Vremea curenta in Sibiu
 Senin ( 11° C )
 Vant: Sud-Sud-Vest ( 2 m/s )
Senin

Curs valutar euro 4,2636 LEI   dolar 3,3335 LEI
Tribuna TV

 
Femeie accidentată grav, pe drumul dintre Sibiu și Cisnădie

Femeie accidentată grav, pe drumul dintre Sibiu și Cisnădie
A ascuns banii furaţi în...vagin
Connect–R la Urgenta din Sibiu
Transilvania Fest, la Biertan

anunturi sibiu Anunturi Sibiu
21:27
protectia muncii si evaluari de riscuri, Sibiu
21:02
Produse Varga
20:58
Meditatii matematica
20:11
centru de prelucrare CNC
20:08
masina de gaurit in coordonate


Anunturi
de Dragoş BAKO
Să moară capra vecinului sas!

Nu cred că cineva care trece pe lângă Biserica Evanghelică din Sibiu nu se opreşte, măcar pentru câteva secunde, să admire una dintre cele mai frumoase construcţii gotice din Ardeal. Ca orice clădire ce stă în picioare de secole, Biserica Evanghelică are nevoie de lucrări de reabilitare, pentru că, atât de bătrână fiind, s–a şubrezit pe la încheieturi şi nu numai. Anul acesta, la Festivalul Medieval "Cetăţi Transilvane" s–a organizat o colectă...




Antena 1 SibiuADOPTA!Radio Romania Mea



Semnal editorial

"Lăsa–vom vreun semn în lunecările noastre pripite?"


de N. I. DOBRA
08 februarie 2010 22:07
244 vizualizari
A-  A+  tipareste  yahoo  mail

47144
De fiecare dată când primesc o carte semnată Rodica Braga îmi amintesc de vara anului 1979, când am cunoscut-o şi am stat de vorbă, după ce primise Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Sibiu pentru romanul "Nisipul memoriei" (Editura Dacia, 1978). Debutase editorial în 1972 cu volumul de schiţe "Sângele alb al pietrelor" (Editura Cartea Românească). Se anunţa drept o continuatoare a unor prozatori dragi mie: Hortensia Papadat Bengescu, Anton Holban, Camil Petrescu şi chiar Max Blecher ("Vizuina luminată" este o scriere care răneşte şi doare). A scris mai departe proză, dar, surprinzător, în ultimii ani, a publicat şi câteva culegeri de versuri: "Neliniştea cuvintelor" (Imago, 1995), "A doua nelinişte" (Imago, 1997), "Stacojiu" (Iamgo, 2000), "Visul bufniţei" (Dacia, 2003), "Făptura de raze" (Imago, 2007) şi, recent, "Senin ca-n ou" (Editura Vinea, Bucureşti, 2009).
Cartea este alcătuită din 158 de poeme: 102 grupate sub genericul "Scrierea de sine", cu un citat din Nietzsche: "A vorbi mult despre propria persoană poate fi şi un mijloc de a ne ascunde", celelalte 56, în capitolul "Rămăşiţele ploii", cu un alt excerpt din filosoful german: "Poeţii n-au pic de ruşine faţă de trăirile lor - le exploatează". Versurile sunt elegiace, de o sinceritate dezarmantă, Rodica Braga simţind nevoia imperioasă să se confeseze, să împărtăşească toate trăirile ei cititorului: "Afară e senin ca-n ou/obişnuia mama să-mi spună/când mă trezea în miezul verii/ca să-mi îmbune oasele,/să-mi pună la păstrat visele nopţii/şi să mă sloboadă în «valul» zilei (...)" sau "Ce crezi? ne mai încape pe amândoi/iubirea? norul acesta perforat de ploi?/subţiaţi ca o calotă polară, tot mai curgem,/ne topim în oceanul cu apă şi noroi,/călătorim ca două membrane lipite,/ne doare pielea de atâta transparenţă/şi răsuflarea ni se frânge pe negândite (...)".
Poeta meditează asupra existenţei noastre efemere, nu fără să regrete că viaţa este atât de repede trecătoare: "Hârtia învechită, ca o materie/vie înghite cerneala./mici solzi se desfac de pe ea/şi uşor năpârlesc./cuvintele ciupite, cu litere/lipsă, au zâmbetul gurilor/ştirbe, par mai umane astfel./asemenea lor, şi noi năpârlim,/în locul acesta, unde trăim,/într-o grăbită desfăşurare/pe o zgârcită, măsurată/minuţios, coală albă./lăsa-vom vreun semn/în lunecările noastre pripite?/ce rune vom scrijeli/cu fiinţele traforate frenetice,/delicat aninate pe suprafaţa/poroasă a vieţii, astfel/încât cei care vin după noi/să citească în cheie povestea/-ntreruptă, împănată cu goluri/şi, fermecaţi,/să viseze la părţile care lipsesc?" (Scriere de sine).
Excelent realizată grafic, cartea Rodicăi Braga este frumoasă în întregul ei.


Rodica Braga face proza cand scrie poezie si poezie cand vrea sa scrie proza. Fatalitate! Cat a avut ceva bun de spus a spus–o bine la debut, in Sangele alb al pietrelor.Dupa aceea s–a lasat invadata de "nisipurile memoriei" si a luat–o la vale– prolix si redundant. Dovada si versurile selectate de gustul lui nid.

Bibliofil in 09.02.2010 10:50


de unde stie intre care cuvite trebuie sa puna semnele"/.../.../" ? Sau poate tocmai in asta constă meseria?!

nedumerit in 09.02.2010 23:08


Adauga un comentariu la acest articol
Numele:
Mesaj:
Cod de verificare     Cod de verificare    
( scrieti codul de verificare format din 5 cifre in casuta libera )