logo
FITS
Movile, satul cu... movile din estul judeţului
Dumitru CHISELIŢĂ
10928 vizualizari
Movile, satul cu... movile din estul judeţului

Ţine de comuna Iacobeni. Acum, se numeşte Movile. Înainte i se spunea Hundrubechiu, o „românizare” a denumirii germane Hundertbűcheln, care înseamnă „100 de movile”, ceea ce nu este departe de realitate, deoarece pe teritoriul satului Movile există foarte multe... movile. Nu ştiu dacă exact 100, dar sunt destule. Pe lângă ele, un peisaj extraordinar, o linişte pe care greu ţi-o poţi închipui ca orăşan şi o distanţă relativ mare faţă de reşedinţa de judeţ, Sibiu: 80 de kilometri. Este mai aproape de Făgăraş (45 km) sau Sighişoara (32 km). Dar, în ciuda distanţei faţă de localitatea-reşedinţă de judeţ, ar merita vizitat.  
Hundertbűcheln, Hundrubechiu, Centum Tumuli, Százhalom în maghiară, sau Hanjdertbächeln / Hangderbäheln în dialectul săsesc, are numele de la multele movile aflate în partea de est a satului, pe locul numit Boachelnfeld (Câmpul Movilelor).
La Movile ajungi ţinând drumul Agnitei, depăşind-o, apoi, de la Netuş, faci dreapta spre Noiştat iar după aceea... Movile.


Satul

Aş putea spune că, odată ajuns acolo, trebuie să te „împarţi”. Adică ce să vezi mai întâi: biserica fortificată sau movilele care au făcut localitatea celebră, cel puţin din punct de vedere geografic. Dar, la o cafea în barul satului (la un preţ incredibil de mic pentru un sibian obişnuit cu „orice produs la 5 lei”, ca pe terasele din centru, la o tacla cu localnicii, realizezi că este timp pentru toate. Lucrul care m-a frapat cel mai mult în sat (şi în jurul lui) a fost liniştea. Era, pur şi simplu, linişte. Oameni puţini, că  la acea oră, erau ori la câmp, ori pe la serviciu, maşini la fel, puţine, iar căruţele trase de cai par a fi vehiculul uzual în zonă. Obişnuit cu „pericolele” urbane, privirea îmi fugea după câinii „comunitari”. Puţintei şi ei, spre deloc. Gâşte multe, vizibil deranjate de „străinii” care le-au cam tulburat siesta tot băţâindu-se de colo-colo. Şi, în fine, până stăm de o cafea (bună!) dăm o tură prin istoricul  Hundrubechiului-Movile

Legenda - pun pariu că reală - spune că numele satului, „Hundertbűcheln” - „Suta de movile” vine de la faptul că primii colonişti saşi, odată ajunşi aici, nu se decideau ce nume să-i dea locului unde au „descălecat”. Aşa că, în fiecare duminică, ţineau câte o „şedinţă” pe una din movilele din zonă, şi, ca să nu stea pe uscat, frigeau câte o oaie. Niciodată nu ajungeau la un consens cu privire la ce nume să-i dea satului, aşa că, duminica următoare, o luau de la capăt, pe altă movilă, cu altă oaie la frigare. Şi, ori din cauză că - zice-se - erau ei ambiţioşi de fel şi ţineru morţiş la părerile lor ori (zic eu) au cam prins gustul grătarului de oaie la înălţime (sincer, şi eu i-a spus lui Dorin, colegul şofer, că acolo, în vârf de movilă „ar mere un grătar”) şi se „certau” aşa, de ochii nevestelor, pănă s-auterminat nu oile, ci movilele. La final, cineva (o femeie cred, care căuta să demonstreze că aproape doi ani domnii colonişti şi-au cam făcut de cap, a adunat pieile de oaie consumată de „consilieri” de pe fiecare movilă. Au ieşit fix 100. Ideea a primit consensul comunităţii, iar numele a rămas aşa: „suta de movile”. Ultima movilă pe care s-a consumat ultima oaie jertfită în numele „administraţiei locale” a fost locul pe care s-a construit biserica.

Satul este atestat documentar la 1355, sub numele de „Hundertpuch”. La 1324, are loc o răscoală a coloniştilor saşi din zonă, condusă de Henning din Petersdorf (Petreşti) împotriva regelui Carol Robert de Anjou. Henning se retrage înspre Movile şi este învins de trupele regale, lângă Rupea.  La 1329, satul este menţionat ca făcând parte din scaunul Cincu sub numele de  "Hundert Puch", iar cu numele de Hundertpucheln apare în anul 1355. În anul 1488, Hundert Bücheln are 54 agricultori, doi păstori, trei case goale,  o moară şi o şcoală şi este, ca mărime, a cincea localitate din scaunul Cincu, după Agnita,  Iacobeni, Cincu Mare şi Merghindeal. În 1506, un movilean, Antonius Pauli („de centum Tumulis”) studia la Universitatea din Cracovia. La 1532 Movile avea o populaţie de 400 de locuitori, număr impresionant pentru acea epocă. 1579 este anul în care Hundertbücheln primeşte, de la principele Christoph Báthory dreptul de a organiza un târg, în prima duminică de după sărbătoarea Sf. Martin (Martinstag). În 1600, trupele lui Mihai Viteazul devastează (şi) Scaunul Cincu, seria de „încercări” la care este supus satul de istorie continuând cu o epidemie de ciumă (1654) şi cu un atac asupra bisericii-cetate efectuat de un corp de armată valaho-tătar, atacurilor curuţilor (1704 şi 1705) şi unei noi epidemii de ciumă (1709), populaţia Movilelor scăzând până la 301 locuitori (saşi) în 1765. Aceasta va creşte în următorii ani, ajungând 515 locuitori de origine germană în anul 1900. La 1940 erau 519 luterani, la 1966 - 651, după migraţia saşilor în germania numărându-se, la nivelul anului 1995, doar 11 membri ai comunităţii săseşti evanghelice.

Ceea ce se ştie mai puţine ste că, la 1916, Movile/Hundertbucheln/Hundrubechiu, a fost teatru de război. Pe 20 septembrie 1916, un grup de soldaţi germani apare în sat,  fiind întâmpinat cu bucurie de către locuitorii care îi şi găzduiesc. Un atac al românilor  face victime printre militarii germani, iar un proiectil de 70 mm loveşte Turnul Prunelor din incinta fortificată a bisericii, dar fără a face victime sau mari pagube. Lupte grele au loc pe  Schmielenfeld, iar germanii cu mari greutăţi reuşesc să reziste asaltului românilor din Armata a 2-a. Aprofundând mai muzlt subiectul, aflăm că militarii germani făceau parte din Divizia 89, conpusă din berlinezi comandată de generalul Luettwitz, ulterior făcând parte din grupul Morgen, care avea misiunea să oprească înaintarea Armatei a 2-a Române, mai exact Divizia a 6-a, brigada a 12-a. În bătălie au fost implicate elemente ale Regimentului 12 „Cantemir” şi Regimentul 3 Vânători. Înaintarea română a fost oprită, fiind luaţi prizonieri 11 ofiţeri şi 591 de soldaţi români. Oare câţi locuitori actuali ai Movilelor ştiu asta?

Acum, în 2012, Movile se prezintă ca un sat cu un aspect decent. Nici vraişte şi dărăpănături peste tot ca în alte locuri, nici arhitectură din aceea ucigător de modernă, ca în localităţile aflate mai „la şosea”. Şi, în ciuda promovării apropiate de zero absolut a atracţiilor locului, ca şi a infrastructurii turistice bătând spre aceeaşi valoare, satul cu 100 de movile aduce, anual, turişti români şi străini pasionaţi ori de istorie, ori de arhitectură, ori de... movile.

Biserica

Iniţial a fost, la fel ca în multe sate, o basilică romanică ce avea şi un turn-clopotniţă pe partea de vest. A fost construită în jurul anului 1225 şi avea hramul Sfântului Arhanghel Mihail.

Biserica

Sala bisericii fortificate este boltită, fiind acoperită de o întreagă reţea de nervuri dispuse în romb. Corul pătrat este şi el acoperit de o reţea de nervuri. Deasupra lui a fost ridicat un turn cu patru niveluri, numit Turnul prunelor pentru că aici se uscau toamna aceste fructe. Din construcţia romanică se mai păstrează turnul şi pereţii navei.
La începutul secolului XV, pe partea de est, se ridică peste cor un turn masiv de apărare, iar biserica este modificată în stil gotic: corul de la parterul turnului de est este boltit, cu  nervuri în stea, zidurile navei sunt înălţate, se montează ferestre gotice şi se bolteşte nava, tot pe nervuri în stea. Turnul-clopotniţă este fortificat în secolul XV, adăugându-i-se la ultimul etaj o galerie de luptă. În turn se mai păstrează încă, trei clopote medievale.
Fortificaţia este bisericii este compusă din două incinte succesive: Prima, de o formă relativ neregulată, înconjoară biserica şi conţine un turn de poartă, un turn şi un turn masiv pe partea de S. În secolul XVI, pornind de pe turnul din partea de sud şi până pe turnul de nord,se mai construieşte un zid ce închide o a doua incintă.
În apropierea cimitirului a mai existat o capelă gotică, pomenită în anul 1449 ca purtând hramul Sf. Valentin.
Biserica a mai fost renovată în 1836, 1873 şi 1924. Chiar şi acum, ea este impresionantă prin dimensiunile şi alura sa, iar interiorul este bine îngrijit (dacă ne gândim şi la posibilităţi). Urmele unei vechi picturi se află pe un perete: ornamente geometrice. Altarul datează din secolul al XIX-lea, iar orga, construită de Samuel Joseph Maetz, datează de la 1802 şi a fost reparată la 1913 de Karl Einschenk. Balconul, susşinut de stâlpi de lemn este pictat în culori vii şi cu motiv e florale, dar fără inscripţii, la fel ca şi băncile. Tavanul este parcurs de „tradiţionala” reţea de nervuri gotice. Despre fortificaţia din jurul bisericii nu putem spune că se află într-o stare prea plăcută. Porţiuni din zid, ca dealtfel şi un turn, s-au prăbuşit, iar zidăria bisericii are fisuri prin unele locuri. Totuşi, la intrare, cum treci pe sub bolta turnului de poartă (unde fanfara satului făcea, pe vremuri, repetişii, după cum ne-a spus Maria Drăgan, ghidul nostru şi persoana care „are cheia”), există un panou care te informează despre ceea ce e pe aici, cu date suficiente pentru ca turistul-vizitator să nu fie complet în ceaţă. Un alt  aspect interesant este că poarta „nouă” (de prin secolul al XIX-lea, după cum arăta, seamănă teribil cu fosta intrare în grădina de la casa din Piaţa Mică Nr. 22 (la care ajungi din pivniţă), acum complet distrusă. Dar asta era doar o paranteză. În biserică se mai ţin slujbe o dată la doi ani, când saşii din Movile vin să îşi revadă locul natal.

Movilele

Se află în partea de est a satului, şi poţi ajunge la ele ori ieşind din sat şi făcând dreapta, ori pe un alt drum de ţară, care porneşte din Noiştat. Unii, ultrafascinaţi de istorie şi „păliţi” de romantism, ar spune că e un imens complex de tumuli, ca un fel de cimitir enorm datând din epoci străvechi. Experţii ar zâmbi (chiar dacă în Repertoriul arheologic al judeţului Sibiu este pus un semn de întrebare după „origine naturală”) dar, urcând pe o movilă (fără a tăia vreo oaie, ca să zicem aşa) parcă am văzut ceva urme de „cercetare” şi „sondare”. Iar dacă pe latura istorică se poate tricota, până la o eventuală cercetare sistematică, orice, geografia are o explicaţie mult mai clară: sunt glimee. Adică  un fel de alunecări de teren, mai rotunde, dintr-un masiv mai mare, datorate umezelii şi terenului argilos, fenomen petrecut în perioadele geologice Wurm, Postglaciar şi Holocenul timpuriu, deci acum cam 12.000 de ani. Forma lor se datorează eroziunilor de-a lungul timpului, până la forma de acum. Da e mai puţin misterios, dar ar fi o explicaţie. Oricum, ceea ce am văzut noi (sau ce am văzut până unde am îndrăznit să mergem), merită revăzut şi revizitat, chiar dacă acest fenomen al glimeelor-movile este frecvent în Podişul Transilvaniei. Apropo, legenda spune că ele ar fi căzut din şorţul unui uriaş care se juca le acolo cu nisip ori că s-au format din cauta unei aplicaţii de artilerie din poligonul Cincu, pe vremea lui Carol al II-lea, şi aş zice că prima e mai reală decât a doua. Dar patru civimte mai spun: de văzut, de mers.

În încheiere, menţionăm că Movile are o puternică şi organizată comunitate „dincolo”, care are o pagină web de invidiat (din care, alături de alte surse, ne-am documentat cu privire la aceste pagini) www.hundertbuecheln.de , cu date istorice şi gelerii foto şi care organizează chiar excursii pentru cei interesaţi aflaţi în spaţiul german. La fel, satul celor 100 de movile are două cărţi dedicate: “Hundertbücheln-Eine Ortsmonographie”, de Hermann Rehner, apărută în 1986 şi “Hundertbücheln”, de Klaus Niedermaier şi Rolf Brotschi, în 1999.
Ce să mai spunem? Că am plecat cu imrpesia că nu am văzut tot, că ne-a oprit la Netuş (vom scrie!) şi că periplul nostru prin satele judeţului va continua? Da.




comentarii
10 comentarii

,,La 1324, are loc o răscoală a coloniştilor saşi din zonă, condusă de Henning din Petersdorf (Petreşti)'' Domnu' Chiselita...Petersdorf nu e Petresti, este PETIS comuna Seica Mare.
gaboza
08.10.2012 01:04
Bravo! Asteptam continuarea cu celelalte sate sasesti.
Fg
08.10.2012 07:51
in sfarsit ceva interesant...
un sibian
08.10.2012 07:57
petersdorf.siebenbuergen.ro/de/1324

E vorba de Petresti - Petersdorf de langa Sebesul de Alba. (D.C.)
@gaboza
08.10.2012 08:21
poate ajunge si prin amnas
mika
08.10.2012 09:28
foarte interesant. Bravo!
D.
08.10.2012 10:43
Felicitari pentru minuţioasa documentare şi pentru consistenţa informaţiilor cuprinse in articolele privind periplul prin satele judeţului.
Succes şi
I
08.10.2012 14:00
Mai Gabriel Vlad sau gaboza sau cum iti mai zici, oare daca se intampla ca in ziar sa fie injurat un Vasile Vlad, tu sari in sus ca de ce te injura lumea pe tine? Asa cum pe lume nu exista un singur Vlad, asa nu exista doar un singur Petersdorf. De Petisul asta al tau nu cred ca stia nimeni in afara de tine, dar de Petresti-Petersdorf te asigur ca stie toata lumea in afara de tine. Mai uita-te din cand in cand prin cate o carte decat sa te uiti toata ziua cum cresc florile pe la Horticola...
Goe
08.10.2012 14:35
1
1
07.11.2012 08:42
Pacat este un sat foarte frumos pentru care primarul nu face mai nimica .Daca vede cineva acest mesaj si poate ajuta satul sa nu moara mas bucura enorm de mult pentru ca acolo am copilarit
Radu Ioana
24.08.2014 21:14
Din aceeasi categorie
sevis

turboclima

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia