La aproape 2.000 de metri altitudine, aproape de vârful Cindrel, urcă turiştii curioşi să vadă Iezerul Mare şi Iezerul Mic, cele două văi glaciare. Acolo însă lecţia de geografie se transformă într-o poveste de dragoste, cu ciobani ucişi din gelozie, cu măiestre ce ademenesc pământenii şi îndrăgostiţi ce se prăvălesc din înălţimi.

Ucis de uriaş
Multe sunt legendele de la Iezerele Cibinului. Una dintre ele spune că în Munţii Cibinului trăia, în vremurile de demult, o fată de cioban şi era atât de frumoasă că toată lumea îi spune Fru­moasa munţilor sau, pur şi simplu, Frumoasa. şi tot aco­lo, în munţi, îşi păştea turma de mioare un cioban pe nume Cindrel, mândru şi cu purtări alese.
De cum s-au văzut, cei doi tineri s-au şi îndrăgostit. Dar pe Cindrel îl vroia de ginere un uriaş pentru fata lui. Aflând că Cindrel nu are ochi decât pentru Frumoasa, fata uria­şului se lăsă cuprinsă de gelozie şi îi porunci tatălui să îl ucidă pe Cindrel. Uriaşul ascultă şi îi luă  capul voini­cului cu un paloş. şi pe dată turma lui Cindrel s-a bulucit îngrozită prin scaieţi şi prin hârtoape, dealurile şi munţii au început să plângă. Zile întregi a plâns şi Frumoasa, până s-a stins şi ea lângă trupul voinicului. Din şirul lacrimilor ei se iviră două lacuri limpezi precum cleş­tarul, albastre şi adânci ca şi privirile Frumoasei. Aceste două lacuri s-au numit mai târziu Iezerul Mare şI Iezerul Mic sau, amintind de cei doi îndrăgostiţi, Iezerele Cibinu­lui, scrie Emil Blejan, în "Călător pe Valea Cibinului".

În hora măiestrelor
O altă legendă îi are în centru tot pe Cindrel şi Fru­moasa, dar povestea, istori­sită de Ioan Părean în "Le­gende din Mărginimea Si­biului", e mult diferită. Se spune astfel că Frumoasa era din satul Şugag, dar vestea despre frumuseţea ei ajunse hăt departe în munţi, aşa că la Nedeia de Sânt Ilie, toţi flăcăii din munţi au venit să o vadă.
Numai unul, Cindrel, nu avea ochi decât pentru Măriuca, logodnica
lui, iar Frumoasa
tocmai pe el îl plăcea.
După joc, Frumoasa s-a aşezat, departe de lume, pe o stâncă, şi a început să cânte o doină. De îndată, însă, au apărut Măiestrele şi au momit-o să se prindă în hora lor ca să nu mai cunoască niciodată tristeţea. Frumoasa a acceptat, dar cum gelozia nu îi dădea pace, le-a cerut Măiestrelor: "Să îi luăm pe Cindrel şi Măriuca în hora noastră, să-i înălţăm în înaltul Cerului şi să-i slobozim de acolo de sus, să cadă peste steiurile muntelui, să moară, că prea mi-au înnegrit inima la Nedeia de Sânt Ilie." Aşa au şi făcut Măiestrele, aşa că cei doi îndrăgostiţi s-au prăvălit din înălţimi, zdrobindu-se de munte. Pe locurile unde au căzut, au ţâşnit imediat două izvoare şi aşa s-au format cele două iezere,  cel Mare pentru Cindrel şi cel Mic, pentru Măriuca.
La următoarea Nedeie de Sânt Ilie, Frumoasa le-a cerut Măiestrelor să o lase în locul unde o găsiseră cu un an înainte; s-a aşezat pe aceeaşi stâncă şi a început să cânte. Atraşi de glasul ei, tinerii ciobani veneau să o vadă şi se lăsau prinşi în hora ce îi ducea până sus, în cer. De acolo, Frumoasa le dădea drumul şi uite aşa au pierit unul după altul
12 ciobani. Un al treisprezecelea, pe nume Pătru, a crezut că va rezista ispitei de a juca împreună cu Frumoasa, dar a pierit şi el. Frumoasa uitase însă ce îi spuseseră Măiestrele: că dacă va duce la pierzanie 13 oameni, va muri şi ea. Aşa că a căzut din înaltul cerului, laolaltă cu
Pătru, şi a murit, iar locul unde a fost găsită se numeşte Padina Muierii.

Văile glaciare

Dincolo de legendă, oamenii de ştiinţă au alte explicaţii asupra formării celor două iezere, ambele fiind văi glaciare. Adică depresiunea circulară s-a format prin eroziune sau prin acţiunea unui gheţar, conform speologie.ro.
Cele două iezere sunt situate pe versantul nordic al platoului Frumoasa, aproape de vârful Cindrel. Iezerul Mare se situează la altitudinea de 1.999 m, are formă ovală, o suprafaţă de 3 hectare, lungimea de 320 metri, lăţimea de  189 metri, iar adâncimea maximă de 13,3 m. Iezerul Mic se găseşte la 1.946 m altitudine, are formă dreptunghiulară, lungimea de 80 metri, lăţimea de 58 metri, iar  adâncimea maximă de 1,7 metri, se arată pe site-ul oficial al Direcţiei Silvice Sibiu.
Cine urcă la Iezere, trebuie să se îmbrace bine, căci temperatura medie anuală este de -1 – 0 grade Celsius. În consecinţă, şi vegetaţia e una adaptată de tip alpin şi subalpin. Aici au fost identificate 363 de specii de plante, iar printre speciile rare se numără zâmbrul, căldăruşa, zmeoaia, angelica, bujorul de munte, genţianele, volovaticul, capul călugărului, rogozul etc.
În ceea ce priveşte păsările de aici, trebuie spus că prundăraşul de munte, pasărea omătului, cocoşul de munte şi ciocârlia urecheată balcanică sunt importante nu doar pentru România, ci au fost menţionate în "Important Bird Areas in Europa", de către BirdLife International, cel mai mare consorţiu mondial dedicat protejării naturii şi în special a păsărilor.
Fauna este reprezentată de 29 specii de păsări şi diferite specii de animale, precum ursul, lupul, vulpea, jderul, dar şi vreo 20-30 exemplare de capră neagră, animal protejat prin lege în România.
n Parcul Natural Cindrel acoperă, cu suprafaţa sa de 9.043 ha, cele mai spectaculoase forme de relief din arealele a doi masivi montani, Cindrel şi Lotru (Ştefleşti), care fac parte din grupa munţilor Parâng a Carpaţilor Meridionali. Arealul cuprinde 12 căldări glaciare, dintre care cele mai importante sunt Iezerul Mare, Iezerul mic, Gropata.
n Primele cercetări efectuate în zona glaciară de sub vârful Cindrel-Frumoasa datează din secolul al XIX-lea. Regimul de rezervaţie naturală a fost stabilit în
2 ianuarie 1961.