logo
FITS
Prietenii, cei mai buni sfătuitori!?
Prietenii, cei mai buni sfătuitori!?
Îţi place să întâlneşti oameni noi şi să legi prietenii. Adori să asculţi poveştile lor de viaţă şi să intervii cu diferite opinii, iar acolo unde este cazul, te transformi într–un consilier psihologic. Ai putea crede căă nici nu mai ai nevoie de cursuri în psihologie, că tu deja ai putea să–ţi deschizi un cabinet pe a cărui uşă ai putea scrie, ''Totul despre orice''.
La fiecare pas întâlnești oameni noi cu experienţe diferite de ale tale și povești impresionante. Ești entuzias­mat de fiecare dată când ieși la bere, la suc, la cafea cu prietenii și povestii, faceți schimb de păreri, și cerei sfaturi. Te simi mai în sigu­rană când ai alături persoane dragi.
Din copilărie știi că te poi distra numai dacă ești încon­jurat de amici. Prima bătaie ai luat-o când mama te-a prins fumând cu prietenul tău. La întâia dezamăgire în dragoste, nu ai mers la mama sau sora ta, ci i-ai împărtășit-o prietenei tale. Atunci când ai nevoie de o afecţiune diferită de cea a părinţilor, știi că o poţi găsi numai la unul dintre camarazii tăi.  “Relaţiile de prietenie sunt necesare și folositoare încă din copilărie când descoperim universul de dincolo de familie. Ele permit copiilor să înveţe să colaboreze, să împărtă­șească, să rezolve probleme și să ia în considerare punctul de vedere al celorlalţi. Prietenii și susţi­nerea grupului căruia îi aparţinem, ne dau sentimentul de sigurantă, ne fac să ne simţim mai puternici, ne ajută să ne testăm capacităţile, să ne simţim mai curajoși și îndrăz­neţi, să ne adaptăm unor situaţii noi. Sentimentul de a aparţine unui grup de prieteni care au aceleași interese, pasiuni, preocupări, ne oferă siguranţă, confort, acceptare și înţelegere, extrem de utile pentru echilibrul emoţional al fiecăruia dintre noi’’, spune psihologul Aniela Sârbu, cu cabinetul pe strada Banatului, nr. 16, din Sibiu.

Un sfat, vă rog!

Prietenul la nevoie se cunoaște, mai ales când vine vorba de sfaturi. Ești într-o mare dilemă și nu știi ce alegere să iei. În minte îți vin diferite idei, dar tot nu ești sigur ce trebuie să faci. Pentru că nu vrei să greșești, gândul te conduce către bunul tău amic. Ești conștient că acolo unde este un prieten găsești o opinie în legătură cu ceea ce te frământă. Bună, rea, tu o asculi pentru că ai nevoie de un impuls pentru a merge mai departe, chiar dacă după aceea tot ceea ce te taie capul faci.  În legătură cu alegerile noas­­tre,  Aniela Sârbu afirmă că:  „Responsabilitatea pro­priilor viei  aparine fiecăruia dintre noi. Propriile alegeri necesită efort, riscul unor încercări ce pot fi nereușite, căutări repetate care nu sunt neapărat plăcute, dimpotrivă, uneori pot fi frustrante, ceea ce ne face să căutăm calea mai scurtă și accesibilă prin apelarea la părerea altora. Căutăm soluţiile și reperele oferite de alţii, atunci când ne temem să facem propriile alegeri în funcţie de trăsăturile noastre, contextul de viaţă în care ne aflăm, capacităţile noastre’’.

Dragoste să fie,că sfaturi sunt

L-ai întâlnit pe Făt Frumos. Nu ''galopa'' pe un cal alb, ci pe o decapotabilă de un roșu orbitor. Aștepţi să-ţi dea un ''buzz'' și să te invite la un suc sau să te plimbe o tură cu mașina. Cu puţin noroc te bagă în seamă... Fericită, tare, mare, dar nu ești sigură. ''Merg sau nu? Oh! Am nevoie de un sfat''. și apelezi la prietena ta ''the best''.
Te abordează cu o sume­denie de întrebări care mai de care mai picante. Însă, tu vrei să știi doar dacă e bine să accepţi sau nu invitaţia. Pe buzele ei se citește un ''nu'', iar tu ești dezamăgită. Așteptai un alt răspuns, poate chiar afir­mativ. Te ridici și pleci, lăsând în urmă o pată de indiferenă față de prietena ta care i-a spus ce ar fi făcut ea într-o astfel de situaie. „În sfaturile pe care le dăm, avem tendinţa de a ne face cunoscută propria expe­rienţă dobândită în urma situaţiilor prin care am trecut, fără să luăm în calcul speci­ficitatea fiecărei persoane în parte. Tendinţa de a generaliza propria experienţă, de a con­sidera utilă propria recoman­dare, ne dă sentimentul puterii, iluzia că suntem buni cuno­scători, de încredere, pricepuţi. Ne simţim flataţi când ni se cere sfatul, pentru că ne simţim respectaţi, de încredere, inves­tiţi cu autoritate și respon­sabilitate și toate acestea ne fac să ne considerăm impor­tanţi’’,  explică psihologul.

Încrederea, bat-o vina!

În ziua de azi cu greu te poi încrede în cineva. Avem mii de cunoștine care vor să-i intre în viață, să te descopere. Uneori permii, alteori nu. Sunt persoane care aduc cu ele un aer de încredere, dar în momentul în care le-ai dat un deget îţi iau toată mâna. De altfel, există situaii în care unul dintre prieteni are nevoie de ajutor. I-l oferi. Cine știe când, la rândul tău, o să ai nevoie. Ghinion! La cea mai mică problemă nimeni nu-i cu tine. Acel cineva nu-și aduce aminte că ai fost acolo pentru el. Cum să te mai încrezi în cineva? ‘’ Încrederea într-o persoană se câștigă mai greu sau mai ușor în funcţie de experienţele trecute, de cât de dezamăgiţi sau trădaţi am fost în trecut. Capacitatea de a investi încredere poate diferi foarte mult de la persoană la persoană. Relaţionarea cu o persoană presupune o doză de risc, așteptările ne pot fi oricând înșelate, putem fi dezamăgiţi pentru că noi ne putem dori, putem cere, putem oferi încredere, ajutor, dăruire, însă, nu este obligatoriu să primim ce ne așteptăm din partea celuilalt. Faptele ce­luilalt, sinceritatea, comporta­mentele, susţinerea pe care ne-o oferă, în timp, ne pot ajuta să construim încredere”, ne spune psihologul. Uneori, chiar dacă trecem prin astfel de expe­riene, ne legăm de oameni sufletește. Poate, fără să le acordăm încrederea. Facem asta pentru că avem nevoie de afeciune ca de apă. Dispreuim singurătatea și avem nevoie să ne confesăm cuiva. “Prezenţa și susţinerea afectuoasă a persoanelor apropiate ne conferă sigu­ranţă, confort și liniște, atât de necesare în momentele dificile. Dacă avem alături oameni dispuși să ofere afecţiune, empatici, înţele­gători și răbdători, avem șanse mult mai mari să trecem mai ușor peste momentele dificile’’, a precizat Aniela Sârbu.




comentarii
3 comentarii

E jenanto-penibil sa publici (fie chiar si in format electronic) un articol scris de cel mult un novice in redactarea unui text.
oana
01.11.2013 00:59
E jenanto
oana
01.11.2013 01:00
Mai pe scurt e de rahat...
blabla
01.11.2013 19:33
Din aceeasi categorie
sevis

turboclima

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia