuri zilnice, cu sume neînsemnate; până la data de 12 octombrie 1912 au aderat 53 de femei; - în timpul primului război mondial mulţi meseriaşi au fost mobilizaţi pe front, o parte căzând la datorie, pe câmpul de luptă, în ţări străine; - 1918, Reuniunea Meseriaşilor asigură Gărzii Naţionale 150 de oameni din membrii săi; - în prima jumătate a sec. XX este consemnată activitatea a 26 de fierari în comuna Sălişte ce produceau căruţe, grape, cuie pentru potcovit, cuie cu ţintă pentru ornat porţi, piedici de cai, etc. Merită menţionat  grilajul de fier de la coridorul exterior al vechii primării lucrat la forjă de lăcătuşul Constantin Chipară şi numeroasele grilaje şi porţi lucrate artistic în fier forjat de lăcătuşul Dumitru Moga; - 1918, după Unire, conducerea Reuniunii Meseriaşilor a fost asigurată de tăbăcarul Ioan Bucşan (1919), lăcătuşul Dumitru Moga (1922-1923), comercianţii Ilie Martin (1924-1928), Ioan D. Bârsan (1929-1936), tăbăcarul Nicolae Roşca (1936-1946), pantofarul Avram Barbu şi lăcătuşul Dumitru Ţaţa; - 1919, martie se înfiinţează „Librăria săteanului” având şi o tipografie proprie sub patronajul patriotului, publicistului şi întreprinzătorului Elie Măgeanu; - 1920, Elie Măgeanu editează revista de satiră şi umor „Puiu calicului”; din acelaşi an, el editează şi „Calendarul calicului” unde, pe lângă povestiri şi snoave, prezintă sfaturi practice gospodăreşti; -1920-1944, în Sălişte funcţionează „Librăria Cultura” şi „Librăria Săteanului” (mutată la Sibiu în 1923) -demarează activitatea atelierului fotografic al talentatului fotograf Ion Dădârlat; -1921, la Expoziţia Naţională de la Bucureşti au fost premiate aproape toate obiectele prezentate; -1921, se înfiinţează „Societatea cooperativă de aprovizionare şi desfacere în comună - Sălişteanca” cuprinzând o parte din locuitorii Săliştei şi ai Galeşului; - între cele două războaie sunt consemnate în Sălişte opt teascuri de stors fructe şi şase cazan de fiert ţuică; -1923, s-a fondat fabrica de mobilă şi tâmplărie unde se executau comenzi pentru toate localităţile din jur; printre întemeietori s-au numărat tâmplarii ce realizau mobilier şi binale pentru necesităţile locale  Oprea Şteflea, N. Moisin, N. Popa, Gh. Ghenie, Ion Hanciu; -1925, s-a înfiinţat Şcoala Superioară de Comerţ în Sălişte; în sprijinul elevilor  se organizează o nouă librărie - sub forma unei cooperative şcolare - cunoscută ca „Librăria Lumina”, iniţial Casa Autonomă a Monopolurilor (C.A.M.); -1926, 15 iulie, ia fiinţă „Societatea Ajutorul” - pentru asigurarea vitelor, membrii angajându-se  să se despăgubească  reciproc pentru animalele asigurate; se dădea 5000 lei pentru o vacă şi 2500 lei pentru un viţel peste un an. Societatea a fost condusă, peste 20 de ani, de învăţătorul şi directorul şcolii Constantin Ţinte, secretar fiind Dumitru Ţaţa. -1927, într-un tablou executat în acest an s-au putut identifica 256 de meseriaşi, reprezentând 43 de meserii: 48 de pantofari, 15 cojocari, 9 tăbăcari, 5 croitori de costume naţionale, 14 curelari, 9 croitori, 4 pălărieri, 15 fierari (din care 7 şi rotari), 2 rotari, 5 lăcătuşi, 17 tâmplari, 12 zidari, 8 brutari, 11 măcelari, 2 turtari, 1 cofetar, 6 morari, 6 mecanici, ş.a. -1929, s-a inaugurat moara sistematică - proprietate particulară Ion Veştemean -1930, a luat fiinţă „Asociaţia Pomicultorilor” - condusă de Nicolae Hociotă -1932, la Jubileul de 50 de ani al Reuniunii Meseriaşilor din Sălişte (1882-1932) s-a organizat o bogată expoziţie deschisă timp de 10 zile, unde fiecare meseriaş a expus propriile produse; după Jubileu, Statul Român a stimulat Reuniunea cu diferite unelte (gratuit) între care o maşină de cusut piele şi unelte de prelucrare a lemnului, ce s-au dat în folosinţă colectivă membrilor Reuniunii; -1933, se înfiinţează, după marea criză economică, „Sfatul negustoresc”  - o reuniune a comercianţilor sălişteni separată de Reuniunea Meseriaşilor - având scopul de a promova comerţul şi ridicarea lui la nivelul cerinţelor; -1934, la Târgul de Mostre s-au bucurat de succes maşinile de gătit (producţie Dumitru Ţaţa) şi sobele ceramice a lui Nicolae Roşca; - funcţiona în Sălişte darac hidraulic în Folteşti şi unul electric (cu motor) pentru transformarea lânei spălate în caier; înainte de al doilea război mondial şi-au încetat activitatea, odată cu prelucrarea industrială a lânii la torcătoria „Lorinţ”;  -1935, se constituie Asociaţia Apicultorilor din Sălişte „Nectarul” - ce cuprindea 50 de membri, cu 150 de colonii, majoritatea stupi sistematici; -1936, Ioan Bârsan fondează cu sprijinul specialistului ceh Iuliu Kenyereş o fabrică de „clopote de cioaie”, produsele vânzându-se foarte bine atât în ţară, cât mai ales în Bulgaria; -1936, la Sălişte, se organizează a doua expoziţie cu produse locale în Mărginimea Sibiului (după cea din 1894) - în perioada interbelică a funcţionat, în Folteşti, un joagăr - pe terenul din faţa brutăriei şi a prăvăliei lui Ion Fulea; -1938, Dumitru Dădîrlat a organizat o asociaţie a micilor proprietari de oi „Bunii gospodari”, care a stimulat creşterea, pe lângă fiecare casă, a câte 2-30 de oi; - 1989, activitatea micilor meseriaşi independenţi ce activau pe cont propriu - în baza autorizaţiilor emise de Primăria Sălişte se limita la nouă dogari, trei croitori, doi pălărieri, trei fierari, doi fotografi, doi tăietori de lemne cu motorul, un depanator radio-tv, un lăcătuş, un tâmplar, un coafor, un confecţioner coroane florale; - după 1990, mai funcţionau 5 teascuri pentru extragerea sucului din fructe şi un cazan de fiert ţuică - în Folteşti, la Ioan Droc - se reînfiinţează Reuniunea Meseriaşilor din Sălişte, preşedinte fiind pălărierul Virgil Ilieş; din 2005 până în prezent preşedinte este Ioan Cunţan Asociaţia Ecomuzeul Regional Sibiu Marius HALMAGHI



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

filarmonica

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Licitatie publica

accentmedia