logo
FITS
Mănăstirea Sfânta Treime - Sibiel
Mănăstirea Sfânta Treime -  Sibiel
Mănăstirea Sibiel datează din a doua jumătate a sec. al XVI –lea, fiind situată la 30 km S-V de municipiul Sibiu şi la 5 km în amonte de satul Sibiel, în Munţii Cindrel. La începuturile vieţii monahale a fost construită aici o Biserică din lemn de stejar, pe inima formată la confluenţa celor două râuri Sibiel şi Sighielaş. În urma săpăturilor arheologice ce s-au efectuat aici, s-a descoperit altarul sub formă de treflă datând din sec. al XVI lea, un cuptor de cărămidă arsă din aceeaşi perioadă, cioplituri din piatră şi fragmente din cahle ceramice precum şi partea superioară a unui disc de cositoriu şi o copie (instrument liturgic). Acestea se păstrează la Muzeul Naţional Brukental din Sibiu. (”Biserici Dispărute, Biserici Regăsite”, pag.142).

Perioada cea mai înfloritoare a mănăstirii a fost cea dintre  anii 1700 - 1780 când aici a funcţionat prima şcoală din Mărginimea Sibiului, în care învăţau viitori preoţi şi cântăreţi bisericeşti din satele Mărginimii, dar şi cei ce doreau a cunoaşte scrisul şi cititul, dascăli fiind vieţuitorii mănăstirii. În anul 1716  ieromonahul Varlaam copiază un Triodion, carte de slujbă din Postul Mare, cuprinzând 202 foi (conform Bianu şi Nicolaiasa, Craiova 1931, “Catalogul Manuscriselor Româneşti”, Vol. III). Printre cărţile mănăstirii este consemnat un “Evangheliar” românesc, tipărit de diaconul Coresi in 1561. Pe coperţile acestuia este adnotat: “Să se ştie câte cărţi are mănăstirea de la Sibiel: întâiu (E) Vanghelia aceasta şi a doa Apostolul, (Praxiu), a 3(-a) o foaie, 2 Psaltire rumanească şi 2 Ceaslovete şi alta carteluie cu molitve şi 2 feloane şi stiha(r)iu şi patrafir şi potiriu şi discus şi zveazda, toate de cositoriu. Aceste cine le-ar lua să fie afurisit de Dumnezeu şi de 318 ot(e)ti din NIchei. Scris-am eu popa Oprea, Văleat 1722 meseta noiemvrie zile 30“. Toate acestea se păstrează în Arhiva Mitropoliei Ardealului de la Sibiu.
La 12 mai 1786 (după “Arhivele Vienei”) călugării sunt izgoniţi de către habsburgi pe motiv că ar fi “sălaş hoţilor”, iar chiliile şi anexele mănăstireşti sunt incendiate, rămânând doar zidurile unei chilii din piatră ce data de la 1716 şi zidul de piatră care forma incinta mănăstirii, iar după o colină Biserica din lemn de stejar, conform mărturiei istoricului Ştefan Meteş, în cartea: „Mănăstirile româneşti din Transilvania“ (Sibiu 1936, pag. 138).  Cei veniţi pentru desfiinţarea mănăstirii au ţinut judecată în drum, la umbra nucului. Pe când s-a terminat judecata s-a rupt o creangă ce a căzut pe masă făcând-o “zdrob” şi risipind hârtiile. De atunci chiliile au rămas pustii.
Chiar dacă au fost izgoniţi, călugării au pustnicit prin pădurile din Munţii Cindrelului, venind în duminicile şi sărbătorile mai importante în locaşul de închinăciune (Biserica din lemn) rămas şi slujind Sf. Liturghie. În 1792 a fost pictat un prapore de către zugravii Vasile Muntean şi Ana din Sălişte şi donat mănăstirii,  în prezent fiind expus în colecţia de obiecte bisericeşti din Sibiel.
 În anul 1793, Biserica din lemn a mănăstirii Sibielului, precum şi clopotul care data din 1503 şi avea pe el inscripţia “Spes mea est Christus” (Speranţa mea este Cristos, ) au fost vândute satului Alămor (jud. Sibiu), cumpărate de către judele Isaia, tatăl preotului Ioan Barac,  fiind vândute de către fruntaşii Mozora şi Moga. (după relatarea doamnei Cecilia Gândilă “ Alămor, Izvor de credinţă şi iubire”, pag.39 şi a lui Petru Turcu Cătană din Sibiel).
În anul 1916 din timpul Primului Război Mondial, clopotul a fost confiscat de către armata germană.
Cu banii primiţi pe vechea biserică şi clopot, sătenii din localitatea Sibiel au construit turnul – clopotniţă la biserica satului în anul 1794.
Biserica vândută satului Alămor,
s-a reconstruit în cimitirul ortodox din localitate în anul 1821, pe vremea preotului Popa Ioan, care şi-a schimbat numele de familie în Alămorean. La construcţia noii biserici ortodoxe din mijlocul satului Alămor, biserica de lemn din cimitir s-a vândut lui Solomon Ioan al Chivii care, cu materialul obţinut şi-a construit casa. Biserica a fost vândută de preotul  Simion Alămorean. Această familie a păstorit vreme de 78 de ani în satul Alămor. 
Călugării veniţi la mănăstirea Sibielului, după 1810, neavând locaş de rugăciune, au transformat zidurile de piatră ale chiliei rămase după incendiu în Biserică. Aceasta a mai fost renovată în perioada anilor 1947 – 1949, fiind sfinţită cu apă sfinţită de către pr. Protopop Ioan Isaac al Săliştei, din încredinţarea ÎPS Mitropolit Nicolae Bălan prin Adresa nr. 7184/1949. Biserica nu a fost pictată niciodată, fiind împodobită cu icoane pe sticlă şi funcţionând până în anul 1959 când a fost închisă de regimul comunist. După această perioadă Biserica a fost folosită de către lucrătorii forestieri până în anul 1983, când ÎPS Dr. Antonie Plămădeală a dispus să fie închisă.
În urma intervenţiilor repetate scrise şi verbale efectuate de către pr. Zosim Oancea, azi “anul 1990”, schitul este trecut la OPCN Bucureşti (Oficiul Patrimoniului Cultural Naţional) ca rezervaţie arheologică încă de pe vremea funcţionării Direcţiei Monumentelor Istorice.
Aşezământul monahal este reînfiinţat în anul 1992 de către ÎPS Dr. Antonie Plămădeală, mitropolitul de atunci al Ardealului, care a binecuvântat un sobor de maici având ca stareţă pe monahia Teodora Cârstinoiu şi ieromonahul Casian Voicu - duhovnic, în prezent stareţ al mănăstirii.  Reînfiinţarea mănăstirii a întâmpinat şi multe ispite provocate de către unii săteni ai Sibielului care au fost potrivnici acesteia. În anul 1996 s-a obţinut titlul de proprietate´al mănăstirii şi astfel a început o nouă perioadă benefică reconstruirii mănăstirii.
În perioada anilor 1999 – 2003
s-a construit noua Biserică fiind împodobită cu pictură în tehnica Fresco între anii 2007-2010  şi fiind încununată cu târnosirea din
3 octombrie 2010 cu hramul
Sf. Treime, de către ÎPS Sa Dr. Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului.
Biserica veche a fost în întregime renovată şi pictată  între anii 2010 – 2013 de către protosingel Casian Voicu, adăugându-i-se şi un turn – clopotniţă, având hramul “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul”. Aceasta a fost sfinţită de către ÎPS. Sa Dr. Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului, înconjurat fiind de un sobor de preoţi şi diaconi sâmbătă, 20 iulie 2013, moment la care au asistat personalităţi locale şi centrale, dar şi un număr mare de credincioşi.
Începând cu data de 1 decembrie 2013, Schitul Sibiel primeşte titulatura de mănăstire cu denumirea “ Mănăstirea Sfânta Treime – Sibiel”.
Troparul Sfintei Treimi:
„Binecuvântat eşti cel Întreit Sfânt, Doamne Dumnezeul nostru, cela ce pe făptura Ta, cu înţelepciune ai zidit şi neamul omenesc cel căzut nu
L-ai părăsit; şi păcătoşilor celor ce se pocăiesc, viaţa veşnică a le dărui Le-ai făgăduit, Iubitorule de oameni, Doamne, Slavă Ţie“
Troparul Sf. Prooroc Ilie:
“ Cel ce a fost înger în trup, temei proorocilor, al doilea Înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei har, goneşte bolile şi pe cei leproşi curăţeşte. Pentru aceasta, şi celor ce-l cinstesc pe dânsul le izvorăşte tămăduiri”.
Iată câteva imagini de la sărbătoarea de hram care a avut loc duminică, 9 iunie a.c., şi la care au participat câteva sute de enoriaşi.

La schitul Sibiel

O pace-adâncă lin coboară
Şi te cuprinde-n vraja ei,
Simţi patimile că-ţi omoară
Dând vieţii, parcă alt temei.

Apune grija cea lumească
Te simţi de-a binelea răpit,
O voce-ncepe să-ţi vorbească,
Te rupi de secolul pripit.

În liniştea mănăstirească
Te judeci nepărtinitor –
Faţă de legea creştinească
Tu, singur, te găseşti dator.

O lacrimă ţi se prelinge
Te înfiori, adânc suspini…
E duhul Sfânt care te-atinge
Şi Chipul Celui plin de spini.

Îngenunchind spui ruga sfântă:
“Iisuse, iartă-mi ce-am greşit,
Cu mila mă binecuvântă.
Învaţă-mă să fiu smerit“.

Dogoarea dragostei creştine
Să lumineze viaţa mea,
Să mă încred deplin în Tine
Şi să-ţi slujesc de-a pururea”.

Un clopot răguşit vorbeşte
De Bukow cel pustiitor,
Iar toaca-n ritmuri întăreşte
Că rănile şi azi ne dor.

În spaţiu-acesta de-amintire
Învie chipuri de părinţi,
Vezi Neamul nostru – în uimire –
O stâncă de eroi şi sfinţi.

Iar după Sfânta Liturghie
Când şi cu cerul te-ai unit –
Devii, şi tu, creştin-făclie,
Hristos în tine-a biruit.

Cobori spre Ierihon – în lume –
Mai bun, mai treaz şi mai creştin,
Purtând, cu dor, un gând anume…
“Ajută-mi, Doamne, să revin”.
      Autor:  Dr. Vasile Iacob

 






comentarii
1 comentarii

”...la 30 km S-V de municipiul Sibiu...” ? Poate la vest... La SV sunt Rasinari, Paltinis etc...
cititor
12.06.2019 14:22
Din aceeasi categorie
sevis

turboclima

book festival

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia