Atent elegantul clasic al actualității – cum îl numește Cătălin Avramescu- scriitorul și antropologul Teodor Baconschi, care ne-a bucurat cu volumele Facebook. Fabrica de narcisism (Humanitas, 2015) și Anatomia ratării. Tipuri și tare din România postdecembristă (un excelent dialog cu rigurosul Dan-Liviu Boeriu, Humanitas, 2016), ne propune o nouă lectură: Cetatea sub asediu. Însemnări despre credință, rațiune și terorism (Doxologia, Iași, 2016, 305 pg.).

O analiză culturală prin care dezvăluie confluența între lumi: De civitate Dei (pp.21-95), Centru și periferie (pp.96-146), Frontiere geopolitice (pp.147-237) și Bibliotheca Alexandrină (pp. 238- 305). Citind, am reținut o mostră: „E clar că a apărut o nouă generație care poartă mărcile secularismului: autonomie morală, consumism, hedonism. Indiferentismul religios face și el progrese. Mesajul Evangheliei e acoperit de zgomotul mediatico-politic tabloid. Educația religioasă e slăbită. Multiple tentații îi îndepărtează pe tineri de idealul- dificil- al perfecționării lăuntrice în numele lui Hristos.

Evident „calea cea strâmtă” e mai puțin atractivă decât bulevardele diabolic-agreabile ale risipirii de sine. Biserica nu poate, ba chiar nu are dreptul să acuze. Menirea ei e aceea de a îndrepta, de a vindeca, de a consola și a aduce laolaltă valorile sau persoanele dispersate, separate, sfâșiate. Și tocmai de aceea, păstorii lucizi, teologii serioși, monahii îmbunătățiți și clericii talentați duhovnicește- adică forțele vii ale comunității ecleziale- înțeleg greutățile misiunii contemporane ca pe un stimulent al creativității. Ce au ei de înțeles? Faptul că adaptarea culturală a teologiei și pastorației la post-modernitatea globală este o necesitate și nu o posibilitate.

Ortodoxia este „păstrătoarea” (bine face!), dar e nevoie și de o adaptare a discursului de o ieșire curajoasă spre dialogul cu societatea civilă, neîmbisericită, cu științele tari și cele umane, cu politica, sindicatele, cu breslele profesionale, cu alte Biserici și confesiuni, cu organismele europene. Biserica își va menține prestigiul și influența pozitivă asupra societății numai dacă va duce la bun sfârșit dialogul său complex, sincer și iubitor cu toți cei care o contestă”.

Sunt rânduri din eseul Inteligență și împăcare (Cetatea sub asediu, pp. 53-54) care exprimă de ce anume Teodor Baconschi rămâne un izvor de inspirație pentru generația actuală de teologi. Pentru cei care socotesc teologia drept exercițiu de înțepenire și pentru geopoliticienii de pripas prin studiouri Tv cartea este un scurt manual de comunicare.

Părintele Constantin