Mihai Eminescu

"Iubesc pe acela care doreşte imposibilul".
Iată că au trecut 53 de ani de când am părăsit băncile strălucitorului Colegiu Naţional "Gheorghe Lazăr" din cetatea medievală de pe malurile vechiului Cibin - Sibiu - Hermannstadt - oraşul nostru extrem de drag, devenit astăzi Capitală Culturală Europeană - sosind timpul revederii aşteptat de noi, toţi cei prezenţi la apelul din clasă cu foarte mare emoţie.
Această revedere, pe care, nemărturist ne-am dorit-o, în toţi aceşti ani, ar putea deveni un minunat prilej de a evoca multe amintiri, a reînnoda prietenii mai vechi, de a înlătura barierele impuse de timp, nu în ultimul rând de depărtare.
Pentru noi, prietenia este o permanenţă - iar dorul este semnul prieteniei. Dorul de şcoala dragă; de dascălii în marea lor majoritate trecuţi la cele veşnice, de colegi şi nu în ultimul rând, de prima noastră iubire.
La vârsta noastră, sunt foarte multe de spus, multe amintiri, mai ales de frumoşii ani petrecuţi în liceu.
Trecem pe sub tei şi castani, copii, adolescenţi, maturi şi îmbătrâniţi. Ne purtăm cu foarte mare demnitate vârstele, deloc de neglijat, noi înşine, mereu optimişti.
Revenim astăzi aici, cu emoţie, spre a ne regăsi, nu atât de tineri cât ne-am dori, albiţi de vârsta ce ne-a hărăzit-o Bunul Dumnezeu.
Vom râde, vom depăna amintiri, vom dansa, ne vom aduce aminte de bune şi rele, vom ciocni un pahar (sau chiar mai multe), vom fi pentru o zi sau char mai multe împreună.
Să ne bucurăm, încă odată, că suntem împreună şi să visăm la o nouă revedere, motivul fiind că tot mai puţini mai putem răspunde prezent la apel.
Revenim în sălile de clasă cu tâmplele ca "Surul" cel nins şi cu sufletul ca "Dumbrava" în miresme de muguri înfloriţi, venim cu drag, în Sibiul nostru de altădată.
Să luăm ci noi mireasma florilor de tei şi a amintirilor de altădată.
La revedere, în 2010.
Servus, colega dragă.
Al tău coleg, Ovidiu HULEA
.