Râdem sănătos cu Emma Thompson

Există mulţi oameni care nu mai sunt printre noi şi cărora ar trebui să le fim recunoscători pentru ceea ce au lăsat moştenire generaţiilor următoare. Ar trebui, în cazul de faţă, să fim recunoscători Christiannei Brand, despre care, să fim sinceri, cei mai mulţi dintre noi nu am ştiut nimic până acum. S-a născut în 1907, a trăit până în 1988 şi, înainte de a deveni celebră pentru cărţile ei, a avut diverse slujbe neînsemnate - vânzătoare, amenajator de interioare, guvernantă. În urmă cu cinci ani a apărut pe ecrane un film inspirat din cărţile ei "pentru copii", "Dădaca McPhee", cu Emma Thompson în rolul principal, un film foarte bine primit de public: 122 de milioane de dolari încasări. După câte îmi amintesc, acest film nu a rulat în România, dar nu demult el a fost prezentat la TV. Cei care nu l-aţi văzut ar trebui să faceţi eforturi să v-o închipuiţi pe luminoasa Emma Thompson în postura unei dădace cu o figură aproape sinistră, cu faţa plină de negi, cu un coroiat nas de vrăjitoare, înzestrată cu puteri magice pe care le foloseşte pentru a potoli nişte copii mult prea expansivi şi a-i aduce pe calea cea bună. Dacă în filmul din 2005 dădaca era un fel de mediator între copii şi părinţi, în "Nanny McPhee: Marea înfruntare" ea trebuie să o ajute pe disperata doamnă Green să se descurce cu cei trei copii şi doi nepoţi şi să reziste unui cumnat care vrea să-i vândă ferma, în vreme ce soţul femeii e plecat pe front. Film pentru copii? N-aş zice. Cu acelaşi folos îl pot vedea şi copiii, şi părinţii, şi bunicii, căci filmul este bine făcut, Emma Thompson (aici e scenaristă, producătoare şi interpret principal) şi regizoarea Susanna White se menţin abil între comedie şi dramă, fără să cadă în ridicol şi superficial. Cine este dispus să se lase în voia poveştii cu neobişnuita bonă, o cu totul altfel de Mary Poppins, poate să se distreze copios, să râdă sănătos, din toată inima. Şi să-şi însuşească cele cinci reguli ale nepreţuitei dădace McPhee!