logo
FOTO: Pe urmele primei centuri de fortificaţii a Sibiului (I)
Dumitru CHISELIŢĂ
2106 vizualizari
FOTO: Pe urmele primei centuri de fortificaţii a Sibiului (I)
Chiar îmi era dor să mă rup de realitatea asta extrem de zbânţuită din ultima vreme şi să mai calc puţin şi pe cât decorul local îmi mai permite (tot mai puţin), prin trecutul Sibiului, care, pe cât de depărtat e în timp (trecutul adică), pe atât e mai interesant. Acum ceva destul de multă vreme, mai exact prin mai 2015, scriam şi publicam seria de articole "Sibiul de dinainte de Hermannstadt", care tratau partea de istorie a oraşului ante "naşterea" sa oficial accep¬tată şi atestată, la 1191. Atunci spuneam aşa: "Ştim sau nu, că numele lui era Hermann¬stadt, Oraşul lui Hermann, conducătorul coloniştilor care mai târziu au purtat numele de saşi şi care au construit oraşul de pe malurile Cibinului. Ştim şi cum a evoluat oraşul, de la "nucleul" din zona Pieţei Huet şi prima centură de fortificaţii până la dimensiunile sale de acum”. Ei bine, de acest „nucleu” al „Cibino” sau „Cibinium”-ului ulterior cunoscut ca „Villa Hermani” (din 1223) ne vom ocupa. Ce a fost, ce a mai rămas, ce mai poţi vedea şi ce nu, pentru că oraşul s-a tot dezvoltat încât abia mai poţi ghici, pe ici pe colo ce era pe la 1200 şi ceva în zonă.

O fortificaţie din lemn. Sau nu

 

Prima centură de fortificaţii este legată de existenţa, pe platoul "de sus" al Sibiului secolului al XII-lea, a "nucleului" adminis­trativ şi religios al localităţii, aici aflându-se biserica, prepozitura plus vreo două sau trei capele şi probabil, locuinţa greavului. Deci, o zonă dublu protejată (atât ca înălţime faţă de restul zonei, cât şi ca împrejmuire fortificată) menită să apere Casa Domnului şi împrejurimile ei, în primul rând, şi pentru a pune populaţia la adăpost în caz de "ceva", de la, să zicem, revărsările râului Cibin, la năvălirile diverselor neamuri mai puţin sedentare şi mult mai puţin "la casa lor" decât paşnicii colonişti "hospites" din Flan­dra sau din alte părţi. La fel se presupune că aceasta a fost realizată înainte de invazia tătară de la 1241.

 

Este general acceptată ideea că traseul acestei prime zone fortificate a localităţii Cibino- Cibinium este cel al aliniamentului caselor ce formează actuala Piaţă Huet. "Prima fortificaţie a fost construită în jurul bisericii Sf. Maria (actuala biserică evan­ghelică). Traseul acesteia se observă prin modul de aşezare a caselor din jurul Pieţei Huet", se spune în Repertoriul Arheologic al Judeţului Sibiu. Mai multe lucrări confirmă acest lucru, de la nevinovata carte-ghid "Sibiu" a lui Al. Dima, la "Sibiu. Ghid Cultural Turistic" de Avram-Crişan (1998), unde şi acolo ni se spune că "... prima incintă fortificată se ridica încă de la sfârşitul secolului al XII-lea (...) în jurul bisericii parohiale existente pe acest loc (Piaţa Huet). Urmărind planul Pieţei Huet, unde clădirile medievale s-au edificat cu probabilitate pe traseul primelor ziduri – construite iniţial din lemn şi pământ – obţinem cu aproximaţie şi aspectul fortificaţiei incipiente".

Deci, "Centura I" porneşte de la Turnul Scărilor, continuă prin Casa Parohială Evan­ghelică, face o cotitură bruscă în zona actua­lului Pod al Minciunilor, apoi "merge", pe aliniamentul caselor din Piaţa Mică/Huet unde "face dreapta" cam pe unde acum este casa cu Restaurantul "Union", continuând pe linia Liceului "Brukenthal" unde, la capătul său, coteşte din nou, cam neregulat, pe linia Pasajului Scărilor. Aşa se arată şi în re­consti­tuirea realizată de colectivul de arhe­ologi care au cercetat zona Pieţei Huet în perioada 2005-2006.

Una din micile (sau marile?) enigme ale acestei prime "cetăţi" a Sibiului este dacă a fost, de la început, realizată din zid sau a fost precedată de o fortificaţie din lemn şi pământ.

Chiar dacă unii istorici au dat-o pe "sigur" - "construite iniţial din lemn şi pământ" (Avram – Crişan) sau "During the first half of the 13th century, inadequate wooden and earthen fortifications were built around it" ("În prima jumătate a sec XIII-lea (??? n.n.) au fost construite în jurul ei (bisericii parohiale, n.n.) fortificaţii inadecvate din pământ şi lemn") ("Nomination of the Sibiu, the Historic Centre for Inscription on the World Heri­tage List"). În ciuda siguranţei unora, totuşi, cel puţin până la momentul de faţă, "îngră­direa" Pieţei Huet cu "ziduri" şi turnuri din lemn rămâne doar la stadiul de "este posibil" şi "se presupune": "Este posibil ca prima curtină să fi fost ridicată pe traiectul unei vechi fortificaţii din lemn şi pământ." (Repertoriul Arheologic al jud. Sibiu); "It probably consisted originally of an earth-timber fortification" ("...a constat probabil dintr-o fortificaţie de lemn şi buşteni" – Radu Lupescu).

 

Totuşi, sunt şi cercetători care exclud varianta "Pământ şi lemn": "În ultima parte a secolului al XII-lea terasa din jurul bisericii parohiale a fost sistematizată şi fortificată printr-un zid din piatră ce urmează în plan un traseu neregulat, eventual întărit cu turnuri în punctele strategice. S-a format astfel incinta I, un spaţiu de refugiu în caz de pri­mejdie, dar protejând în primul rând centrul spiritual al aşezării, biserica parohială, cele 5 capele construite în apropierea ei, cimitirul comunitar şi sediul prepoziturii libere a saşilor din Transilvania" (Daniela Marcu Istrate)

 

Deci avem o incintă fortificată din piatră, nu prea întinsă ca suprafaţă, plus două turnuri: Turnul Scărilor dinspre str. Turnului, încă în picioare, deşi extrem de mult modificat, şi Turnul Preoţilor, la intrarea dinspre str Mitropoliei, demolat în 1898. Există şi teoria existenţei mai multor turnuri, trei (Niedermaier) sau patru (Fabini) unele din ele fiind localizate pe latura de nord sau nord-est. Se presupune că fragmente din aceste ziduri se păstrează în structura clădirilor de pe latura nordică a Pieţei, la nr. 1 şi 2, dar nu au fost cercetate.

 

Prima centură de fortificaţii: ce s-a găsit...

 

Este evident că într-o zonă în care sute de ani s-a tot construit, adaptat, demolat, iar construit, a căuta (şi a găsi!) urme de pe la 1100 - 1200 este un alt fel de a căuta acul în carul cu fân. Totuşi, ceva-ceva din construcţia originală a mai ieşit la iveală.  Un raport de cercetare arheologică din 2004, al arhg. Petre Beşliu Munteanu, pomeneşte că, cu prilejul săpăturilor a fost evidenţiat, printre altele "zidul de incintă al Pieţei Huet": "Fundaţia din piatră a zidului de incintă a Pieţei Huet a fost dezvelită în zona Podului Mincinoşilor. Zidul avea lăţimea de 0,7 m". 

Un alt raport pomeneşte că, în 1994, a fost cercetată arheologic clădirea de la numărul 12 din Piaţa Mică, "rezultatele cercetării reliefând urme ale şanţului de apărare şi ale unei construcţii din lemn datată prin monedă în prima jumătate a secolului al XIII-lea".

 

Ampla campanie de săpături arheologice din Piaţa Huet, din 2005 -2006, oferă ceva mai multe date despre aceste ziduri de incintă. Bucăţile de zid descoperite sunt definite de arheologi (D. Marcu Istrate) ca fiind "ruinele unui zid perimetral, construit din piatră, (...) şi o elevaţie lată de cca. 1 m". Urmele au  fost găsite în zona Colegiului "Brukenthal", în latura de nord a pieţei, "retras cu 1-1,20 m faţă de frontul actual al caselor", paralel cu pasajul de la Podul Minciunilor" Zidul de incintă a fost construit din bolovani "de dimensiuni mici şi medii", şi piatră de carieră "de dimensiuni mari, de culoare verzuie", îmbinate cu mortar gri, cu mult pietriş.

Ca o concluzie, se precizează că, în urma săpăturilor, nu se oferă "nici un argument pentru a susţine întâietatea unei fortificaţii din pământ pe terasa înaltă a Cibinului, în jurul primei biserici parohiale", şi că "în stadiul actual al cercetărilor nu se poate documenta o fază din pământ a acestei fortificaţii".

 

O primă (şi singură) imagine cu zidurile "originale"?

 

Un articol publicat de cercetătorul Adrian Stoia ("O presupusă imagine a Bisericii Evanghelice din Sibiu, a rotondei şi a Casei Altemberger, identificate în pictura polip­ticului de la Şoroştin, jud. Sibiu") pare să facă o oarecare lumină privind aspectul (chiar dacă relativ târziu) în care se prezenta Incinta I de fortificaţii a Sibiului. La o inves­tigare a picturii altarului poliptic al Bisericii parohiale din Şoroştin, databil între anii 1515-1520-21, păstrat în sacristia Bisericii Evanghelice din Mediaş, mai exact panoul dedicat Purtării crucii, se vede, undeva in spate, un peisaj urban. "În fundalul scenei, în partea superioară a panoului, este pictată o poartă de intrare în oraş dotată cu hersă şi continuată în partea dreaptă, văzut din faţă, de un zid crenelat. În spatele zidului, o biserică îşi înalţă spre cer turnul clopotniţă, şi acoperişurile în două ape specific arhitec­turii gotice, ridicate pe una din laturile monu­mentului. În partea dreaptă a bisericii, văzut dinspre privitor, este zidit un turn sau o ca­pelă, zugrăvită în aceleaşi culori cu monu­mentul ecleziastic din fundal şi acoperit cu un coif conic care la o primă vedere pare a fi din material ceramic".

Concluzia este că imaginea reprezintă Piaţa Huet cu elementele sale medievale: o bucată din Turnul Preoţilor, Biserica Evanghelică, turnul ei, Capela Rotondă şi... porţiuni din zidul de incintă. "Zidul crenelat care închide piaţa poate fi identificat cu prima centură de fortificaţie a oraşului care prin extinderea urbei şi construcţia altor sisteme de fortificare îşi va pierde rolul militar, pe traseul său fiind construite case. Chiar dacă la data pictării panoului zidul nu mai era în picioare, nu putem şti cu precizie dacă fragmente din el nu erau vizibile, fie ele şi sub forma refolosirii unor suprafeţe ca parte componentă a pereţilor construcţiilor existente". Iată că, indirect şi chiar dacă redate din memoria pictorului, avem o imagine cu zidurile originale. Poate singura de până acum, deoarece reconstituirile ulterioare (realizate, de exemplu, de Radu Oltean) au o mare doză de fantezie, scuzabilă prin lipsa datelor concrete. (va urma)






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

artmania

sound

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia